Sentința civilă nr. 1623/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1623/2013
Ședința publică din data de 24 Septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC M. S. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. și A. F. P. pentru C. M. , având ca obiect despăgubire - restituire taxă primă înmatriculare.
Cauza s-a judecat la data de 17 septembrie 2013, când instanța a reținut-o în pronunțare.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior completată, reclamanta SC M. S. a chemat în judecată pârâtele A. F. P. B. și A. F. P. pentru C.
M., solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare in suma de 5359,86 lei cu plata dobânzilor legale calculate de la data plății și până la data restituirii efective.
În motivare se arată că reclamantaa achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligată să achite taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
Pârâta A. F. P. B.
a formulat întâmpinare
prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive
, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F.
P. a municipiului B. se arată că potrivit dispozițiilor art. 33 Cod procedură fiscală, coroborat cu OMFP-ANAF nr.2224/2011 A. F. P. pentru C. M. B. -N. este unitatea administrativ teritorială ce administrează contribuabilul-reclamant din perspectiva colectării impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat.
Se consideră că în speța dedusă judecății pârâta A. F. P. a municipiului B. nu poate avea calitate procesuală pasivă întrucât această instituție nu a fost cea care a emis actul administrativ, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare în baza căreia s-a calculat și prelevat taxa solicitată și mai mult nu această pârâtă a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, astfel că nu se impune ca instanța să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu această pârâtă în ceea ce privește obligarea la o eventuală restituire a taxei.
Pe fond s-a arătat că prin O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr.389/2013, s-au înființat în subordinea ANAF direcții generale regionale prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care va fi stabilit sediul direcției generale regionale, urmare a fuziunii prin absorție a celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competență. De
asemenea prin H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, publicată în Monitorul Oficial nr. 473/2013, la art. 23, alin. (5) se prevede că administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice. Totodată administrațiile finanțelor publice orășenești și comunale se reorganizează în servicii fiscale orășenești, respectiv în birouri fiscale comunale. În aplicarea actelor normative a fost emis Ordinul președintelui ANAF nr. 1104/2013 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor regionale ale finanțelor publice și a structurilor din cadrul acestora. Pârâta A. F. P. a municipiului B. a devenit, urmare reorganizării A. Județeană a F. P. B. -N. .
Taxa specială de înmatriculare a fost încasată în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003. Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate, solicită instanței a retine că autovehiculul achiziționat de către reclamant s- a înmatriculat pentru prima oară în România, autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamantă, persoană juridică care a și înmatriculat
autovehiculul, autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamanta, nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica și tehnică.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare).
În contradictoriu cu reclamanta se mai arată că, prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost in contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este bine cunoscut faptul ca art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s- a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi produse în țară sau în străinătate.
Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar, nu
mai plătea aceasta taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.
În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare.
Acestea sunt argumentele pentru care se apreciază că taxa de primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamant și ca atare nu se impune restituirea ei.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei, se consideră că cererea reclamantei este nefondată si nelegală, iar în acest sens sunt incidente prevederile art. 124 al. 1 din OG nr. 92/2003 care statuează că pentru sumele de restituit sau de rambursat sau de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prev. la art. 117 al. 2 sau art. 70 după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor conform cap. 1 pct. 1 și urm., din Ordinul nr. 1899/2004. În speță nici una dintre condiții nu este îndeplinită, cererea nefiind adresată organelor fiscale ci direct instanței de judecată care nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal neexistând nici titlul de creanță.
În privința cheltuielilor de judecată, se apreciază că nu se impune acordarea acestora deoarece nu poate fi reținută vreo culpă a pârâtei, care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice incidente în cauză.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP B., cu prioritate, conform art.137 al. 1 Cod procedură civilă
, tribunalul
o apreciază ca fiind întemeiată, astfel că o va admite, întrucât din analiza dispozițiilor cuprinse în art. 33 alin.1 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu OMFP-ANAF nr.2224/2011, organul fiscal competent în administrarea taxei de poluare este A. F. P. pentru C. M.
, iar între reclamantă și AFP B. -
nu există nici un fel de raport juridic sub aspectul plății taxei pe poluare și, în consecință, va respinge acțiunea, împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pe fond,
instanța reține că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, deoarece acesta nu a făcut dovada că autoturismul cu privire la care s-a plătit taxa de primă înmatriculare și a cărei restituire se solicită a fost achiziționat dintr-un stat comunitar.
Astfel, reclamanta, prin demersul său, a solicitat restituirea taxei, în considerarea faptului că sunt aplicabile speței, normele comunitare.
C.J.U.E. a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, în astfel de situații putând fi plătite și daune pentru pierderile suferite (C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Potrivit art.110 (actual) din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
În determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar, reclamantul având obligația să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză.
Aceasta trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunul în litigiu - respectiv autoturismul a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind suspus deci, anterior traversării graniței, unui impozit într-un alt stat comunitar.
Raportat la împrejurarea că reclamanta nu a depus acte traduse în limba română care să ateste proveniența, înmatricularea anterioară a autoturismului( adică certificatul de înmatriculare în statul membru UE), nefiind suficiente cartea de identitate eliberată de autoritățile române, act care nu face dovada înmatriculării într-un stat membru UE, acțiunea în care se prevalează de
preeminența normelor comunitare apare ca neîntemeiată, iar raportat și la prevederile art.1 din Legea nr.554/2004, va fi respinsă ca atare.
Dată fiind soluția adoptată, raportat la prevederile art.274 C.pr.civ., se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F. P. a mun. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC M. S. împotriva acestei pârâte, ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior completată, formulată de reclamanta SC M. S., cu sediul în B., cartier Viișoara, nr. 255, jud. B. -N., cu sediul procesual ales în B., str. Al. Odobescu, nr.7, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. pentru C. M.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N., ca neîntemeiată.
Respinge, în consecință, cererea reclamantei privind acordarea cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex
