Sentința civilă nr. 1659/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.1659/2013
Ședința publică din 29 Martie 2013 Instanța constituită din: Președinte: Ț. D. B.
Grefier: S. I.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul T. A. -F.
cu domiciliul în Z., str. C., nr.38 B, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâtele
A. F. P. a municipiului Z.
cu sediul în Z., Piața Iuliu M., nr. 15, jud. Sălaj și A. F. pentru M. - Ministerul M. lui
, cu sediul în
B., Splaiul I., nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Pe baza probelor administrate, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin acțiunea sa, reclamantul T. A. -F. a chemat în judecată pârâtele A. F. P. a municipiului Z. și A. F. pentru M.
- Ministerul M. lui solicitând, restituirea sumei de 3538 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism înmatriculat prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România o taxă poluare în sumă de 3538 lei, taxă pe care o consideră nelegală.
Prin întâmpinarea depusă în numele Administrației F. P. Z., Direcția Generală a F. P. Sălaj a solicitat respingerea acțiunii acțiunii în principal ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a contestat în termenul prevăzut de art. 207 C.proc. fiscală, decizia de calcul al taxei de poluare,iar pe fond - ca netemeinică, pe motiv că taxa a fost achitată de petent în baza dispozițiilor legale
în vigoare, iar suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabililor.
Totodată, DGFP Sălaj, în numele AFP Z., a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. Pentru M., arătând în motivare că taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrație Fiscală, dar constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. S-a solicitat ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.
Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare. Asupra fondului cauzei de față, tribunalul constată că:
Reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 3538 lei, cu titlu de taxă de poluare, așa cum rezultă din chitanța seria TS 7 nr. 7153416 din data de _
. Acesta a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, deoarece plata s-a făcut contrar reglementărilor, însă prin adresa nr. 46941/_ emisă de AFP Z., s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Așa după cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea de programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile de limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Rezultă, așadar, că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate, întrucât, conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în
condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Rostul acestor reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu-hotărârea din 7 aprilie 2011), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:";Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE. Din dosarul prezentat rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Mai mult, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în procedura privind pe reclamantul I. Nisipeanu, a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară în materie ( inclusiv la cauza Tatu), arătând următoarele: "din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii Tatu ,citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a
unei taxe precum cea reglementată de OUG 50/2008, între versiunea inițială a OUG 50/2008 și versiunile ulterioare acesteia";.
În ceea ce privește inaplicabilitatea dispozițiilor Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, din data de_ în cauza I.Tatu, pe motiv că hotărârea preliminară a CJUE ( în baza art. 267 TFUE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată,se rețin următoarele: C.J.U.E. s-a pronunțat în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). De asemenea, prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza I. n Nisipeanu (hotărârea din 7 iulie 2011) s-a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii preliminare. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine sesizat în par.
32 din hotărârea Nisipeanu:"În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i-o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare
".Astfel fiind, Tribunalul are în vedere faptul că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte, care a generat sesizarea, ci în toate cauzele deduse judecății.Instanța apreciază că în acest mod sunt respectate prevederile art. 148 al. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal),din care rezultă că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, indiferent de modul și momentul la care a fost sesizată neconcordanța dintre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne.
Pe cale de consecință, dispozițiile și interpretările CJUE în cauzele Tatu și Nisipeanu sunt pe deplin aplicabile și raportului juridic dedus judecății, în care reclamantul urmărește a fi scutit de plata taxei de poluare, invocând caracterul discriminator al acesteia.
Față de cele expuse, instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma solicitată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1530 și urm. Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 al. 1 din O.G. nr. 13/2011, de la data solicitării sumei până la data plății efective. Referitor la acordarea dobânzilor, Tribunalul apreciază
că încasarea taxei de poluare prin încălcarea dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită, care poate fi reparată prin acordarea dobânzii civile.
Cum reclamantul a solicitat dobânda civilă aferentă, cererea acestuia urmează a fi admisă.
Având în vedere că taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru
M. și se gestionează de A. F. pentru M., conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8, chiar actul prin care a fost achitată taxa atestând că aceasta a fost virată în contul 51161009 al AFM, va fi admisă cererea de chemare în garanție,
F. pentru M. urmând fi obligată la restituirea către AFP Z., a sumei încasate, reprezentând taxa de poluare.
Cum cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. - Ministerul M. lui urmează a fi admisă, instanța va respinge acțiunea reclamantului privind obligarea Administrației F. de M. B. la restituirea sumei către reclamantă, fiind inadmisibil ca terțul chemat în garanție să fie obligat direct față de reclamantă, deoarece între ei nu există stabilit nici un raport juridic.
Potrivit dispozițiilor articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea căzută în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată. Astfel fiind, pârâta va fi obligată la plata de cheltuieli de judecată justificate.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite în parte acțiunea formulată de T. A. -F. cu domiciliul în Z.
, str. C., nr.38 B, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. Z. cu sediul în localitatea Z., Piața Iuliu M., nr. 15, județul Sălaj, și, în consecință, obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3538 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății (_ ) și până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.
, pe care o obligă la restituirea, către A. F. P. Z., a sumei de 3538 lei.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu A. F. pentru M.
B. .
Admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată justificate, în cuantum de 39,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din _ | , la sediul Tribunalului Sălaj. | |
Președinte | Grefier | |
Ț. | D. B. | S. I. |
Red.Ț.D.B./_ / Dact.S.I./_ / Ex.5/com.3 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
