Sentința civilă nr. 1771/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1771/2013
Ședința publică din data de 11 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta A. C. F. G. 1. B., reclamant A. C. F. G. 1. B. - PRIN S. C. M. UV I. împotriva pârâtului
I. G. PENTRU I. - B. PENTRU I. B. -N., având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza s-a judecat în fond la data de 4 octombrie 2013, concluziile reprezentantului administratorului judiciar fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 11 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta A. C. F. G. 1. B. - prin S. C. M. UV I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. G. Pentru I. -
B. Pentru I. B. -N., anularea deciziei nr. 29002637/_ emisă de pârât și prin care au fost soluționate nefavorabil cererile ACF G. 1992 B. de eliberare a autorizațiilor de muncă pentru cetățeanul senegalez Pouye Mor și cetățeanul argentinian Cubilla Silvestre Walter, cu consecința obligării pârâtului la eliberarea autorizațiilor de muncă pentru cei doi sportivi.
În motivare, s-a arătat că prin decizia nr. 29002637/_ reclamanta a fost informată ca cererile prin care a solicitat eliberarea de autorizații de munca pentru cetățeanul senegalez POUYE MOR si cetățeanul argentinian CUBILLA SILVESTRE WALTER au fost soluționate nefavorabil, pe motiv ca angajatorul nu a făcut dovada achitării obligațiilor către bugetul statului, conform art. 3 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 56/2007, din certificatul de atestare fiscala rezultând ca obligațiile de plata către bugetul de stat sunt în sumă de 1.818.589 lei.
Se consideră că decizia luată în aceste cazuri este nelegală și cauzatoare de prejudicii din următoarele motive:
- întârzierea soluționării favorabile a cererilor îi creează daune importante constând in cheltuieli cu cazarea și masa, cu drepturile salariale, precum și în plan sportiv, prin neparticiparea jucătorilor la meciurile din campionat.
Nesoluționarea finală în mod favorabil a cererilor îi creează daune deosebit de importante. Cei doi jucători au contracte cu clubul pe o perioada de 3,5 ani si respectiv 2,5 ani, iar în cazul în care cei doi jucători nu vor primi drept de muncă, clubul va trebui să le achite drepturile contractuale pe întreaga perioadă prevăzută în contracte, fără însă a beneficia de serviciile acestora.
Motivele în drept invocate I. G. pentru I. - B. pentru I. B. -N. se regăsesc în prevederile OUG nr. 56/2007, act normativ care nu are aplicativitate in prezent, în cazul ACF G. 1. B. . ACF G. 1. B. este în prezent în procedura de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare întocmit fiind aprobat de adunarea creditorilor din data de_ si confirmat de către judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 694/2013 din data de_ . In urma confirmării planului, toate obligațiile de plată față de creditori nu mai sunt restante, scadența acestora fiind cea prevăzută în planul de reorganizare.
Conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 "când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător, creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în
plan". In consecința, in prezent ACF G. 1. este considerata cu plata obligațiilor către bugetul statului la zi, fiind deci îndeplinită și condiția prevăzută de art. 3 alin. (1) din OUG nr. 56/2007.
Pe lângă aceasta, art. 154 indice 2 din Legea nr. 85/2006 prevede ca "Orice decăderi, limitări, interdicții ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvență vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispozițiile contrare se abroga". Este evident că în conformitate cu aceste prevederi, Asociației C.
G. 1. B. nu i se pot aplica interdicții, toate prevederile din alte norme legale nefiind aplicabile. Este firesc să fie așa, scopul procedurii reorganizării judiciare prevăzut de lege este acela de a da posibilitatea unui debitor aflat într-o perioadă de criză, să se reorganizeze astfel încât să desfășoare o activitate care să-i permită realizarea de surse financiare pentru plata pasivului. Ori aplicarea unor limitări, decăderi sau restricții ar fi în contradicție cu scopul legii insolvenței.
Se precizează că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței este o lege cu caracter special și se aplică cu prioritate față de prevederile cu caracter general, având prevalenta față de normele cu caracter general, deci inclusiv față de OUG nr. 56/2007. Este de principiu ca legea specială derogă de la dreptul comun. Spre exemplificare, se menționează că în conformitate cu prevederile din Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, înstrăinarea unor imobile sau mijloace de transport de către un contribuabil care are datorii la bugetul statului neachitate, este nulă de drept, în cazul debitorilor aflați în procedura insolvenței, aceste prevederi nu sunt aplicabile, operându-se vânzarea unui mijloc de transport de Serviciul de înmatriculări sau a unui imobil de către notar și Oficiul de cadastru și Publicitate imobiliară, chiar dacă în certificatul fiscal vânzătorul figurează cu datorii.
In drept, s-au invocat prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 102 alin (1), art. 154 indice 2 din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul B. pentru I. al Județului B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, în prealabil prezentării motivelor de fapt și de drept incidente fondului cauzei înțelegând să invoce excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. -N. - Secția de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzei.
În motivarea excepției invocate, pârâtul susține că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1), teza a doua din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuția, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
G. pentru I. este, potrivit art. (1) alin. (1) din H.G. nr. 639 din 20 iunie 2007 privind structura organizatorică și atribuțiile I. ui G. pentru I., cu modificările și completările ulterioare, "structura specializată, cu personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, la nivel de direcție generală, care exercită atributele ce îi sunt date prin lege pentru implementarea politicilor României în domeniile migrației, azilului și al integrării străinilor, precum și a legislației relevante în aceste domenii.""""
Totodată, același act normativ prevede la art. 3 faptul că I. G. pentru I. se compune la nivel teritorial din structuri județene. Aceste formațiuni județene sunt subdiviziuni fără personalitate juridică și aparțin așadar de unitatea centrală, păstrându-și caracterul de autoritate publică centrală.
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că ne aflăm în fața unei situații care reclamă o dezlegare pe calea contenciosului administrativ, însă în condițiile speciale de competență materială stabilite de legiuitor.
In concluzie, având în vedere că instituția implicată în acest caz este o autoritate publică centrală determinată ca atare prin texte legale, considerăm că în speța de față competența materială este a Curții de Apel - Secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru mai multă precizie, ținând cont de faptul că reclamantul a optat pentru sesizarea instanței de la domiciliul său, apreciem că, în cauză, competența materială este a Curții de Apel C. - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere cele menționate, solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată, și pe cale de consecință să se decline competența în favoarea Curții de Apel C. - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Răspunzând excepției de necompetență materială invocată în cauză, reclamanta solicită în răspunsul la întâmpinare depus la dosar respingerea acesteia ca neîntemeiată, susținând că B. pentru I. al județului B. -N. este entitatea care "a refuzat cererile reclamantei de eliberare a autorizațiilor de munca...".
Ca urmare, este evident că B. Pentru I. B. -N. este o autoritate publică locală (județeană) care emite decizii. Dacă are competența de a emite decizii, atunci poate sta și în judecată, în legătura cu actele emise, chiar dacă nu are personalitate juridică. In conformitate cu prevederile art. 56 al. (2) Noul Cod de procedura civila "pot sta în judecata asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii". Ori așa cum rezultă chiar din conținutul întâmpinării, aceasta entitate a fost constituită legal, în baza prevederilor HG nr. 639/2007 și are cod de înregistrare fiscală propriu, diferit de cel al I. ui G. pentru I. .
De asemenea, conform prevederilor art. 110 din Noul Cod de procedura civila "cererea de chemare în judecată împotriva unei asociații, societăți sau altei entități fără personalitate juridică, constituită potrivit legii, se poate introduce la instanța competentă pentru persoana căreia, potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredințat conducerea sau administrarea acesteia". Se observă că s-a încredințat conducerea B. ui Comisarului șef de politie Vlasin A., cunoscut ca având domiciliul în mun. B. .
In plus, la art. 111 Noul Cod de procedura civila se prevede că "cererile îndreptate împotriva statului, autorităților si instituțiilor centrale si locale, precum si a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului, ori la instanța de la sediul paratului", iar la art. 116 din Noul Cod de procedura civila se prevede că "reclamantul are alegerea intre mai multe instanțe deopotrivă competente". Deci chiar dacă pârâta ar fi o instituție centrală, reclamantul poate să aleagă instanța de la sediul său.
In cauza sunt respectate și prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004. In întâmpinare, pârâta citează prevederi ale art. 10 din Legea nr. 554/2004 neactualizate. Pârâta este B. pentru I. al județului B. -N., autoritate publică locală, care poate sta în judecată, competența materială fiind a Tribunalului B. -N. - Secția II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal.
Invocarea excepției necompetentei materiale este și inadmisibilă, fiind formulata de către I.
pentru I. (conform primului alineat din întâmpinare, după motivele întâmpinării), deși întâmpinarea este formulată de către B. pentru I. al județului B. -N. și semnată de către șeful acestei entități și nu de către o persoană cu drept de reprezentare a instituției superioare B. ui.
La primul termen de judecată tribunalul, în exercitarea rolului activ consacrat de prevederile art. 22 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, a pus în discuție, sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, incidența prevederilor legii speciale, respectiv a art. 15 alin. 1, 10 și 13 din OUG nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României.
Analizând actele și lucrările dosarului
instanța reține că, raportat la prevederile art. 248 C.pr.civ adoptat prin Legea 134/2010, se impune examinarea prioritară a excepției necompetenței materiale
în soluționarea cauzei, invocată în cuprinsul întâmpinării conform art. 130 alin. 2 C.pr.civ..
Astfel, verificând competența de soluționare a prezentei cauze în raport de prevederile legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că aceasta se fondează, pentru următoarele considerente:
Dintru început se impune a se releva în cauză, în raport cu motivele invocate de pârât în susținerea excepției necompetenței materiale, că în vederea determinării competenței în soluționarea cauzei, criteriile de drept comun prevăzute de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în materia contenciosului administrativ se aplică, potrivit tezei finale a acestui text legal, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În cauză tribunalul constată că refuzul eliberării autorizațiilor de muncă ce face obiectul contestării în prezenta cauză (f. 6) este exprimat de B. pentru I. B. -N. din cadrul I. ui G. pentru I. (înființat prin reorganizarea Oficiului Român pentru I. conform art. II din OUG 30/2007) în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României, act normativ aprobat cu modificări prin Legea nr. 134/2008.
Or, prevederile legale relevante sub aspectul soluționării excepției de necompetență materială invocată în cauză, respectiv art. 15 alin. 1, 10 și 13 din OUG nr. 56/2007, așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 157/2011 (art. IV pct. 18, 22 și 23), lege organică adoptată conform art. 76 alin. 1 din Constituție (potrivit mențiunii exprese din finalul actului normativ) prevăd următoarele:
"(1) Cererea pentru eliberarea autorizației de muncă se soluționează de către Oficiul Român pentru I., în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia. În cazurile în care, pentru constatarea îndeplinirii condițiilor de obținere a autorizației de muncă, sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluționare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Cererea de eliberare a autorizației de muncă formulată de posesorul Cărții albastre a Uniunii Europene obținută într-un alt stat membru se soluționează în termen de 15 zile de la data primirii.
(10) În cazul neacordării autorizației de muncă, Oficiul Român pentru I., prin formațiunile sale teritoriale, are obligația de a comunica în scris angajatorului motivele care au stat la baza acestei decizii.
(13) Refuzul eliberării autorizației de muncă poate fi contestat la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a dispus această măsură, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.";
Așadar, conținutul prevederilor legale sus citate atribuie competența materială de soluționare a cauzei curții de apel, sens în care, având în vedere că din punct de vedere teritorial, pârâtul se situează pe raza de competență a Curții de Apel C., în temeiul art. 129 pct. 2 rap. la art. 132 alin. 3 C.pr.civ, instanța va admite excepția de necompetență materială invocată de pârâtă, cu consecința declinării acesteia în favoarea menționatei instanțe căreia i se va trimite dosarul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată de pârât și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. C. F. G.
1. B.,
cu sediul în B., str. P. nr. 3, jud. B. -N., CF 14381070- prin S. C. M. UV I.
, cu sediul în B., str. Decebal nr. 9, sc. B, ap. 27, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU I. - B. PENTRU I. B. -N.
, cu sediul în B., str.
B., nr. 1-3, jud. B. -N., în favoarea Curții de Apel C. . Fără cale de atac.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C.P.C, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
