Sentința civilă nr. 1616/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINI. V ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 1616/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol este judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanții C. C. și C.
M., în contradictoriu cu pârâții P. MUN.C. N., F. F., F. D.
I. și F. V., intervenienți R. V. D., M. C. A., D. E. E.
, EGRI M. M., P. S. C., C. G. C. și J. H. Z. .
La apelul nominal lipsă fiind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că părțile au depus concluzii scrise la dosar.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 25 ianuarie 2013 și ulterior, 1 februarie 2013, încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea precizată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții C.
și C. M. au chemat în judecată pârâții P. MUNICIPIULUI C.
-N., F. F., F. I. D. și F. V., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care
să constate
că etajele I, II si podul imobilului proprietatea pârâților persoane fizice, imobil situat în C. -N., str. C. nr. 187, jud.C., respectiv o parte din imobilul pârâților, este o construcție realizată ilegal
,
să dispună obligarea primarului să se abțină de la reautorizarea acestei construcții,
să oblige primarul să emită autorizația de demolare si să procedeze neîntârziat la luarea măsurilor necesare pentru demolarea construcției nelegale.
să oblige pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii,
reclamanții arată că prin Sentința civilă nr. 352/2007 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., irevocabilă
prin Decizia civilă nr. 1133/_ a fost anulată Autorizația de Construire nr. 1878/_ eliberată în favoarea pârâților persoane fizice pentru imobilul din C. -N., str. C. nr. 187, jud.C. .
Prin Sentința civilă nr. 1698/2009 a Tribunalului C., irevocabilă prin Decizia nr. 140/2010 a Curții de Apel C., s-a dispus anularea Dovezii de luare în folosință nr.279/2006 eliberată de Primăria municipiului C. -N. precum si a Procesului-verbal de recepție nr. 1/2006.
Prin Decizia civilă nr. 140/2010, s-a dispus rectificarea C.F. nr. 1. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților F. F., F. I. D. si F. V. .
Menționează reclamanții că, lucrările de construire au fost finalizate cu încălcarea dispozițiilor instanțelor de judecată în sensul de oprire a lucrărilor.
Reclamanții si-au precizat acțiunea învederând instanței că reformulează petitul I din acțiunea introductivă în sensul că etajele I,II si podul imobilului proprietatea pârâților situat în C. -N., str. C. nr. 187, jud. C., înscris in C.F. nedefinitivă nr.1. C. -N., având nr. topo 22130/2/1, nr. cadastral 6481 sunt construcții realizate ilegal, neavând autorizația de construire, dovadă de luare în folosință și procesul-verbal de recepție cu privire la finalizarea lucrărilor de construire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1,7 și 8 din Legea 554/2004, art. 28 și urm. din Legea 50/1991
Prin întâmpinarea formulată față de acțiunea promovată de către reclamanți, pârâtul P. Municipiului C. -N. a solicitat respingerea acțiunii.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea împrejurării că etajul l, 2 si podul imobilului proprietatea pârâților este un imobil realizat ilegal, acesta are caracterul unei acțiuni în constatare iar competența de soluționare revine Judecătoriei C. -N. .
În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la obligarea primarului să se abțină de la reautorizarea construcției si obligarea primarului să emită autorizație de demolare, pârâtul arată că prin acțiunea reclamanților se tinde că obligarea pârâtului la o conduită negativă, ceea ce contravine dispozițiilor din Decizia civilă nr. 140/2010 a Curții de Apel C. .
În plus, reclamanții se substituie autorității publice locale deoarece aceasta din urmă are competența de a stabili dacă imobilul edificat în baza unei autorizații de construire ulterior anulată poate fi reautorizat, însă reautorizarea este permisă numai în măsura în care construcția edificată respectă prevederile R.L.U si P.U.G.
Titularul acțiunii având ca obiect desființarea construcțiilor nu poate fi altul decât primarul, reclamanții neavând calitatea de a solicita desființarea construcțiilor.
Cât privește cererea de obligare la autorizația de desființare care să permită demolarea construcției, acest capăt de cerere este inadmisibil atâta timp cât nu s-a emis autorizația de demolare și documentația aferentă.
Prin întâmpinarea formulată de pârâții F. D., F. D. și F.
V., s-a solicitat respingerea cererii în baza excepției autorității de lucru judecat, a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fond ca neîntemeiată.
Prin cererea de intervenție în interes propriu
formulată de intervenienții R. V. D., M. C. A., D. E. E., Egri M.
M., P. S. C., Cesăreanu G. C., J. H. Z. s-a solicitat încuviințarea în principiu a acesteia, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemarea în judecată formulată de reclamanții C. .
Ulterior, intervenienții au precizat natura intervenției ca fiind o cerere de intervenție formulată în interesul pârâților si nu în interes propriu, justificată de faptul că au cumpărat de la pârâții persoane fizice apartamente în imobil.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 49 C.pr.civ.
Cauza a fost soluționată inițial prin Sentința civilă nr. 5079/2011 a Tribunalului C.
în sensul admiterii excepției de lucru judecat și al respingerii acțiunii în baza excepției, însă prin Decizia civilă nr. 2176/2012 a Curții de Apel C. s-a dispus casarea sentinței menționate si trimiterea cauzei spre rejudecare
reținându-se că nu sunt întrunite condițiile de admitere a excepției autorității de lucru judecat.
Analizând în rejudecare cererea formulată de către reclamanți, precum si cererile de intervenție, instanța apreciază cererea principală ca fiind întemeiată, fiind neîntemeiate cererile de intervenție.
Cu privire la excepțiile invocate, în baza art. 137 Cod Procedură Civilă, tribunalul le va analiza cu prioritate, în ordinea stabilită de dispozițiile textului legal menționat.
Excepția lipsei competenței generale a instanțelor
de judecată.
Instanța retine că această excepție este neîntemeiată, litigiul fiind în legătură cu obligarea a autorității publice la o anumită conduită. Acesta a fost întemeiat pe dispozițiile art.8 din Legea nr. 554/2004, prin urmare, instanțele de judecată au putere să judece o cerere de chemare în judecată cu acest obiect.
Excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului C. în soluționarea cererii principale.
Instanța retine că nici această excepție nu este întemeiată. Apreciază pârâții că pretențiile reclamanților nu pot fi fundamentate pe temei administrativ ci eventual pe drept comun.
Pe de o parte, instanța reține că petitul de constatare a fost abordat prin sentința pronunțată în primul ciclu procesual, dispunându-se disjungerea acestui petit, inițial dispunându-se declinarea competenței în favoarea Judecătoriei C. -N., ulterior însă, printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale apreciindu-se că mențiunea declinării a fost o eroare.
Prin decizia din recurs,sentința pronunțată a fost casată însă în întregime, astfel încât instanța de rejudecare se consideră investită și sub aspectul acestui petit.
Pe de altă parte, reclamanții nu și-au fundamentat acțiunea pe dreptul comun ci tocmai pe temei administrativ iar opțiunea în ceea ce privește temeiul juridic al cererii principale aparține în mod exclusiv reclamanților. Desigur că temeinicia formulării unei astfel de cereri pe tărâm administrativ urmează a fi apreciată de către instanță,într-un sens pozitiv sau negativ.
Excepția autorității de lucru judecat
.
Prin decizia de casare s-a stabilit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acestei excepții, dispunându-se casarea sentinței pronunțate în primul ciclu procesual prin care s-a reținut excepția autorității de lucru judecat.
Având în vedere că problema acestei excepții a fost tranșată în primul ciclu procesual, chiar dacă aceasta a fost reiterată în rejudecare, instanța va dispune respingerea excepției, nefiind posibilă reținerea art. 163 Cod Procedură Civilă.
S-a mai invocat în cauză puterea de lucru judecat în sensul că nu se poate încălca ceea ce s-a hotărât deja într-o primă judecată prin dezlegări opozabile părților.
Puterea de lucru judecat nu este identică cu autoritatea de lucru judecat și atâta timp cât s-a hotărât printr-o altă judecată că edificiul în litigiu se înscrie ca înălțime în U.T.R. L-3A, nu sunt justificate alte motive de natură a duce la demolarea construcției.
De asemenea, s-a mai reținut că este de competența administrației publice să hotărască în ce măsură lucrarea edificată mai poate fi autorizată pentru ca simpla nelegalitate a actelor administrative nu poate duce la demolarea construcției.
Instanța nu poate reține însă nici puterea de lucru judecat, aspectele ce se impun a fi analizate în prezenta cauză depășind starea de fapt din momentul pronunțării Deciziei civile nr. 140/2010 a Curții de Apel C. .
Pe de-o parte, în dosarul finalizat cu pronunțarea deciziei menționate s-a solicitat demolarea construcțiilor rămase fără autorizație și nu obligarea primarului la emiterea autorizației de demolare, așa cum s-a solicitat în prezentul dosar, iar instanțele au analizat cauza prin prisma acestei solicitări. În acest context au reținut instanțele cele menționate acum de către pârâți.
Pe de altă parte,tot în decizia menționată se reține și că în momentul pronunțării deciziei nu au fost dovedite motive de natură a duce la demolare, ori, în condițiile formulării unui capăt de cerere diferit pe calea prezentului proces, nimic nu poate împiedica reclamanții să-și susțină și să-și dovedească pretențiile.
Excepția lipsei calității procesuale active
.
S-a arătat de către pârâți că doar autoritățile administrației publice locale sunt îndreptățite să aprecieze dacă se impune reautorizarea sau desființarea lucrărilor, această apreciere nefiind lăsată la îndemâna persoanelor fizice.
Datorită acestor argumente, se susține că reclamanți nu ar avea legitimare procesuală activă.
Având în vedere însă că reclamanții atacă o conduită abuzivă a autorității publice, pe temeiul art. 8 din Lege nr. 554/2004 instanța apreciază că aceștia au calitate procesuală activă, prin urmare, va respinge excepția invocată.
Excepția lipsei de interes
.
Instanța reține că interesul reclamanților este legitim, este născut si actual, este personal si direct.
Chiar dacă autorităților administrative le revine competența în legătură cu solicitările reclamanților, atâta timp cât acestea neglijează să își îndeplinească atribuțiile sau le îndeplinesc în mod deficitar, reclamanții au interesul să solicite obligarea autorităților administrative la executarea unei conduite corecte si legale.
S-a invocat în legătură cu interesul reclamanților, că acesta nu este născut si actual, instanța apreciind că această invocare corespunde unei excepții de prematuritate a introducerii acțiunii.
S-a susținut că, în măsura în care primarul ar decide să reautorizeze construcția, nu se mai impune în cauză demolarea sau desființarea lucrărilor.
În mod evident, susțin pârâții, în cauză se impune reautorizarea lucrărilor și în lipsa unei soluții cu privire la reautorizare, este prematur să se discute despre desființare.
Instanța retine însă că lucrările executate de către pârâți au avut la bază Autorizația de construire nr. 1878/2005, anulată ulterior în justiție.
Autorizația a fost anulată tocmai pentru că lucrările nu corespundeau normelor legale în vigoare și regulamentelor de urbanism.
Reclamanții susțin că lucrările nu mai pot fi reautorizate, astfel încât solicitarea de desființare a lucrărilor nu se poate considera ca prematură sau nu se poate considera că interesul reclamanților în cererea de desființare a unor lucrări nelegale ar fi nenăscut si neactual, dacă se va aprecia că lucrările nu pot fi reautorizate.
Excepția de inadmisibilitate.
În ceea ce privește această excepție invocată de pârâtul P. Municipiul C. -N., instanța retine că nici această excepție nu este întemeiată.
Obiect al dosarului îl constituie obligarea autorității publice la executarea unei anumite conduite legale în opinia reclamanților, prin urmare, solicitarea de analizare a cererii reclamanților în contextul art. 8 din Legea nr. 554/2004 poate fi admisibilă.
Astfel, raportat la aspectele menționate, instanța va respinge toate excepțiile invocate, urmând a analiza fondul cauzei.
Sub aspectul fondului
, instanța retine că acțiunea reclamanților este parțial întemeiată.
Astfel, reclamanții au obținut anularea în justiție a Autorizației de construire nr.1878/_ emisă în beneficiul pârâților F. F. . F. D.
I. si F. V. .
Ulterior, au fost anulate si dovada de luare în folosință si procesul- verbal de recepție dispunându-se si rectificarea de carte funciară în sensul radierii drepturilor de proprietate înscrise asupra construcției realizate în mod nelegal.
Ultima hotărâre judecătorească pronunțată cu referire la imobilul ridicat în baza Autorizației de construire nr.1878/_ și a actelor ulterioare, dovada de luare în folosință si procesul-verbal de recepție, respectiv Decizia civilă nr. 140/2010, s-a pronunțat la data de_ .
Până la data soluționării prezentului dosar,_, pârâții nu au făcut dovada că lucrările executate în baza autorizației anulate au fost reautorizate.
Potrivit Deciziei civile nr. 140/2010, s-a reținut că nu au fost justificate alte motive de natură a duce la demolarea construcției sau cel puțin a ultimului etaj, arătându-se că este de competența autorităților administrației publice să hotărască în ce măsură lucrarea mai poate fi autorizată, deoarece simpla nelegalitate a actelor administrative nu poate duce la demolarea construcției fără ca să existe si alte condiții care să justifice această imixtiune în dreptul de proprietate.
Starea de fapt avută în vedere la pronunțarea deciziei menționate nu mai este însă aceeași, trecând de la data pronunțării deciziei si până în prezent aproximativ trei ani, timp în care lucrările executate în baza autorizației anulate nu au fost reautorizate.
Față de aprecierea exclusivă reținută în sarcina autorității administrației publice locale referitoare la decizia de menținere sau de demolare a lucrărilor prin decizia menționată, instanța reține că cele hotărâte anterior sunt valabile într-un interval de timp rezonabil.
Atâta timp cât se poate constata însă în cauză o conduită abuzivă a autorității publice, solicitarea reclamanților întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 este legitimă, neputându-se susține că o conduită lăsată la latitudine autorităților publice locale nu poate fi criticată pe cale judecătorească, atâta timp cât aceasta nu se manifestă în cadrul legal.
Desigur că este la latitudinea autorității administrative să hotărască dacă reautorizează sau desființează lucrările fără autorizație însă această hotărâre trebuie luată într-un interval de timp rezonabil, în sens contrar, afectându-se drepturile terților.
Având în vedere că în cauză au trecut trei ani de la data pronunțării ultimei hotărâri judecătorești, instanța apreciază că a existat un interval de timp rezonabil în ceea ce privește posibilitatea pârâtului P. Municipiului
C. -N. să hotărască într-un sens sau in altul, iar faptul că acesta a neglijat exercitarea acestui atribut al său, poate fi interpretat ca o conduită abuzivă si poate fi în mod evident sancționat pe tărâm administrativ.
În plus, instanța reține că este discutabilă posibilitatea reautorizării lucrărilor. Autorizația de construire a fost anulată tocmai pentru că nu au fost respectate dispozițiile Codului civil. Această împrejurare este dovedită de expertiza efectuată în dosarul de anulare a autorizației. Atâta timp cât sunt încălcate prevederile Codului civil, prin încălcarea drepturilor stabilite în favoarea reclamanților, lucrarea poate fi reautorizată doar cu acordul reclamanților. Reclamanții nu și-au dat acordul în acest sens, în mod evident. Totodată s-a stabilit prin expertiza efectuată în cadrul dosarului menționat anterior,că s-a redus timpul zilnic de însorire al proprietății reclamanților. În plus, în ceea ce privește mansarda,prin volumetria ei aceasta încalcă prevederile normativului de proiectare.
Chiar dacă în principiu anularea actelor administrative nu poate duce în mod automat la concluzia necesități desființării lucrărilor, în circumstanțele concrete ale cauzei, o altă concluzie nu poate fi îmbrățișată.
În consecință, raportat la aspectele menționate, instanța apreciază că acest capăt de cerere din acțiunea formulată de către reclamanți este întemeiat, în baza art. 8,18 din Legea nr. 554/2004 urmând a dispune obligarea pârâtului P. Municipiului C. -N. să emită autorizație de demolare si să efectueze toate demersurile legale în vederea demolării, astfel cum au solicitat reclamanții pe calea precizării de acțiune.
Celelalte capete de cerere formulate de către reclamanți sunt neîntemeiate.
Astfel, instanța apreciază că primul capăt de cerere formulat, respectiv cel în constatare, în concret este lipsit de obiect, constituind de fapt motivarea aferentă admiterii celui de-al doilea capăt de cerere. Lucrările menționate de către reclamanți au fost cuprinse în Autorizația nr. 1878/2005 și atâta timp cât autorizația a fost anulată în justiție, este evident că nu se mai impune o constatare în acest sens.
Cu privire la capătul de cerere referitor la abținerea pârâtului de a proceda la reautorizare, acest capăt de cerere este apreciat ca fiind neîntemeiat.
Atâta timp cât pârâtul operează în condiții de legalitate si cât timp reautorizarea se regăsește între atribuțiile pârâtului, acestuia din urmă nu i se poate pretinde o conduită negativă, în sensul de a se abține de la efectuarea unor demersuri prevăzute de lege.
Pentru motivele arătate, instanța va respinge aceste din urmă capete de cerere.
Raportat la soluția din acțiunea principală adoptată de către instanță, având în vedere că cererile de intervenție au caracterul unor apărări, în sensul art. 49 alin. 3 C.pr.civ, văzând că argumentele prezentate pe calea intervențiilor nu au fost de natură a conduce la reținerea soluției de
respingere a cererii principale în raport cu petitul principal, se impune în cauză respingerea cererilor de intervenție.
Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei competenței generale a instanțelor de judecată.
Respinge excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului C. . Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active. Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge excepția prematurității. Respinge excepția inadmisibilității.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. C. și C. M., ambii domiciliați în C. -N., str. C. nr. 185A, jud.C. în contradictoriu cu pârâții P. MUNICIPIULUI C. -N.
, cu sediul în C. -N., str. Moților nr. 1-3, jud.C. F. F., dom. în C. -
N., str. C. nr. 187, jud.C., F. D. I. și F. V., ambii domiciliați în C. -N., str. Negoiu nr. 5, ap. 13, jud.C., având ca obiect contencios administrativ si în consecință:
Obligă pârâtul să emită autorizație de demolare pentru lucrările de supraetajare si mansardare în C. -N., str. C. nr. 187, efectuate în baza Autorizației de Construire nr. 1878 din_ anulată definitiv si irevocabil si să efectueze toate demersurile necesare în vederea demolării.
Respinge cererea de chemare în judecată sub alte aspecte.
Respinge cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de intervenienții R. V. D., dom. în C. -N., A. G. nr. 1, ap. 54,
jud.C., M. C. A., dom. în C. -N., str. T. nr. 24, ap. 32, jud.C.
, D. E. E., dom. în C. -N., str. M. nr. 92, ap. 5, jud.C., EGRI
M. M., dom. în C. -N., str. P. nr. 21, ap. 48, jud.C., P. S.
C., dom. în Fetești, str. P. I., bl.V11, ap. 3, jud. Ialomița, C. G.
C., dom. în F., B-dul B., bl.6A, ap.17, jud.Vrancea și J. H.
, dom. în C. -N., str. C. nr. 187, ap. 3, jud.C. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT Tehnored.VAM _
