Sentința civilă nr. 16235/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentință Civilă Nr. 16235/2013 Ședința publică de la 6 decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. -F. B.

Grefier Sidor O.

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. M. și pe pârât A. F. P., pârât A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului av. M. J. Crinela, fără delegație la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul Registratură la data de 26 aprilie 2013 de către reclamant un set de înscrisuri în probațiune, reprezentând documente care atestă achiziționarea autoturismului din UE și restul documentelor de înmatriculare in România, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru in valoare de 39 de lei si timbrul judiciar de 0, 3 lei.

În temeiul art. 131 CPC, instanța din oficiu verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are cereri de formulat și solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru M. .

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru M., invocată din oficiu, instanța reține că din cuprinsul acțiunii introductive rezultă că reclamantul a înțeles să conteste nelegalitatea încasării de către A. F. P. C. -N. a taxei de poluare. În raportul juridic de drept fiscal născut între părți ca urmare a emiterii de către AFP C. -N. a deciziei de calcul care a stat la baza plății efectuate de reclamant acesta din urmă apare ca titular al dreptului de a solicita restituirea, unicul subiect față de care se poate realiza acest drept fiind emitentul actului.

Pe de altă parte, între reclamant și pârâta A. F. pentru M. nu s-a născut nici un raport juridic de drept substanțial, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr. 50/2008: Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de

contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare

.

Pentru aceste considerente ce preced instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru M., invocată din oficiu.

Instanța, în baza art. 254 CPC încuviințează proba cu înscrisuri atașate acțiunii. Apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, reține cauza în pronunțare

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. M. a chemat în judecată pârâtele A. F. P. a Municipiului C. -N. și

A. F. pentru M., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1151 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda legală acestei sume până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat că a cumpărat autoturismul marca Opel Astra, nr. de identificare WOLOTGF6915094103 și a achitat suma de 1151 lei, pe care o apreciază ca fiind taxă nedatorată, motiv pentru care s-a adresat pârâtei, în vederea restituirii, dar aceasta a refuzat.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.148 al.2 art.15 al.2 din Constituție, art.90 paragraf din Tratatul UE, OUG 50/2008.

Pârâtele, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.

Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Reclamanta a achitat la data de_ a achitat suma de 1151 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare la A.F.P. C. -N. . Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.

Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.

Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit,

cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.

Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.

Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite și va dispune în consecință.

In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul apreciaza ca in speta se poate acorda doar dobânda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta .Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din

speta si pana la data restituirii sale integrale .Si in aceste conditii tribunalul nu a dat altceva si a inteles sa repare acelasi prejudiciu respectiv lipsa folosintei banilor dar in alt cuantum decit cel pretins de reclamant .

În temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul M. M., cu domiciliul în Comuna Baciu, sat C. nr.103, jud. C., CNP 1. în contradictoriu cu pârâta A. Județeană a F. P. C. -N., cu sediul în C. -N., P-ța

A. I. nr.19, jud. C. .

Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I. nr.294, corp A, sector 6, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Obligă pârâta AJFP C. -N. să restituie reclamantului suma de 1151 lei și dobânda legală de la data achitării_ până la data restituirii integrale.

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .

Președinte,

M. -F. B.

Grefier,

O. Sidor

Red.MFB/tehn.MG 5 ex. 11.12.13

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 16235/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare