Sentința civilă nr. 1727/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1727/2013 Ședința publică de la 09 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., Judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. N. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F.
P. B. -N., A. F. P. B. și A. F. PUPLICE L.
, având ca obiect despăgubire - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza s-a judecat în fond la termenul din 27 septembrie 2013, încheierea de la acea dată făcând parte din prezenta sentință.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată: | |||
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul C. | N. | S. | a |
chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B. N. | și A. | F. |
P. B. solicitând obligarea acestora la restituirea integrală taxei speciale de primă înmatriculare, în sumă de 11.999 lei, achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5600432/_, acordarea dobânzilor legale conform prevederilor O.G. nr. 9/2000 coroborate cu dispozițiile O.U.G. nr. 13/2011, aferente sumei de 11.999 lei, începând cu data achitării taxei -_ și până la restituirea efectivă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pe parcursul soluționării cauzei reclamantul a formulat " precizare de acțiune";, arătând că solicită soluționarea acțiunii formulate exclusiv în contradictoriu cu pârâta A. F. P. L., menționând că renunță la judecată față de pârâtele D. G. a F. P. B. N. și A. F. P. B. ( f.24). Prin această precizare de acțiune reclamantul a solicitat obligarea Pârâtei A.
F. P. L. la restituirea integrală a sumei de 11.199 lei achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5600432/_ cu titlu de taxă de poluare la prima înmatriculare și la plata dobânzii legale aferente pentru fiecare zi până la data restituirii sumei achitate, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
În motivare reclamantul arată că a achiziționat din UE o autoutilitară marca Volkwagen, tipul TRANSPORTER 2.5 TDI, pentru înmatricularea căreia a fost necesar să achite taxa de primă înmatriculare în sumă de 11.199 lei, în baza Deciziei de calcul emise de D. G. a F. P. B. N. ..
Reclamantul arată că a achitat taxa cu chitanța seria TS 2A nr. 5600432 din _
, emisă de Trezoreria B. .
Reclamantul consideră taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 214 ind.1, 2,3, pe care a fost nevoit să o achite, ca nelegală, întrucât în cauză se impune a se constata aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aliniatul 2, anterior menționat.
Se mai arată că taxa specială este în mod clar discriminatorie întrucât nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în tară. Diferența de aplicare a taxei, demonstrată în modul arătat, introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în tară, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Reclamantul susține că taxa achitată pentru înmatriculare autovehiculului este o taxă cu efect echivalent interzisă de art. 25 din CE și care a fost considerată o taxă ilegală de CJCE, poziție exprimată în cauza C-524/2007 împotriva Austriei care a impus o taxă identică.
Reclamantul a făcut referire și la articolul 28 din CE care prevede: "Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import și orice măsuri cu caracter echivalent "; precum și la reglementările cuprinse în articolul 90 CE, respectiv: " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție ";.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Acțiunea a fost legal timbrată cu timbru judiciar și taxă de timbru (f.16).
În drept s-au invocat dispozițiile 207 alin. 1 și următoarele Cod de procedură fiscală, art. 7 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 23, 25, 28, 3090 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, O.G. nr.9/2000 coroborat cu O.U.G. nr. 13/2011. S-a mai invocat și Hotărârea preliminară C-402/2009 a Curții de Justiție a Uniunii Europene precum și Decizia nr. 24/2011 a Curții Constituționale.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. în nume propriu și pentru A.
F. P. B. a depus la dosar întâmpinare (f.13-14) invocând, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii în ceea ce le privește. Pe fondul cauzei pârâtele au solicitat să se respingă, ca neîntemeiată,
acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, menținerea ca legal percepută și încasată a taxei de primă înmatriculare achitată de acesta.
Referitor la excepția invocată, pârâtele au arătat că, raportat la dispozițiile art. 33 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dat fiind că domiciliul reclamantului se află în localitatea T., între reclamant și D.G.F.P. B.
-N. și A. F. P. B. nu au existat raporturi juridice cu ocazia achitării taxei de primă înmatriculare a autovehiculului in cauză, care să justifice calitatea lor procesuală în dosarul de față. S-a mai arătat de către pârâte că taxa a fost stabilită prin referatul de calcul emis de către A. F. P. L. și ulterior încasată de aceasta prin Trezoreria B. deoarece nu dispune de serviciu propriu de trezorerie.
Pentru motivele arătate pârâtele susțin că nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre în contradictoriu cu D.G.F.P. B. N. și A. F. B.
. Prin urmare s-a solicitat admiterea excepției iar pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului față de D.G.F.P. B. N. și A. F. P. B. ca fiind promovata împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, pârâtele au invocat că temeiul legal al perceperii taxei rezultă din dispozițiile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 31/1-31/2 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
În speță, s-a relevat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale U.E., ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în Romănia, indiferent de proveniența lor geografică. Ca urmare instituirea criteriului primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a arătat, de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi de încălcarea art. 90 din Tratatul CE, nefiind vorba de o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehicule provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România.
Pârâtele consideră că cererea reclamantului de obligare la plata dobânzii legale, calculată de la data încasării taxei până la data restituirii ei este nefondată.
Sub acest aspect pârâtele au invocat că acordarea dobânzilor contravine art. 9 din OG nr. 13/2011 unde se prevede că "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora, se stabilesc prin reglementări specifice.";Aceeași dispoziție legală era reglementată și prin O-G nr. 9/2000. S-a mai susținut că Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Potrivit ordinului menționat, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile O.U.G. nr. 50/2008.
La termenul de judecată din data de 06 iunie 2013 reclamantul a depus precizare de acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 132 din codul de procedură civilă solicitând judecarea acțiuni exclusiv în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
L., arătând că renunță la judecată în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F.
P. B. - N. și A. | F. | P. | B. | . În consecință, reclamantul a | |
solicitat obligarea pârâtei A. | F. | P. | L. | la restituirea integrală a sumei |
de 11.199 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare cu chitanța seria TS2A nr. 5600432/_ și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, pentru fiecare zi, începând cu data plății și până la data restituirii sumei, cu motivarea că taxa achitată este ilegală și discriminatorie.
În numele pârâtei A. F. P. L. a depus întâmpinare D. G. a F. P. B. -N., solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul C. N. S. iar pe cale de consecință menținerea taxei de primă înmatriculare ca fiind legal percepută și încasată ( f27-28 ).
Pârâta A. F. P. L. a invocat că temeiul legal al perceperii de la reclamant a taxei speciale de primă înmatriculare rezultă din dispozițiile art. 214/1- 214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 31/1-31/2 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
În contradictoriu cu reclamantul, pârâta și-a exprimat opinia că prevederile art. 214/1 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare nu au fost în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Pârâta a relevat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second- hand provenite din alte state membre ale U.E., ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică. Ca urmare, instituirea criteriului primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a arătat, de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi de încălcarea art. 90 din Tratatul CE, nefiind vorba de o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehicule provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România. În speța de față reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări plata taxei speciale de prima înmatriculare.
Pârâta a amintit că principiul "poluatorul plătește";, pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, era un principiu acceptat la nivelul U.E., astfel că
16 state membre ale U.E. practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (printre care Grecia Olanda Spania Danemarca Ungaria etc.).
Pârâta A. F. P. L. consideră că cererea reclamantului de obligare la plata dobânzii legale, calculată de la data încasării taxei până la data restituirii ei este nefondată.
Sub acest aspect pârâta a invocat că acordarea dobânzilor contravine art. 9 din OG nr. 13/2011 unde se prevede că "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora, se stabilesc prin reglementări specifice.";Aceeași dispoziție legală era reglementată și prin O-G nr. 9/2000. S-a mai susținut că Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Potrivit ordinului menționat, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal .
Anterior termenului de judecată la care reclamantul a depus precizarea de acțiune, instanța a luat în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele D.G.F.P. B. N. și A. F. P. B., care a fost unită cu fondul. Având în vedere că reclamantul a renunțat la judecată fața de aceste două pârâte instanța urmează să ia act de această manifestare de voință, situație în care devine inutilă cauzei examinarea pe fond a excepțiilor care au rămas fără obiect.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de acțiunea precizată a reclamantului îndreptată exclusiv împotriva Administrației F. P. L., instanța reține următoarele
:
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv la data de_, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. 148 alin. 2 și 4, rap. la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.(2), iar prin dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte
directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii, începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într- o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din această perspectivă, tribunalul constată că dispozițiile art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 214/1 din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratat care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. N. S. formulată împotriva Administrației F. P. L. și în consecință va obliga pârâta A. F.
P. L. să restituie reclamantului suma de 11.199 lei achitată cu chitanța seria TS 2A nr. 5600432 la data de_ (f.18) cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și să plătească acestuia și dobânda legală aferentă sumei de 11.199 lei începând cu data achitării sumei-_, respectiv de la data plății, până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea
obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorității fiscale pe temei delictual și obligarea acesteia la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prevederilor OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011. Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s-au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
Având în vedere manifestarea de voință a reclamantului, instanța va lua act de renunțarea la judecată față de pârâtele D. G. a F. P. B. N. și A.
F. publice B., conform dispozițiilor art.246 Cod de procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta A. F. P. L. va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, astfel cum s-a solicitat prin precizarea de acțiune, cheltuieli care sunt justificate prin actele depuse la dosar ( f. 16).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. N. S. , domiciliat în comuna T. nr. 276, jud. B. -N., împotriva pârâtei A. F.
P. L. cu sediul în L. nr. 509 județul B. -N. și în consecință:
- obligă pârâta A. F. P. L. să restituie reclamantului suma de
11.199 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare;
-obligă pârâta A. F. P. L. să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 11.199 lei începând cu data achitării sumei_ și până la restituirea efectivă.
Ia act de renunțare la judecată a reclamantului față de pârâtele D. G. a
F. P. B. -N. și A. F. P. B. .
Obligă pârâta A. F. P. L. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
