Sentința civilă nr. 16483/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE

Sentință Civilă Nr. 16483/2013 Ședința publică de la 6 decembrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.

Grefier Sidor O.

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant D. M. LA D. A. LA A. mONICA S. LĂ și pe pârât C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu prilejul dezbaterii pe fond a cererii au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 29 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta D. M. -S. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., a solicitat să se dispună anularea Deciziilor de impunere din oficiu nr.207028/1 și nr.207028/2 din_ prin care s-a stabilit in sarcina plata sumelor de 6380 lei și 2914 lei, precum și anularea Deciziei nr.E256/_ prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziilor de impunere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că sumele stabilite în sarcina sa prin deciziile de impunere susmenționate cu titlu de contribuții la FNUASS pe anii 2008-2011 și majorări de întârziere sunt nelegale și că acestea au fost emise cu încălcarea prevederilor legale incidente.

Reclamanta a mai arătat că este de acord cu plata contribuțiilor la FNUASS și ca urmare a achitat o parte din aceste contribuții în sumă de aproximativ 2000- 2500 lei iar obiectul contestației îl reprezintă diferențele de contribuție la FNUASS anuală de regularizat și dobânzile și majorările de întârziere, care au fost stabilite cu încălcarea prevederilor legale.

De asemenea, a susținut că deciziile de impunere nu cuprins nici mențiuni privind audierea contribuabilului, fiind încălcate prevederile art.9 alin.1 C.pr. fiscală.

Nu a încheiat un contract de asigurări cu pârâta și nici nu a beneficiat de vreun serviciu din partea acesteia, motiv pentru care nu datorează sumele stabilite în sarcina sa.

De asemenea, a învederat că nu i s-a comunicat nicio decizie de impunere anuală, singurele decizii comunicate fiind cele atacate iar in ceea ce privește decizia de soluționare a contestației, a arătat că în cadrul acesteia nu s-a indicat termenul și instanța competentă, încălcându-se astfel condițiile de formă impuse de lege.

Pârâta C. de A. de S. a J. C., prin întâmpinarea

formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit.

De asemenea, a susținut că reclamantul este liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări din țară, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare, o asemenea alegere nefiind facultativă ci obligatorie.

Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamanta luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate.

Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conform cu dispozițiile art.141 alin.2 devin titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă.

Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin decizia de impunere din oficiu nr 207028/1/_ parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 6.380 lei cu titlu de contributii la FNUASS pentru perioada 2008-2011.Prin decizia de impunere nr 207028/2/_ au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii fiscale accesorii in cuantum de 2914 lei.

Impotriva celor doua decizii de impunere reclamanta a formulat contestatie administrativa, respinsa de parata prin Decizia nr E 256 din_ .

In privinta motivului de nulitate constand in lipsa mențiunii privind data la care actul administrativ-fiscal va produce efecte instanta constata ca elementul indicat de reclamantă nu este prevăzut de legiuitor ca obligatoriu, sub sancțiunea nulității.Astfel, potrivit prevederilor art 46 din Codul de procedura fiscala:"; Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia.";

In ce priveste obligativitatea achitarii contributiei la FBUASS instanta retine ca Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări de sănătate. Obligația virării potrivit actului normativ arătat revine și persoanelor fizice care exercită profesii liberare sau celor care sunt autorizate să desfășoare activități independente (art.215). În acest caz contribuția lunară se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor realizate.

Din conținutul actului normativ arătate reiese că persoanele care exercită profesii liberare respectiv persoanele autorizate să desfășoare activități independente au obligația să depună declarații privind obligațiile la FNUASS și a plății contribuției aferente veniturilor independent de încheierea unui contract.

Reclamanta face parte din categoria persoanelor ce desfășoară activitate independentă context în care în mod corect parata C. de A. de S., prin actele contestate, a reținut incidența art.51 din OUG nr.150/2002 a dispozițiilor Legii nr.95/2006, ale OG nr.92/2003 respectiv plata contribuției către fondul unic al asigurărilor de sănătate.

Corecte sunt și reținerile autorității recurente în privința accesoriilor. În materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului. Astfel, conform Codului de procedură fiscală art.85 impozitele, taxele contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscală în condițiile art.82 alin.2 și 86 alin.4, fie prin decizie emisă de organele fiscale, creanțele fiscale fiind scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează (art.111). Tot astfel art.119 alin.1 C.pr.fic. prevede că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.

Același Cod prin art.120 mai prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Prin normele enunțate nu se prevede ca și condiție prealabilă incunostintarea Dimpotrivă normele prevăd expres că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la scadență a creanțelor fiscale stabilite potrivit legii.

Reclamanta a realizat venituri impozabile din desfășurarea unei activități libere care se supun impozitului pe venit și avea obligația legală de a plăti o contribuție lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile . Astfel avea obligația de a depune și declarațiile prevăzute atât de OG nr.92/2003 și art. 215 din Legea nr.95/2006. Această obligație de a depune declarații nu a fost îndeplinită iar stabilirea obligațiilor sale fiscale în această materie s-a realizat printr-o decizie de impunere emisă din oficiu de către organul fiscal în temeiul art.83 alin.4 din OG nr.92/2003. Ori în condițiile Legii ce reglementează sistemul de asigurări de sănătate chiar dacă reclamanta nu ar fi beneficiat în mod voluntar de asigurările de sănătate ar fi avut obligatia de a contribui la sistemul național de asigurări de sănătate indiferent de opțiunea acesteia de a nu accesa sistemul public de sănătate.

În plus, drepturile și obligațiile asiguratilor sunt stabilite anual prin contractul cadru așa cum prevede Legea nr.95/2006 art.257. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia . Ca atare, necunoașterea caracterului exigibil al acestei creanțe bugetare de la data realizării veniturilor asupra cărora se calculează ar contravine principiului nemo censetur ignorare legem. Obligația de plată se naște de la data realizării venitului și nu în virtutea contractului de asigurare, astfel ca nu se poate reține că reclamanta ar fi ținuta numai la plata datoriei principale ci si la plata accesoriilor.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanta va respinge actiunea formulata de reclamanta D. M. -S. in contradictoriu cu parata C. de asigurari de S. a J. C. iar in temeiul art.453 Cod procedură civilă va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. M. -S., CNP 2.

, cu domiciliul procesual ales în C. -N., Calea Dorobanților nr.14-16, sc. A, et. V, ap.12, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., cu sediul în C. -N., str. C. nr.5, jud.C., CF 11324762, cont_ Z2162621055XXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile e la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 06 Decembrie 2013

Președinte,

M. -F. B.

Grefier,

O. Sidor

Red.MFB/tehn.MG 4 ex. 07.01.14

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 16483/2013. Contencios. Anulare act administrativ