Sentința civilă nr. 16762/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16762/2013
Ședința publică din
18 Decembrie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE L. -A. C.
Grefier: M. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâta SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC H. și chemata în garanție A.
F. PENTRU M. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei M.
E., av. Hașegan Iulia Elisabeta, în substituirea av. Cosmin Flaviu C., ambii cu împuterniciri avocațiale la dosarul cauzei, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată faptul că la data de 16 decembrie 2013, s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței precizare de acțiune din partea reclamantei, respectiv chitanța și factura privind plata onorariului avocațial.
Tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Reprezentanta reclamantei la solicitarea instanței arată că este de acord cu admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție, învederând instanței faptul că precizarea de acțiune nu a fost comunicată cu pârâta, respectiv se opune amânării cauzei.
Instanța admite în principiu cererea de chemare în garanție.
Instanța întreabă reprezentanta reclamantei, dacă mai are cereri de formulat, ori excepții de ridicat.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are cereri de formulat, ori excepții de ridicat.
Nefiind alte cereri de formulat, ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată și cu dobânda fiscală aferentă.
Instanța lasă cauza în pronunțare față de actele existente la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr. de mai sus, reclamanta M. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc H. (fosta A. F. P. H. ), obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.229 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism proprietatea sa, cu dobânda legală aferentă de la data efectuării plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE).
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu pârâtul Serviciul Fiscal orășenesc H. .
Pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc H. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând:
- excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamanta, după date de_, ca urmare a intrării în vigoare a L.9/2012 nu are un drept de restituire în integralitate a taxei de primă înmatriculare, ci numai a unei diferențe dintre taxa plătită și taxa pe emisiile poluante, însă reclamanta nu a respectat procedura prealabilă de a solicita pârâtei restituirea parțială a taxei.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, respectiv nu se încalcă art.90 din TCE, iar în speță taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică și națională, precum și autoturismelor noi din producția națională a României.
În ce privește dobânda legală, pârâtul a considerat că dobânda este nedatorată pentru aceleași motive pentru care susține că nu este legală obligarea la restituirea sumei.
Pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc H. a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., arătând că sumele încasate cu titlu de taxă de poluare se fac venit la A. F. pentru M., și se gestionează de către această instituție.
Chemata în garanție A. F. pentru M., nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de_, prin serviciul registratură, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată (f.27-28).
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția invocată de către pârât, instanța o va respinge, pentru următoarele argumente:
Instanța observă că reclamanta contestă, în realitate, compatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară, împrejurare față de care reclamantei nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. De altfel, în același sens este și Decizia nr.24/2011 a Î., dată în recurs în interesul legii și deci obligatorie pentru instanțe, prin care s-a stabilit admisibilitatea cererilor similare prezentei. În condițiile în care dispozițiile L. 9/2012 prin care se înlăturau discriminările sesizate în acțiunea preliminară a Curții de Justiție a Comunității Europene, în cauza T. împotriva României, au fost suspendate, considerentele din cauza mai sus amintită rămân valabile, discriminarea fiind și ea prezentă în continuare.
Trecând la soluționarea acțiunii, din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de_ reclamanta a achitat suma 2.229 lei, cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Audi, cu nr. de identificare WAUZZZ8E92A120973, conform chitanței seria TS6 nr. 1993127 din data de_, la Trezoreria Serviciului Fiscal Orășenesc H. (fila 8).
Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta s-a adresat pârâtului Serviciul Fiscal Orășenesc H. cu solicitarea de a-i fi restituită. Deși reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare, pârâtul prin răspunsul comunicat reclamantei la data de_ sub nr. 11629/R a refuzat restituirea taxei (f.10).
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă
sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate în temeiul OUG 50/2008 în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 7/2009, instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 TFUE.
În acest sens s-a pronunțat CJUE în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și, respectiv, OUG 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc
H. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantei taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Ținând seama de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, tribunalul va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.229 lei, reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la data restituirii efective și întrucât taxa a fost plătită de reclamantă în contul deschis sub denumirea de "disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule";, taxă ce se constituie venit la bugetul F. Pentru M. și se gestionează de A. F. Pentru M. în vederea finanțării programelor pentru protecția mediului, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție și în consecință, în temeiul art. 60-62 C. pr. Civ va admite cererea de chemare în garanție împotriva Administrației F. Pentru M., conform dispozitivului hotărârii.
Potrivit art. 453 al. 1 Cod Procedură Civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
În conformitate cu art. 451 al. 2 Cod Procedură Civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de către avocat. Ori văzând valoarea obiectului pricinii, practica constantă în materie și gradul de
dificultate scăzut, din punct de vedere juridic a cauzei, precum și munca desfășurată de către avocat, tribunalul apreciază că obligarea pârâtei la plata unui onorariu în sumă de 620 lei, apare ca fiind o sarcină excesivă, astfel încât instanța va proceda la reducerea acestuia la suma de 300 lei.
Drept consecință, și având în vedere prevederile art. 453 al. 1 Cod Procedură Penală, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 339,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial parțial (filele 5 și 36).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.
E.
, CNP 2., cu dom. în H., str. Vlădeasa nr. 6A, bl. F8, et. 3, ap. 8, jud.
C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Cosmin Flaviu C., situat în Arad, str. Abrud nr. 3, jud. Arad, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal orășenesc H., cu sediul în H., str. H. nr. 23, jud. C. și în consecință:
Obligă pârâtul să restituie reclamantei suma de 2.229 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie fiscală calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc H. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M.
, cu sediul în și în consecință
Obligă chemata în garanție să restituie pârâtului suma de 2.229 lei cu titlu de taxa de poluare restituită reclamantei, cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de_ și până la achitarea efectivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. -A. C. M. B.
Red.5 ex./L.A.C./D.M.
_
