Sentința civilă nr. 2969/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.2969/_
Ședința publică din 6 iunie 2013 Instanța este constituită din: Președinte: Ț. D. B., judecător Grefier: S. I.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, cererea formulată de reclamanții G.
E., cu domiciliul în Ș. S., str. G. Coșbuc, nr.40A, B. F. cu domiciliul în Ș. S., str. G. Coșbuc, nr.39A, DS cu domiciliul în H., nr.22, jud. Sălaj, în calitate de moștenitori ai def. G. A., în contradictoriu cu pârâta A.
P. L., P. M. Z., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor, precum și concluziile părților asupra fondului cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 30 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de_, reclamanta G. A. a chemat în judecată P. M. Z., pentru ca, în contradictoriu cu acesta, instanța să dispună obligarea pârâtului la eliberarea autorizației de construire (conform documentației depuse) pentru schimbarea destinației spațiului situat în Z., str. T.V., bl. D53, sc. D, ap. 1, jud. Sălaj, în spațiu de birou de avocatură cu balcon și acces din trotuar.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data formulării acțiunii era avocat in Baroul Sălaj, desfășurând activitatea în baza Legii 51/1995, republicată. În anul 2010 a achiziționat o garsonieră situată în Z., str. T V., Bl D 53, ap. 1, Sc D, în vederea amenajării acestui spațiu pentru birou.
A întocmit documentația necesară, în vederea autorizării realizării unui balcon cu acces din trotuar pentru a-și desfășura activitatea. Având în vedere că demersurile privind intabularea imobilului au durat foarte mult, iar ea nu avea unde să-și desfășoare activitatea, a început lucrările de amenajare,ținând seama că toate apartamentele de la parterul blocului au acces din trotuar, fapt pentru care a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 10.000 lei și obligarea la demolarea balconului și a scărilor, act contestat de reclamantă.
După obținerea extrasului CF, reclamanta a depus documentația necesară și a solicitat autorizația necesară.
Prin Certificatul de urbanism nr. 43 din 25 I 2011 i-a fost refuzată efectuarea construcției privind amenajarea ca spațiu de birou, respectiv balconul și accesul din trotuar.
Având în vedere ca i-a fost încălcat dreptul de a folosi spațiul conform destinației pentru care a fost achiziționat, reclamanta a depus o reclamație în care a invocat că prin realizarea acestei amenajări nu a încălcat spațiul verde, deoarece scările s-au realizat pe piloni, nu a ocupat teren proprietate publică deoarece, lângă bloc, un metru reprezintă proprietatea blocului, existând acordul proprietarilor pentru amenajare încă de la vechiul proprietar și dorește să intre în legalitate.
Prin răspunsul lapidar primit,reclamanta a înțeles că se refuză în continuare eliberarea autorizației, deoarece extinderea este amplasată pe terenul statului, că depășește proiecția balcoanelor existente, iar autorizațiile pentru celelalte spații au fost eliberare înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 24/2007, spațiul fiind inventariat ca spațiu verde, astfel că se impune demolarea.
Refuzul pârâtului de a elibera actul solicitat a fost apreciat de reclamantă ca fiind nejustificat, pentru următoarele motive:
Extinderea realizată de reclamantă nu încalcă spațial public și nici spațiul verde, deoarece a fost realizat pe doi piloni care ocupă 1/2 metri din spațiu. Lângă zidul blocului există 1 metru de trotuar, proprietatea blocului.
În ce privește spațiul verde, reclamanta a menționat că acesta nici nu a existat înainte, fiind doar mizerii lăsate în urma unor lucrări de spargere a trotuarului pentru niște canalizări. În prezent, există verdeață, într-adevăr plantată de către reclamantă, locul fiind mult mai aspectuos, așa cum rezultă și din planșele foto.
Punctual, față de argumentele refuzului, reclamanta a arătat că, în ce privește amplasarea pe terenul statului, pârâtul nu a dovedit acest lucru și nici în ce proporție l-a ocupat, oricum prin refuzul eliberării certificatului de urbanism, în baza căruia reclamanta urma sa obțină avize, dacă s-ar fi ocupat o mică porțiune din acesta avea posibilitatea să-l concesioneze, de asemenea lipsind acest act, nici nu i s-a dat posibilitatea de a obține părerea Administrației de mediu privind spațiul verde. Oricum, accesul din trotuar presupune ocuparea unui spațiu foarte mic (fiind pe doi piloni) de cam 3%, sub limita de 10 % impusă de lege. Reclamanta a menționat și faptul că, anterior achiziționării garsonierei, vechiul proprietar a solicitat aceeași autorizație, dar a primit acceptul doar pentru realizare de balcon fără acces din trotuar, tot fără justificare, renunțând să atace în justiție, datorită dezamăgirii create de această nedreptate, prin urmare modificarea legislației privind spațial verde nu i se poate imputa reclamantei, existând un certificat de urbanism pentru balcon.
Refuzul eliberării acestui act este discriminator, deoarece s-au eliberat autorizații pentru construcții similare, chiar mai extinse decât a reclamantei.
Atâta timp cât pârâtul a autorizat construcții pentru lucrări similare, chiar recente, nu poate invoca, în cazul său o normă de drept pentru neautorizare sau demolare, deoarece ar încălca principiul legalității reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a drepturilor Omului care prevede ca norma să fie previzibilă, precisă si accesibilă. În acest sens s-a pronunțat Tribunalul Sălaj în Decizia civilă nr. 1033/19X2010, dos._ .
Pârâta nu-i poate îngrădi reclamantei prerogativele dreptului de proprietate prin refuzul de autorizare, în caz contrar nu-și poate folosi spațiul pentru scopul pentru care a fost achiziționat, acela de birou de avocatură.
În concluzie, având în vedere motivația de mai sus, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, nefiind încălcate prevederile legale în materie.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 544/2004. În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f.3-16).
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive: în fapt, reclamanta a realizat, fără a deține autorizație de construire conform legii, o construcție reprezentând extindere a spațiului existent respectiv a apartamentului nr.1 din bloc D53 scara D situat în Z.
, strada T. V. . Pentru săvârșirea acestei contravenții, reclamanta a fost sancționată prin Procesul Verbal nr.25 din_, dispunându-se totodată ca măsuri complementare oprirea lucrărilor și desființarea construcțiilor realizate nelegal potrivit art.28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Urmare acestor demersuri întreprinse de către autoritatea locală ca organ de control în ceea ce privește disciplina în domeniul realizării construcțiilor, reclamanta a formulat cererea nr.2987/_, prin care a solicitat emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii autorizației de construire ca măsură de intrare în legalitate.
Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii.
Verificând, în drept, posibilitatea emiterii ulterioare a autorizației de construire pentru extinderea deja realizată, autoritatea locală a constatat că în speță nu este posibilă intrarea în legalitate, emițând în acest sens Certificatul de urbanism nr.43/_, motivând următoarele aspecte: construcția este realizată pe teren proprietatea Statului Român, terenul pe care este realizată extinderea nelegală este spațiu verde, construcția neautorizată depășește proiecția balcoanelor de la etajele superioare.
Analizând punctual fiecare dintre aceste aspecte, s-au învederat instanței următoarele:
Potrivit prevederilor art.3 din Legea nr.50/1991:" (1) Construcțiile civile, industriale, agricole, cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, pentru infrastructură de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, precum și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor, pentru:
a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la ari. 11",
astfel încât este evident că lucrările de construcție realizate de către reclamantă se încadrează în categoria construcțiilor supuse în prealabil autorizării.
Indiferent că autorizația de construire se emite anterior sau ulterior executării unei construcții - ca măsură de intrare în legalitate, aceasta poate fi
emisă numai cu respectarea și în condițiile stabilite de prevederile legii speciale în domeniul autorizării executării construcțiilor respectiv Legea nr.50/1991.
Astfel, potrivit prevederilor art. ART. 7 alin.l " (1) Autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente:
certificatul de urbanism;
dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;
c)documentația tehnică - D.T.;
d)avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia;
e)*** Abrogată
f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire. "
Prin urmare, pentru a putea solicita și obține autorizație de construire beneficiarul are obligația de a face dovada că are un drept de execuție care este "Dreptul asupra construcției și/sau terenului care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente, autorizația de construire/desființare:
dreptul real principal: drept de proprietate, uz, uzufruct, superficie, servitute (dobândit prin: contract de vânzare-cumpărare, de schimb, de donație, certificat de moștenitor, act administrativ de restituire, hotărâre judecătorească);
drept de creanță dobândit prin: contract de cesiune, concesiune, comodat, locațiune. Emiterea autorizației de construire în baza unui contract de comodat/locațiune se poate face numai pentru construcții cu caracter provizoriu și acordul expres al proprietarului de drept. "
potrivit prevederilor punctului 41 din anexa nr.2 din Legea nr.50/1991.
Ori, este evident că reclamanta nu poate face dovada unui titlu asupra terenului pe care a realizat extinderea, întrucât terenul pe care este amplasat imobilul bloc de locuințe, trotuarul de protecție al acestuia și spațiul verde dintre bloc și trotuar este proprietatea Statului Român.
Mai mult, terenul pe care este amplasată construcția este spațiu verde conform prevederilor art. 1 alin.1 lit. j) din Legea nr.24 / 2007 Republicată privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților " spații verzi aferente locuințelor de tip condominiu - spații verzi formate dintr-un cadru vegetal, amplasate adiacent blocurilor de locuințe de tip condominiu, cu rol estetic și de protecție, de ameliorare a climatului și a calității aerului; "fiind astfel evidențiat în Registrul local al spațiilor verzi.
S-a menționat că potrivit art. 16 alin.(l) din același act normativ "Autoritățile administrației publice locale au obligația să țină evidența spațiilor verzi de pe teritoriul unităților administrative, prin constituirea registrelor locale ale spațiilor verzi, pe care le actualizează ori de câte ori intervin modificări. "
Potrivit art. 7 "Prin administrarea spațiilor verzi se asigură îndeplinirea următoarelor obiective:
a) protecția și conservarea spațiilor verzi pentru menținerea biodiversității lor; b)menținerea și dezvoltarea funcțiilor de protecție a spațiilor verzi privind apele, solul, schimbările climatice, menținerea peisajelor în scopul ocrotirii sănătății populației, protecției mediului și asigurării calității vieții;
c)regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziției și a calității spațiilor verzi; d)elaborarea și aplicarea unui complex de măsuri privind aducerea și menținerea spațiilor verzi în starea corespunzătoare funcțiilor lor;
identificarea zonelor deficitare și realizarea de lucrări pentru extinderea suprafețelor acoperite cu vegetație;
extinderea suprafețelor ocupate de spații verzi, prin includerea în categoria spațiilor verzi publice a terenurilor cu potențial ecologic sau sociocultural. "
Astfel potrivit prezentei legi, chiar și spațiile deteriorate, dar care evident au această destinație trebuiesc inventariate, iar destinația acestora nu poate fi modificată.
În acest sens reglementează art. 5 "Pentru protecția și conservarea spațiilor verzi, persoanele fizice au următoarele obligații:
……………………………………………………………….
să nu ocupe cu construcții provizorii sau permanente zonele inventariate ca spații verzi. ".
Mai mult, potrivit prevederilor art. 5 din aceeași Lege nr.24/2007: "(2) Construcțiile și amenajările de orice tip, altele decât cele specificate la alin. (1), sunt interzise."
"(4) Construcțiile neautorizate în spațiile verzi se demolează și terenul se va aduce la starea inițială, cheltuielile totale pentru efectuarea acestor lucrări fiind suportate de proprietarul construcției. "
Față de afirmațiile reclamantei că acest imobil a fost achiziționat în scopul utilizării acestuia ca birou de avocatură, s-a arătat că acest spațiu are acces, iar prin desființarea accesului realizat nelegal nu se împiedică utilizarea spațiului conform destinației de cabinet de avocatură.
De asemenea, la momentul achiziționării acestui imobil pentru scopul arătat, reclamanta avea posibilitatea legală de a solicita certificat de urbanism care este un act de informare, și prin care se ofereau informații cu privire la imobil ca obiect al operațiunii juridice, adică dacă exista posibilitatea legală a extinderii acestuia.
Așadar, situația de față, și anume faptul că imobilul proprietatea reclamantei nu poate fi extins si prin urmare nu ar putea fi folosit în scopul achiziționării lui lipsa unui astfel de acces, se datorează în exclusivitate culpei reclamantei.
Referitor le existența unor accese similare la spațiile învecinate, s-a arătat că ele au fost realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr.24/2007, prin care s-a instituit interdicția construirii pe terenuri - spații verzi.
Este lesne de observat că reclamanta a nesocotit toate prevederile legale în vigoare în acest domeniu.
În concluzie, în virtutea prevederilor Legii nr.50/1991 și ale Legii nr.24/2007 enunțate mai sus, este evident că nu se poate emite autorizația de construire ca măsură de intrare în legalitate a construcției realizată de reclamantă nelegal, fără a se încălca în mod flagrant legislația specială în vigoare.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.50/1991 autorizarea executării lucrărilor de construcții, ale Legii nr.24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, precum și ale Legii nr.554/2002004 privind contenciosul administrativ.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f.25-30).
La termenul din data de_, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând eliberarea unui certificat de urbanism pozitiv, în vederea liberării autorizației de construire solicitată prin acțiunea principală (f. 86).
Pârâtul a completat, la rândul său, întâmpinarea, solicitând totodată respingerea cererii de emiterea unui certificat de urbanism favorabil și arătând următoarele: reclamantei i s-a emis certificatul de urbanism nr.43/_ .
În ce privește emiterea certificatului de urbanism, reclamanta face o gravă confuzie între refuzul emiterii acestuia și certificatul cu rezoluție nefavorabilă. Certificatul de urbanism este un act de informare care se emite cu respectarea prevederilor Legii nr.50/1991, iar potrivit art.6 alin.4: "în vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată
- se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare ale imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât și elementele care definesc scopul solicitării. "
Ori, reclamanta nu poate preciza aceste elemente ale imobilului pe care se află construcția, întrucât nu deține nici un titlu asupra acestui imobil-teren care să-i confere dreptul de a executa o construcție.
În aceste condiții, în speță nu se putea emite un certificat de urbanism favorabil, întrucât se încălcau prevederile legale care stabilesc foarte clar condițiile în care se poate realiza o construcție ( art.7 alin.1), dintre care cea mai importantă este ca solicitantul să fie titularul unui drept real care potrivit legii 50/1991 poate să-i confere dreptul de a executa o construcție.
Prin urmare, atât certificatul de urbanism, cât și autorizația de construire pot fi emise numai cu respectarea și în condițiile impuse de lege și nicidecum în virtutea principiului fundamental al egalității în drepturi, contrar afirmațiilor reclamantei.
De asemenea, potrivit art.2 alin.2 din același act normativ special "Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii."" și anume PUG, PUZ sau PUD, neexistând în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului noțiunea de PUT.
În concluzie, cererea reclamantei privind emiterea unui certificat favorabil, care nu se poate emite decât cu încălcarea prevederilor legale mai sus menționate, este neîntemeiată, astfel încât se solicită respingerea acesteia.
La termenul din data de_ s-a încuviințat cererea reclamantei de efectuare a unei expertize topografice și a unei expertize în construcții (f.106).
În cauză nu au fost invocate excepții.
Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta a decedat, acțiunea acesteia fiind continuată de moștenitorii G. E., B. F. și DS .
Cu privire la fondul cauzei, se rețin următoarele:
În anul 2010, G. A. a cumpărat o garsonieră situată în Z., str. T. V.
, Bl D 53, ap. 1, sc. D, în vederea amenajării acestui spațiu pentru birou de avocatură. Reclamanta, fără a efectua toate demersurile în vederea obținerii autorizației de construire anterior, a realizat un balcon cu acces din trotuar, prin procesul-verbal nr. 25/_ fiind sancționată contravențional cu 10.000 lei amendă și măsura demolării construcției.
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 25/_, G. A. a formulat plângere la Judecătoria Zalău (dos. nr._ ), după care, în data de_, a solicitat emiterea certificatului de urbanism (f.27- 28). În data de_, s-a emis certificatul de urbanism nr.43/2011 cu aviz nefavorabil(f.26),împotriva căruia reclamanta a formulat contestație (f. 29). În data de_, P. M. Z. a comunicat reclamantei respingerea cererii de emitere a certificatului de urbanism cu aviz favorabil, motivându-se refuzul cu faptul că extinderea fost realizată pe teren proprietatea Statului Român, s-a încălcat spațiul verde, iar construcția neautorizată depășește proiecția balcoanelor de la etajele superioare, autorizațiile de construire pentru celelalte apartamente fiind emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 24/2007 privind reglementarea spațiilor verzi din intravilanul localităților și întocmirii Registrului spațiilor verzi (f.30).
În data de_, G. A. s-a adresat Tribunalului Sălaj, solicitând obligarea P. ui M. Z. la eliberarea autorizației de construire pentru extinderea realizată, acțiune în baza căreia s-a înregistrat dos. nr._ . Apreciind că soluționarea dosarului nr._ depinde în mare parte de soluționarea dos. nr._, în data de_ Judecătoria Zalău a suspendat judecarea plângerii contravenționale.
În dos. nr._, în data de_, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând eliberarea unui certificat de urbanism pozitiv, în vederea liberării autorizației de construire solicitată prin acțiunea principală (f. 86).
În data de_ reclamanta G. A. a decedat, cauza a fost suspendată prin încheierea din_, iar în data de_ moștenitorii acesteia au solicitat continuarea judecății(f.156).
În cauză,a fost încuviințată cererea reclamantei de efectuare a unei expertize topografice și a unei expertize în construcții, pentru a se lămuri,în esență, dacă extinderea realizată se află pe teren proprietatea Statului Român, cât din spațiul verde a fost ocupat și modul în care a fost afectat cadrul construit preexistent.
În Raportul de Expertiză Topografică Judiciară întocmit în cauză, expertul Jarca Traian a formulat următoarele concluzii:
Balconul și intrarea amenajată la apartamentul 1 din bl. D53, scara D, identificat sub nr. top. 483/2/2/2/4/1, are suprafața totala de 18 mp. Construcția realizată se află pe nr. top. 483/2/2/2/4 din C.F. 5298 colectiv Z. . Proprietarul terenului este Statul Roman, dar, fiind teren aferent blocului, normal toți proprietarii din blocul respectiv au drept de superficie pe durata existenței construcției. În cartea funciara blocul D 53, scara D, figurează cu terenul aferent de 1300 mp. ceea ce ar însemna că balconul și intrarea amenajată la apartamentul 1 din bl. D53, scara D, identificat sub nr. top. 483/2/2/2/4/1, este inclusă în totalitate în suprafața aferentă blocului. Ca urmare a măsurătorilor efectuate, s-a constatat că
blocul D 53, are în totalitate suprafața construită la sol de 308.5 mp, iar teren aferent împreună cu trotuarul de gardă care are lățimea de 1 m are suprafața totală de 379 mp, dar în cartea funciară figurează cu suprafața de 1300 mp teren aferent.
Dacă considerăm că s-a greșit la înscrierea în cartea funciară a terenului aferent blocului și că împreună cu trotuarul de garda, terenul aferent ar avea suprafața de 379 mp, atunci balconul și intrarea amenajată la apartamentul 1 din bl. D53, scara D, ocupă in total suprafața de 18 mp, din care în afara celor 379 mp aferenți blocului sunt 8.59 mp., care ocupă din spațiul verde.
Construcția realizată este pe teren Stat Român, deoarece întregul bloc este pe terenul Statului Roman. Terenul aferent blocului împreună cu trotuarul de garda are suprafața de 379 mp, dar în cartea funciară figurează suprafața de 1300 mp. Balconul și intrarea amenajată la apartamentul 1 din bl. D53, scara D, ocupa în total suprafața de 18 mp, din care în afara celor 379 mp aferenți blocului sunt 8.59 mp. Potrivit legii, pe terenul aferent blocurilor proprietarii au drept de superficie pe durata existenței construcției, ca atare și reclamanta are drept de superficie pe terenul Stat Român, în suprafață de 1300 mp. înscris în C.F. 5298 colectiv Z. (f.122-124).
Expertul în construcții F. L. a formulat următoarele concluzii:
Balconul și intrarea amenajată la apartamentul nr. 1 din bloc D53 scara D se află pe numărul top.483/2/2/2/4/1 (fapt consemnat la capitolul Concluzii din expertiză topografică întocmită de expert Jarca Traian, care se află la dosarul cauzei).
Referitor la faptul dacă au fost încălcate elementele de PUZ si CUT, nu există elemente de comparație, fiindcă nu a fost emis un Certificat de Urbanism care să stipuleze unele cerințe urbanistice.
Estetica blocului nu se poate considera afectată, din motivul că nu sunt anumite condiții și restricții urbanistice cu privire la autorizarea și executarea acestor accese și extinderi efectuate pe raza municipiului Z. .
Blocul D53 este realizat pe teren proprietatea Statului Român, dar în Cartea Funciară nr.5298 col. Z. în suprafața de 1300mp. rezultă că fiecare proprietar având o cotă indiviză de teren.
Terenul pe care este realizată construcția nu se poate identifica dacă este realizată total sau parțial pe spațiu verde din considerente de înscriere în CF.
Construcția realizată la apartamentul în cauză depășește parțial proiecția balcoanelor de la etajele superioare(f.143-145).
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și (4) din Legea 50/1991, certificatul de urbanism este un act de informare privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului, precum și cerințele urbanistice specifice amplasamentului, determinate în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism avizate și aprobate, document care se eliberează, la cerere, oricărui solicitant - persoană fizică sau persoană juridică - nefiind necesară prezentarea titlului asupra imobilului sau a altui act care să ateste dreptul de proprietate.
Se interzice emitentului să condiționeze emiterea certificatului de urbanism de elaborarea prealabilă a unei documentații de urbanism pentru imobilul în cauză, precum și a oricăror documentații tehnice de definire a scopului solicitării.
Potrivit Legii, certificatul de urbanism nu ține loc de autorizație de construire/desființare și nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Potrivit art. 28 din Legea 50/1991 - (1) Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea masurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.
Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară" fiind deci menținută expres posibilitatea emiterii ulterioare lucrărilor a autorizației de construire.
Potrivit art. 59 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții,(1) Organul de control care a sancționat contravențional pentru fapta de a se executa lucrări de construcții fără autorizație sau cu încălcarea dispozițiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul-verbal.
În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia.
În situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent,
autoritatea administrației public e locale competente poate proceda la emiterea
unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate , în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.
Așadar, art. 28 din legea nr. 50/1991 prevede posibilitatea pentru autoritatea administrației publice competente de a lua măsura menținerii construcțiilor realizate fără autorizație de construire și de a emite o autorizație de construire în vederea intrării în legalitate, dar numai cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.
59 din Ordinul nr. 1430/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, și anume, după o analiză a modului în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament și numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția și pentru cerința esențială de calitate "securitate la incendiu".
Apare, deci, consacrarea legislativă a unor soluții alternative de intrare în legalitate a lucrărilor executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acesteia, soluții ce corespund scopului și rațiunii legii, precum și unor rațiuni de ordin economic. Desigur că nu este nici în interesul public și nici în interesul privat de a se dispune în mod automat desființarea unor construcții, dezideratul esențial nu este acela de a exista un act administrativ anterior, ci cel ca orice construcție să fie realizată cu respectarea normelor legale privitoare la edificarea acesteia. Lipsa actului administrativ va putea fi suplinită prin existența sa ulterioară dacă și numai dacă normele legale și tehnice aplicabile în materia construcțiilor nu sunt încălcate iremediabil.
Reclamanta nu a urmat toate etapele și operațiunile administrative premergătoare realizării construcției, însă soluția desființării construcției nu este una economică, avându-se în vedere faptul că de la momentul edificării construcției neautorizate și până la data judecării cauzei au trecut circa 2 ani și 8 luni, perioadă în care s-a consolidat această stare de fapt, iar prin realizarea acestei construcții neautorizate scopul petentei a fost acela de a realiza un acces similar altor construcții cu aceeași destinație, aflate în același bloc, scop care, în sine, este legitim.
Tribunalul apreciază că intrarea în legalitate, prin efectuarea demersurilor necesare și supunerea spre verificare a îndeplinirii condițiilor impuse lucrărilor efectuate este regula, iar refuzul eliberării autorizației de construire modificatoare poate fi justificat numai din prisma nerespectării cerințelor urbanistice de către lucrările efectuate. Măsura desființării de construcții realizate fără autorizație de construire trebuie privită ca o măsură de excepție, ce trebuie luată doar în cazul în care o soluție alternativă nu există, iar menținerea acesteia încalcă interese superioare ale comunității, interesul general sau cel public (ca urmare a încălcării documentațiilor de urbanism).
Autorizația de construire nu are alt rol decât cel declarat expres în chiar art. 2 Legea nr. 50/1991, de a asigura aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Aceasta se emite cu observarea și respectarea conformității urbanistice a imobilelor a căror edificare se urmărește.
Ca atare, simpla lipsă a autorizației de construire nu atrage de la sine justificarea adoptării unei decizii extreme de desființare totală sau parțială a construcției, ci trebuie analizat de la caz la caz și în funcție de împrejurările concrete .
Refuzul de eliberare a certificatului de urbanism cu aviz favorabil și a autorizației de construire motivat prin prisma faptului că terenul pe care este realizată extinderea este proprietatea Statului Român și este spațiu verde, iar construcția neautorizată depășește proiecția balcoanelor de la etajele superioare nu
poate fi considerat ca fiind unul justificat, atât timp cât potrivit expertizei topografice efectuate în cauză, în cartea funciară blocul D 53, scara D, figurează cu terenul aferent de 1300 mp, ceea ce ar însemna că balconul și intrarea amenajată la apartamentul 1 din bl. D53, scara D, identificat sub nr. top. 483/2/2/2/4/1, este inclusă în totalitate în suprafața aferentă blocului; nu s-a dovedit în speță că imobilul realizat fără autorizație de construire nu întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, din fotografiile existente la dosarul cauzei rezultând că balcoanele vecine celui aparținând reclamantei depășesc proiecția balcoanelor de la etajele superioare și au acces din trotuar, similar construcției realizate de reclamantă, fără a fi afectată iremediabil estetica blocului,iar spațiul verde este ocupat relativ în aceeași măsură.
Tribunalul mai reține că, având în vedere starea de fapt redată mai sus, atitudinea autorităților publice poate constitui o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate. Raportat la considerentele expuse de CEDO în cauza Brumărescu împotriva României se poate reține că în cauză ingerința autorităților, deși are temei legal, aceasta nu răspunde însă criteriilor adoptate de Curte. Astfel, instanța europeană reține (parag. 78) că …orice ingerință în folosirea proprietății trebuie să răspundă exigenței de proporționalitate. Curtea reamintește mereu: trebuie menținut un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Grija de a asigura un astfel de echilibru este inerentă mecanismului convenției. Curtea reamintește, de asemenea, că echilibrul este distrus atunci când persoana în cauză suportă o sarcină specială și exorbitantă (Hotărârea Sporrong și Lonnroth mai sus citată, pag. 26 - 28).
De asemenea, în cauza Păduraru împotriva României (parag. 112), Curtea de la Strasbourg reține, între altele, că: … statul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura reclamantului exercitarea efectivă a dreptului său de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, încălcând astfel "justul echilibru" ce trebuie să existe între cerințele interesului public și imperativele protejării dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale (mutatis mutandis, Sovtransavto Holding, citată mai sus, § 96).
Din cele ce preced, se constată că nu este nici în interesul public și nici în cel privat desființarea unei construcții dacă aceasta întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, iar simpla lipsă a autorizației de construire nu atrage de la sine justificarea adoptării unei soluții extreme, de desființare totală sau parțială a construcției, ci trebuie analizat, de la caz la caz, și în funcție de împrejurările concrete.
Așa fiind,se constată că reclamanta, prin refuzul pârâtului de a-i elibera certificatul de urbanism solicitat și autorizația de construire, a fost vătămată în dreptul său de proprietate, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul obligării P. ui M. Z. de a elibera aceste acte, acțiunea formulată fiind fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată introdusă de reclamanta G. A. (decedată în cursul procesului), acțiune continuată de moștenitorii G. E. ,domiciliată în Ș.
S., str. George Coșbuc nr.40 A, jud. Sălaj, B. F., domiciliată în Ș. S.
, str. George Coșbuc nr.39 A, jud. Sălaj și DS, domiciliată în H. nr. 22, jud Sălaj în contradictoriu cu Municipiul Z. prin primar, cu sediul în Z., Piața I.
M. nr.3, jud. Sălaj și, în consecință, obligă pârâtul să elibereze certificat de urbanism cu rezoluție favorabilă și autorizație de construire pentru realizarea unei construcții cu acces din exterior adosată apartamentului nr. 1 din str. T.V., bl. D53,ap. 1, Municipiul Z., jud. Sălaj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din _ | , la sediul Tribunalului Sălaj. | |
Președinte, | Grefier, | |
Ț. | D. B. | S. I. |
Red.dact. Ț.D.B./_
Dact.S.I./ _
Ex.6/com.4 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
