Sentința civilă nr. 516/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 516/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: E. M. - M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul
N. T. P., împotriva pârâtei A. F. P. B., având ca obiect despăgubiri - restituire taxă primă înmatriculare împotriva .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant avocat D. Oana, lipsă fiind reclamantul N. T. P. și pârâta A. F. P. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare formulată de pârâtă.
Tribunalul comunică reprezentantului reclamantului un exemplar de pe întâmpinare.
Din oficiu, instanța invocă excepția netimbrării acțiunii formulată, reclamantul fiind citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Reprezentantul reclamantului, avocat D. Oana, arată că reclamantul nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru, sens în care solicită admiterea excepției și anularea cererii ca netimbrată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul
N. T. P. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B., solicitând în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1077 lei achitată prin chitanța seria TS2A, nr. 5727141/_ reprezentând taxă de primă înmatriculare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății sumei, respectiv_ și până la expirarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 124, respectiv 70 din Codul de procedură fiscală, respectiv_, iar începând de la această dată și până la restituirea integrală a sumei, potrivit art. 124 coroborate cu art. 70 din Codul de procedură fiscală. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală, iar în subsidiarul petitului 2, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei achitate de reclamant, calculată la data plății acesteia, respectiv _
, și până la restituirea efectivă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat în esență că, reclamantul N. T. P. a achiziționat un autoturism second-hand importat din Germania, marca Fiat Tip Stilo, iar înmatricularea acestuia în România a fost condiționată de achitarea unei taxe speciale la prima înmatriculare în cuantum de 1077 lei, sumă achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5727141/_, taxă apreciată de reclamant ca fiind ilegal percepută și încasată.
Pârâta A. F. P. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, și menținerea actului administrativ contestat ca temeinic și legal, precum și a taxei de primă înmatriculare achitată ca fiind legal percepută.
În motivare s-a arătat că, în contradictoriu cu susținerile reclamantului, taxa de primă înmatriculare achitată de acesta a fost corect percepută conform prevederilor art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile art. 31 indice 1 - 31 indice 2 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a 571/2003,
1
întrucât: autovehiculul achiziționat de reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România, nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamant, care a și înmatriculat autovehiculul, iar acesta a fost achiziționat și înmatriculat de către reclamant și nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale, rezultând în mod evident că autovehiculul era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă înmatriculare).
S-a arătat că, prevederile art. 214 indice 1 și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, iar în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora, art. 90 din TCE referindu-se la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă.
De asemenea, s-a arătat că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă înmatriculare) percepută și de la reclamant nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, ci ea a fost aplicată tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România, regimul fiscal nefiind unul discriminatoriu.
Pe de altă parte, pârâta a solicitat instanței să se rețină și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art. 214 indice 1- 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România, acesta fiind motivul pentru ca în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătea această taxă specială întrucât în acest caz nu mai este o primă înmatriculare ci doar o schimbare a proprietarului. Or, în situația în cauză a rezultat că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare.
Totodată, pârâta a menționat că, începând cu data de_ a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozițiile art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal. Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H.G. nr. 686/2008 au fost adoptate Norme metodologice de aplicare.
S-a precizat că, la art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada_ -_, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență";, procedura de restituire fiind reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
Acestea au fost argumentele pentru care s-a apreciat că taxa pentru primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamant și ca atare nu se impune restituirea ei, arătându-se că dispozițiile legale cuprinse în Codul fiscal Român, respectiv art. 214 indice 1- 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003, modificat și completat, nu contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu privire la petitul reclamantului de a se restitui odată cu taxa de poluare și dobânda legală, s-a învederat că, potrivit art.9 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
2
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform Cap.1. pct.1. și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
Pârâta a arătat că, reclamanta a solicitat acordarea de dobânzi calculate de la data plății taxei, însă aceasta a considerat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1088, alin. 2 din Codul civil, dobânda cuvenindu-se din ziua introducerii cererii de chemare în judecată.
În privința cheltuielilor de judecată, pârâta a apreciat că nu se impune nici acordarea de cheltuieli de judecată, în opinia acesteia neputând fi reținută vreo culpă pârâtei care a perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare la acea dată.
S-a considerat prin a arăta că, taxa specială de primă înmatriculare percepută de la reclamant s-a făcut de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare nu se impune restituirea ei.
În drept, s-au invocat prevederile art.115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.
Analizând actele și lucrările dosarului,
tribunalul reține că pentru acest termen de judecată s-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0.30 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii netimbrată.
Cum la acest termen de judecată, respectiv 15 aprilie 2013, tribunalul a constatat că această sumă nu a fost achitată, iar reprezentantul reclamantului a arătat că acesta nu înțelege să timbreze cererea formulată, din oficiu, a invocat excepția netimbrării acțiunii, astfel că față de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995 cu referire la art. 3 lit. m liniuța 2 din Legea nr. 146/1997, cunoscut fiind principiul plății anticipate a taxelor judiciare de timbru, urmează a fi admisă excepția cu consecința anulării ca netimbrată a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția netimbrării cererii, excepție invocată din oficiu.
Anulează, ca netimbrată, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul N. T. P., domiciliată în B., str. Ghinzii, nr. 17, județul B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud.
B. -Năsăud, având ca obiect restituire taxă de primă înmatriculare. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. E. M. M.
Red/Dact B.I.Sz / M.D.
_ / 4 ex
3
