Sentința civilă nr. 15455/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15455/2013

Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.

Grefier O. -R. L.

S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul V. V. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T., J. C., chemat în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, solicitându-se judecarea și în lipsă, reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Reține că prin cererea înregistrată la data de_ sub nr. de mai sus, reclamantul V. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P.

T., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1454 lei plătita cu titlul de taxă pentru emisii poluante și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei menționate de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei pretinse,cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a fost obligat să achite, în mod ilegal, sumele sus indicate cu titlul de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru autoturismul înmatriculat anterior într-un stat membru al CE.

A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire.

Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui această taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 28, 30, 34 și 110 din TFUE, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.

Curtea a stabilit prin Hotărârea preliminară pronunțată în cauza T. la data de_ că art.110 TFUE, fostul art.90 în vechea reglementare, trebuie interpretat în sensul că nu se permite ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicabilă autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în statul membru, dacă regimul

acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.

Aceeași interpretare se poate desprinde și din Hotărârea preliminară pronunțată în cauza Nisipeanu pronunțată la data de 7 iulie 2011.

Regimul de impozitare prevăzut de actuala lege în vigoare, Legea 9/2012 este similar celui prevăzut de OUG 50/2008 ,având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.

Prin urmare, reclamanta apreciază că a achitat o taxă care a fost nelegal stabilită,nedatorată,impunându-se restituirea acesteia.

În drept, s-a invocat art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 28, 30, 34 și 110 din Tratatul de la Lisabona, art. 7, din Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 13/2011.

În probațiune s-a anexat: contract de vânzare-cumpărare, certificat de înmatriculare,cartea de identitate a autovehiculului, decizia de calculare a taxei de poluare, dovada efectuării procedurii prealabile.

Pârâta A.F.P. a mun.. T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, în principal în baza excepției inadmisibilității iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată.

Cu referire la inadmisibilitate s-a arătat că nu s-a contestat în termen decizia de calcul a taxei de poluare. Pe fond s-a invocat că normele legale care au instituit taxa de poluare sunt conforme cu legislația europeană.

Pârâta a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .

În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție. Prin urmare, în sarcina acestei părți cade obligația de restituire a taxei în situația în care acțiunea principală este admisă.

În drept, s-au indicat dispozițiile art.60-63 C.pr.civ.

Nu au fost depuse acte în probațiune față de această cerere.

Nu s-a formulat întâmpinare față de cererea de chemare în garanție.

Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:

Față de excepția invocată, instanța, în baza art.137 C.pr.civ, apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Cu referire la inadmisibilitate, instanța reține această excepție nu este întemeiată deoarece în cauză nu s-a pus niciodată problema calculării greșite a taxei în raport cu normele legale în vigoare. La baza pretențiilor reclamantului stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei de poluare, aspect constatat prin Cauza T. de către CJUE în aprilie 2011, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantului vizând restituirea în întregime a taxei în această situație pot fi analizate și pe calea prezentei proceduri.

Cu referire la fondul cauzei, instanța reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Peugeot, anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.

În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a fost obligat să achite suma de 1454 lei cu titlul de taxă pentru emisii poluante, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. T., la data de_ .

Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe pârâtei A.F.P. a mun. T., pârâta respingându-i cererea.

Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost perceputa sub incidenta Legii nr. 9/2012.

Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevede că taxa instituită potrivit dispozițiilor legii se aplică tuturor categoriilor de autoturisme,indiferent că acestea sunt importate sau provin de pe piața națională.

Prin dispozițiile OUG nr.1/2012 însă, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin.(1) din Legea nr. 9/2012

privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.

Astfel, prin dispozițiile OUG nr. 1/2012 s-a introdus din nou o discriminare între autovehiculele second-hand importate din piețele statelor comunitare și cele existente pe piața națională, fiind pe deplin valabile cele statuate în cauzele T. și Nisipeanu de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Analizând compatibilitatea taxei instituită prin dispozițiile Legii 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG nr. 1/2012, cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25, 28, 30, și 90, actualmente 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.

Astfel, în data de 0_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare - similară cu taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzută de Legea 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG 1/2012 - cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.90, actualmente 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:

"Articolul 90, actualmente 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

În baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția României.

Pentru aceste argumente, instanța apreciază că taxa instituită actualmente de Legea 9/2012, suspendată parțial prin dispozițiile OUG nr. 1/2012, încalcă prevederile art. 110 în actuala numerotare, din TFUE.

În jurisprudența referitoare la textul legal din tratatul menționat, CJUE a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr- un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90, respectiv 110, este aplicabil, iar norma fiscala națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.

Instanța consideră că norma interna în baza căreia s-a achitat taxa de poluare îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE.

Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România incompatibilă cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului.

Exista desigur un raport de concurenta între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, în speță spre cele deja înmatriculate în România.

În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale.

Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea paratei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligata să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusa în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, reclamantul este îndreptățit la încasarea dobânzii legale în de la data plății taxei din speță și până la data achitării efective.

Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza art. 8, 18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate va admite acțiunea așa cum a fost formulată .

Față de cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că și aceasta este întemeiată.

Taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție, A. F. pentru M. .

Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că, față de admiterea cererii principale, se impune și admiterea cererii de chemare în garanție, având în vedere că A. F. pentru M. deține în realitate suma de bani achitată de către reclamant cu titlul de taxă pentru emisii poluante. Astfel, pentru ca această taxă să fie restituită reclamantului se impune ca A. F. pentru M. să restituie taxa pârâtei pentru ca aceasta la rândul ei să o restituie către reclamant.

În consecință, în baza art.60-63 Cod pr.civ, instanța va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. la plata în favoarea pârâtei A. F. P. a mun. T., a sumei de 1454 lei.

În baza art. 274 C.pr.civ., tribunalul va obliga pârâta aflata în culpa procesuală sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentând onorar avocațial, taxă timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. V., domiciliat în loc. M. V. nr.665, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. F.

P. a municipiului T., cu sediul în T., P-ța R. nr.15B, jud.C. și în consecința :

Obliga pârâta A. F. P. a municipiului T., să restituie reclamantului suma de 1454 lei cu titlul de taxă pentru emisii poluante nedatorata precum și dobânda legală în materie civilă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei sus-indicate.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta A. F.

P. a municipiului T., în contradictoriu cu chemata în garanție A. F. pentru M., cu sediul în municipiul B., S. I. nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă această din urmă parte la plata în favoarea pârâtei a sumei de 1454 lei încasată cu titlul de taxă pentru emisii poluante plus dobânda legală de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei.

Obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare . Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

E. B.

Grefier,

O. -R. L.

Red.EB/tehn.MG 5 ex. 03.12.13

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 15455/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare