Sentința civilă nr. 1098/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1098/2013 Ședința publică de la 31 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., Judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S. D. I. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P.
B. -N., și chemata în garanție A. F. PENTRU M., pârâta A.
F. P., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza s-a judecat în fond la termenul din 9 mai 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta SC";D. I. ";S. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B. solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 11.627,25 lei, acordarea dobânzilor legale aferente sumei de 11.627,25 lei începând cu data achitării taxei -_ și până la restituirea efectivă, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
În motivare reclamanta arată că la data de_ a achiziționat din UE un autoturism marca Volkwagen, normă de poluare E 3, pe care ulterior l-a înmatriculat în România.
Cu ocazia primei înmatriculări în România a fost obligat să achite suma de 11.627,25 lei reprezentând taxa specială de poluare, taxă care i-a fost percepută de pârâtă.
Reclamantul arată că a achitat taxa cu chitanța seria TS 2A nr. 5637024 din_ emisă de Trezoreria B. .
Reclamanta susține că taxa achitată pentru înmatriculare autovehiculului este o taxă cu efect echivalent interzisă de art. 25 din CE și care a fost considerată o taxă ilegală de CJCE, poziție exprimată în cauza C-524/2007 împotriva Austriei care a impus o taxă identică.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Acțiunea a fost legal timbrată cu timbru judiciar și taxă de timbru (f.15).
În drept s-au invocat dispozițiile art. 7 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 23, 25, 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin.2 din Constituția României, Decizia civilă nr. 309/CA/2009 a Tribunalului Sibiu și Decizia nr. 506/CA/2009 a Curții de Apel Alba I. .
Pârâta A. F. P. B. prin D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare (f.16-17) solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamanta SC";D. I. ";S. B., ca neîntemeiată și pe cale de consecință să nu se dispună restituirea sumei solicitate și nici obligarea sa la plata de dobânzi.
Pârâta a invocat că temeiul legal al percepției taxei rezultă din dispozițiile OG nr. 50/2008, ceea ce face ca taxa achitată de reclamantă să aibă caracter legal.
Instituirea taxei prin OG nr. 50/2008 are drept scop final, îmbunătățirea calității aerului și încadrarea lui în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu.
Obligația de plată a taxei se naște conform prevederilor art. 4 din OG nr. 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri expres prevăzute.
Taxa se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și străinătate. Legea nu face vreo deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Cât timp taxa nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat ci pentru înregistrarea acestuia, în vederea punerii în circulație, ea nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat.
Consideră că atât timp cât OUG nr. 50/2008 nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi aplicabile drept măsuri cu caracter echivalent nu se poate reține încălcarea art. 28 din Tratat, deoarece legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și cea externă.
Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Consideră că cererea reclamantei de obligare la plata dobânzii legale, calculată de la data încasării taxei până la data restituirii ei este nefondată.
Sub acest aspect pârâta a invocat că acordarea dobânzilor contravine art. 10 alin.1 din OG nr. 13/2012 unde se prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni CEC
- SA, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora, se stabilesc prin reglementări specifice.
S-a invocat că în conformitate cu art. 12 alin.3 din Legea nr. 9/2012, particularii cărora le-a fost impusă taxa de poluare, pot să solicite pe cale administrativă "taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule";, cu respectarea termenului de prescripție prevăzut de legislația fiscală.
Pârâta, prin D. G. a F. P. B. -N. a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., invocând prevederile art. 5 alin.1 din OUG nr. 50/2008.
Sub acest aspect s-a invocat că cel care încasează taxa de poluare este organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însă destinatarul sumelor astfel încasate este A. F. pentru M. conform art. 5 alin.4 din OUG nr. 50/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele
:
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv la data de_, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. 148 alin. 2 și 4, rap. la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora
legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într- o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 214/1 din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev. art. 90 paragraf 1 din Tratat care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC";D. I. ";S. B. și în consecință va obliga pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantei suma de 11.627,25 lei achitată cu chitanța seria TS 2A nr. 5637024 la data de_ (f.4) cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și să plătească dobânda legală aferentă sumei de 11.627,25 lei începând cu data achitării sumei_, de la data plății până la restituirea efectivă, conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000 și art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acesteia la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011. Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s-au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., formulată de pârâtă va fi respinsă având în vedere că reclamanta solicită restituirea unei taxe de primă înmatriculare achitată la data de_ . Ca urmare, este vorba de o taxă care nu a constituit venit la bugetul F. pentru M. și care nu a fost gestionat de aceasta.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta A. F. P. B. va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 539,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorar de avocat (f.23).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC"D. | I. | "S. | |
B. | , cu sediul în B., str. P. nr. 2, sc. B, ap. 63, jud. B. | -N. | , |
împotriva pârâtei A. F. P. B. cu sediul în B., str. 1 D. nr. 6- 8 jud. B. -N., și în consecință.
-obligă pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantei suma de 11.627,25 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5637024 din data de_ ;
-obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 11.627,25 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 539,30
lei.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P.
B. prin D. G. a F. P. B. -N. împotriva chematei în garanție
A. F. pentru M. cu sediul în B., S. I. nr. 294 CORP A, sector 6.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
