Sentința civilă nr. 1838/2013. Contencios. Despăgubire
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1838/2013
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
Z. V. L., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B. -N. și A. F.
P. S. B., și a cererii de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M., având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul, față de actele existente la dosar și de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, reține dosarul în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul Z. V. L. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. S. B. solicitând anularea actelor administrative fiscale emise cu ocazia achitării taxei pe poluare și restituirea taxei speciale de poluare pentru autoturisme in suma de 1296 lei, cu plata dobânzilor legale calculate de la data plății și până la data restituirii efective.
În motivare se arată în esență că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamanta a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a formulat întâmpinare
, în nume propriu și pentru AFP S. B., prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind neîntemeiată.
În motivare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia se susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă deoarece, pe de o parte nu se contestă un fapt sau un act administrativ emis de către această pârâtă, iar pe de altă parte această pârâtă nu poate fi obligată într-o eventuală admitere a acțiunii, la restituirea taxei pe poluare solicitată, întrucât potrivit disp. art. 33 Cod procedură fiscală, coroborat cu OPANAF nr. 2224/2011, A. F. P. B. este unitatea administrativ teritorială ce administrează contribuabilul reclamant din perspectiva colectării impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat, astfel că nu se impune ca instanța să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu pârâta DGFP B. -N. .
Pe fond
se arată, în esență, că taxa de poluare a fost solicitată în temeiul dispozițiilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art.1 din HG nr.686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008. Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate, solicită instanței a reține că autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oara în România; taxa specială a fost achitată de către reclamant, persoană fizică care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant, nu intră în categoria autoturismelor și autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare. Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plații taxei pe poluare pentru autoturisme și autovehicule.
Mai arată că OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei pe poluare, nu a fost și nu este în contradicție cu normele comunitare, scopul instituiri acesteia fiind acela de a contribui cu sumele încasate, la asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și de asemenea nu este discriminatorie.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre, au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Nu trebuie omis faptul că în urma notificărilor emise de către Comisia Europeana către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare. Astfel noua taxa pe poluare să nu fie contrară acesteia, o prima chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementarilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului Comunitatea Europeana exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând sa adopte reglementari proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată în nota de fundamentare a noului act normativ privind taxa pe poluare s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat iar aceasta realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art.90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuat nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul 90 din Tratatul Comunității Europene și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criterii obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art.1 din OUG nr.50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru
M. și se gestionează de către A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea OUG nr.50/2008 a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de prima înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei pe poluare în prima varianta, așa încât în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, plătitorii și-au putut recupera diferența dintre cele doua taxe.
Așadar, Curtea Europeana de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea Curtea Europeană de justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este protejarea mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare de către reclamant este aceea că în realitate nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculelor deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect se arată că este relevantă decizia Curții Europene de Justiție în cauza C- 345/93 Nunes Tadeu, parag.20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este
discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată incorporat într-un autovehicul național similar.
Ori, actualul act normativ ce reglementează taxa pe poluare a cărui restituire se solicită este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care în plus pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul s-a depreciat într-o măsura mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în contradictoriu cu reclamantul se arată cu privire la comparația invocată vis-â-vis de autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea Europeana de Justiție s-a pronunțat ca o atare comparație nu este relevanta sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Pe de altă parte se mai arată că prin noul act normativ în baza căruia a fost perceputa taxa pe poluare de la reclamant, este respectat și principiul transparentei, deoarece taxa pe poluare este așezată pe baza unor critici cunoscute de contribuabili prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii cuantumul posibil al taxei pe poluare pentru autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se mai impune a se reține și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei pe poluare perceput pentru autoturisme și autovehicule și anume acela de taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări în România, iar nu o taxă pe poluare pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă pe poluare de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționează un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătește aceasta taxă pe poluare întrucât în acest caz nu mai are de a face cu o prima înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.
În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei pe poluare în temeiul OUG nr.50/2008 act normativ care respectă exigentele de compatibilitate cu art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, astfel că restituirea ei nu are un temei legal.
Cu privire la petitul reclamantului de se restitui odată cu taxa pe poluare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, se învederează faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală (art.112 înainte de republicare) iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.
Conform Cap.l. pct. 2 și următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
În drept s-au invocat prevederile art.115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.
De asemenea pârâta DGFP B-N a formulat a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., în nume propriu și pentru AFP S. B., prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamant, în cazul în care instanța va admite acțiunea introductivă.
În motivare se arată că la art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 se arată că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de
A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";.
Art. 5, alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că "taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă";, iar la art. 7 din același act normativ se arată că "stabilirea, verificarea, colectarea și
executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Din dispozițiile legale menționate rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A.
F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5, alin. 4 din O.U.G. nr50/2008, unde se arată că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";.
Având în vedere că disp. art. 124 al. 2 Cod procedură fiscală stipulează că nivelul dobânzii est cel prev. la art. 120 al. 7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează după caz sumele solicitate de plătitor, această pârâtă a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii introductive să fie obligată chemata în garanție și la plata dobânzilor solicitate de reclamant.
Chemata în garanție A. F. pentru M.
nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Examinând, cu prioritate conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N.,
tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată, astfel că o va admite, cu motivarea că aceasta nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, taxa fiind percepută de pârâta A. F. P. B. și în consecință va respinge acțiunea față de pârâtă.
Referitor la fondul cauzei,
tribunalul reține că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece acesta nu a făcut dovada că autoturismul cu privire la care s-a plătit taxa de poluare a cărei restituire se solicită este second-hand și că a fost achiziționat dintr-un stat comunitar.
Astfel, reclamantul, prin demersul său, a solicitat restituirea taxei de poluare, în considerarea faptului că sunt aplicabile speței, normele comunitare.
C.J.U.E. a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, în astfel de situații putând fi plătite și daune pentru pierderile suferite (C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Potrivit art.110 (actual) din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
În determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar, reclamantul având obligația să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză.
Acesta trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunul în litigiu - respectiv autoturismul a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind supus deci, anterior traversării graniței, unui impozit într-un alt stat comunitar.
Raportat la împrejurarea că reclamantul nu a depus acte care să ateste proveniența, înmatricularea anterioară a autoturismului, acțiunea în care se prevalează de preeminenta normelor comunitare apare ca neîntemeiată.
Având în vedere soluția dată acțiunii principale, cererea de chemare în garanție apare ca fiind neîntemeiată, astfel că tribunalul o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâta D. | G. a F. | |
P. | B. -N. , cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. | și în consecință |
respinge acțiunea față de pârâtă.
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Z. V. L. , domiciliat în loc. Maieru, sat A., str. V. A., nr. 219, jud. B. -N., împotriva pârâtei A. F.
P. S. B.
, cu sediul în S. B., str. I., nr. 2, jud. B. -N. .
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. S.
împotriva Administrației F. pentru M. B. , cu sediul în B., S. I., nr. 294, Corp A, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE,
GREFIER,
B. L.
T.
M. D.
plecat C.I.C. - semnează grefier șef secție,
L. C.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4ex