Sentința civilă nr. 16339/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 16339/2013Ședința publică din data de 9 decembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. E. C. și pe pârâta A. FIN. ȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
T., chemata în garanție A. F. PENTRU M. B., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare, lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Ia act de H.G. nr.520/2013 privind reorganizarea și funcționarea Agentiei Naționale de Administrare F., act normativ prin care s-a schimbat denumirea pârâtei în S. F.
M. T., motiv pentru care dispune modificarea mențiunilor corespunzătoare în sistemul Ecris.
Deliberând, admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., formulată de către pârâtă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.74 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art.64 C.pr.civ.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității și pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul B.
E. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. Finanțelor Publice T., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1292 RON plătita cu titlul de taxă pentru emisii poluante și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei menționate de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei pretinse, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a fost obligat să achite, în mod ilegal, sumele sus indicate cu titlul de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru autoturismul înmatriculat anterior într-un stat membru al CE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire. Consideră
reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui această taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 28, 30, 34 și 110 din TFUE, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii. Curtea a stabilit prin Hotărârea preliminară pronunțată în cauza T. la data de_ că art.110 TFUE, fostul art.90 în vechea reglementare, trebuie interpretat în sensul că nu se permite ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicabilă autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în statul membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională. Aceeași interpretare se poate desprinde și din Hotărârea preliminară pronunțată în cauza Nisipeanu pronunțată la data de 7 iulie 2011. Regimul de impozitare prevăzut de actuala lege în vigoare, Legea 9/2012 este similar celui prevăzut de OUG 50/2008 ,având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Prin urmare, reclamantul apreciază că a achitat o taxă care a fost nelegal stabilită,nedatorată,impunându-se restituirea acesteia.
În drept, s-a invocat art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 28, 30, 34 și 110 din Tratatul de la Lisabona, art. 7, din Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 13/2011.
Pârâta A.F.P. T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, în principal în baza excepției inadmisibilității iar în subsidiar, pe fond ca neîntemeiată. Cu referire la inadmisibilitate s-a arătat că nu s-a contestat în termen decizia de calcul a taxei de poluare. Pe fond s-a invocat că normele legale care au instituit taxa de poluare sunt conforme cu legislația europeană.
Pârâta a mai formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. . În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că taxa constituie venit la bugetul
F. pentru mediu care este gestionat de chemata în garanție. Prin urmare, în sarcina acestei părți cade obligația de restituire a taxei în situația în care acțiunea principală este admisă.
În ceea ce privește excepția inadmis ibilități i
invocată de pârâta A. Finanțelor Publice a municipiului T., care se impune a fi analizată cu prioritate conform art.248 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Pârâta nu motivează considerentele de inadmisibilitate a cererii.
În acest context, tribunalul reține că prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit.
d) din același cod
";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, Legea nr. 9/2012 a abrogat OUG 50/2008 și a instituit taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar pentru identitate de rațiune trebuie să se aprecieze că nici în cazul acestei taxe nu se impune parcurgerea procedurii prealabile.
Pentru acestea, se impune respingerea excepției.
Pe fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul Legii
nr.9/2012, o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 1.292 lei la AFP T., la data de_ .
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat- o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă avea ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În același sens s-a pronunțat CJUE și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009.
S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Urmare a pronunțării acestor cauze a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, suspendată pe parcursul anului 2012.
Verificând dispozițiile Legi nr. 9/2012, tribunalul constată că prin acestea s-au înlăturat discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzelor menționate, nemaiexistând prevederi care să aducă atingere Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene.
Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din lege, iar taxa se aplică atât autovehiculelor achiziționate din România cât și în privința celor ce provin din alte state membre ale U.E.
De aceea, instanța apreciază că actul normativ în discuție nu descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, favorizând în același timp cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că taxa solicitată de reclamant este conformă cu art. 110 din TFUE, motiv pentru care cererea de restituire va fi respinsă ca neîntemeiată.
Dată fiind modalitatea de soluționare a cererii principale, în temeiul art. 72 din Cod, se va respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă.
Respinge cererea formulată de reclamantul B. E. C. , cu domiciliul în Câmpia Turzii, str. Republicii nr. 85A, jud.Cluj, CNP 1., cu domiciliul procesual ales în T. ,
B. nr. 19, jud.Cluj în contradictoriu cu pârâta A. Finanțelor Publice a municipiului T. , cu sediul în T., P. R. nr. 15B, jud.Cluj.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. Finanțelor Publice T. în contradictoriu cu chemata în garanție A. F. pentru M. , cu sediul în B., S. I. nr. 294, corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.A.G.C./Tehnored.V.A.M.
5 ex./_
