Sentința civilă nr. 16053/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR.16053/2013
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul B. K. T. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. -N. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța constată că, prin Hotărârea nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în urma reorganizării, Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. -N. a devenit Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. .
În temeiul art.255 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, o reține în pronunțare.
După dezbateri se prezintă reprezentantul reclamantului care depune la dosarul cauzei chitanța reprezentând onorariul avocațial.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul
K. T., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.733 lei plătită cu titlu de taxă poluare, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a achiziționat un autoturism marca Opel Caravan, nr. identificare WOLOTGF35Y2155621, în cursul anului 2009, autoturism ce era înmatriculat într-un stat membru al U.E., respectiv Olanda. În momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în România, i s-a
întocmit de către pârâtă o decizie de calcul a taxei de poluare în sumă de 4.733 lei, pe care a achitat-o conform chitanței seria TS6 nr.3304683 din data de_ . A solicitat restituirea acestei taxe, dar pârâta nu a dat nici un răspuns solicitării reclamantului. Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui taxa sus- menționată este în contradicție cu dispozițiile art.6-12, art.25, 28, 90 din Tratatul de la Roma de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
În drept, au fost invocate disp. art.117 alin.,1 lit.d C.pr.fisc., Legea 554/2004, art.148 alin.2 și 4 Constituția României, art.4 alin.1 și 2 Cod fiscal, art.90 TCE, art.274 C.pr.civ.
Deși legal, citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele :
Reclamantul a achiziționat în anul 2009 un autoturism marca Opel Caravan, nr. identificare WOLOTGF35Y2155621, care era înmatriculată anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Olanda. În vederea înmatriculării în România a autovehiculului menționat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 4.733 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a Mun. C. -N. în data de_ .
Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, pârâta refuzând restituirea
taxei.
Taxa de poluare a fost percepută sub incidența O.U.G. nr.50/2008 în forma
modificată prin O.U.G. nr.218/2008 și O.U.G. nr.7/2009. Ca atare legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinată prin prisma prevederilor O.U.G. nr.50/2008 în forma sus-indicată.
Analiza trebuie efectuată în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor două ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul Ordonanței de Urgența nr.218/2008 se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care releva o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și
măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare.
Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O.U.G. nr.50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial ".asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al O.U.G. nr.50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O.U.G. nr.7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior și ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O.U.G. nr.218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O.U.G. nr.218/2008, anterior analizat.
Trebuie arătat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second-hand, prin modificările O.U.G. nr.50/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene, în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008. Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o noua dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr.50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art.90 din Tratatul de Constituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art.90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificărilor aduse prin O.U.G. nr.218/2008 și O.U.G. nr.7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către Comisia Europeană, la data de_, în temeiul art.226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia considera ca prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declanșarea procedurii de "infringement"; pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, în urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta țară, circulă
fără să fie supuse acestei taxe, în timp ce mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Mai apoi, și nu în ultimul rând, trebuie menționat că în data de_ s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art.110 din TFUE, dispunându-se următoarele :
"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Apreciem că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază ca în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.U.G. nr.9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale aferente calculată de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art.8 și 18 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va admite acțiunea formulată de reclamant, față de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice
și va obliga pârâta la restituirea taxei de poluare în sumă de 4.733 lei, cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
În baza art.274 C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 389,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.
K. T.
, cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Primăverii, nr. 2, ap. 352, jud. C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.,
cu sediul în C. -N., Piața A. I., nr. 19, jud. C. și în consecință: Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 4.733 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de_ și până
la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 389,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. C. B.
Red. M.L./C.B./2 ex.
