Sentința civilă nr. 16062/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR.16062/2013
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamanta K. I., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FIN. ȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C. și ADMINISTRAȚIA FIN. ȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. -N. .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța constată că, prin Hotărârea nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în urma reorganizării, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. -N. a devenit Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., iar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. a devenit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N. .
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, o reține în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta
K. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4.151 lei plătită cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală aferentă de la data plății și până la restituirea integrală a sumei, precum și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a achiziționat un autoturism marca Opel tip Astra, nr. identificare WOLOAHL4845194763, în cursul anului 2012, autoturism ce era înmatriculat într-un stat membru al U.E., respectiv Germania. În
momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în România, i s-a întocmit, de către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. o decizie de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 4.151 lei, pe care a achitat-o conform chitanței seria TS8 nr.6017624 din data de_ . A solicitat pârâtei restituirea taxei, dar pârâta a refuzat restituirea acesteia. Consideră reclamanta că refuzul pârâtei de a restitui taxa sus-menționată este în contradicție cu dispozițiile art.6-12, art.25, 28, 90 din Tratatul de la Roma de constituire a Comunităților Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamanta că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor.
Deși legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele :
Reclamanta a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca Opel tip Astra, nr. identificare WOLOAHL4845194763, care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania. În vederea înmatriculării în România a autoturismului menționat, reclamanta a fost obligată să achite suma de
4.151 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă pe care a achitat-o la Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în data de_ .
Reclamanta a solicitat restituirea taxei, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. refuzând restituirea acesteia.
Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, apreciind că solicitarea acestei taxe este una nelegală pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos :
Astfel, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de
ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art.267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
De precizat că, urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus- menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la_ . Este adevărat că în Legea nr.9/2012 nu există dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea O.U.G. nr.50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante provenite de la autovehicule, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art.4 alin 1 și 2 din Legea nr.9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România, cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus-menționată, la data de_, potrivit art.I din ORDON. ȚA DE URGENȚĂ nr.1 din 30 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art.2 lit.i), ale art.4 alin.(2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.(1) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Prin urmare, chiar dacă Legea nr.9/2012 este în armonie cu normele comunitare, atâta timp cât prin O.U.G. nr.1/2012 au fost suspendate până la data de_, textele de lege care permit încasarea taxei pentru emisii poluante în forma în care să nu mai existe discriminările anterior menționate, apreciem că, în acest context, în continuare rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza T. sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Așadar, tribunalul apreciază că taxa pe care reclamanta fost obligat a o achita pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind neconformă cu art.110 din TFUE.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamanta a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază ca în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.U.G. nr.9/2000 reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul în baza art.8, 18 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor legale anterior menționate va admite acțiunea formulată de reclamantă față de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și va obliga această pârâtă la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 4.151 lei, cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la data restituirii sale integrale.
Totodată, ținând seama de faptul că în speță nu s-au statornicit raporturi juridice directe între reclamantă și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N., instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantă față de această pârâtă.
În baza art.274 C.pr.civ tribunalul va obliga pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta K.
I.,
domiciliată în C. -N., str. Poet V. C., nr. 9, jud. C., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. -N.,
cu sediul în C. -N., Piața A. I., nr. 19, jud. C. .
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta K.
I.,
domiciliată în C. -N., str. Poet V. C., nr. 9, jud. C., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.,
cu sediul în C. -N.
, Piața A. I., nr. 19, jud. C. și în consecință :
Obligă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. să restituie reclamantei suma de 4.151 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nedatorată, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei arătate mai sus.
Obligă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. C. B.
Red. M.L./C.B./2 ex.
