Sentința civilă nr. 1859/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1859/CA/2013
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. N. și pârâtele D. G. A F. P. B. -N. și A.
F. P. S. -B., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare. La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 10 octombrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul C. N. a formulat cerere de chemare în judecată, a pârâtelor D. G. a F. P. B. -N. și
A. F. P. S. -B., prin care a solicitat să se dispună anularea actelor administrative fiscale emise cu ocazia achitării taxei de poluare, restituirea în integralitate a sumei de 4290 RON reprezentând taxă de poluare achitată prin chitanța Sena TS5 NR 40688110 din data de_, actualizată cu rata dobânzii legale de la data achitării și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că în fapt, la data de_, a achiziționat un autoturism second-hand, marca FORD FOCUS norma de poluare E3, având nr. de identificare WFONXXGCDN1P74210, fiind înmatriculat în Germania din data de_ .
Pentru a înmatricula autoturismul în România a fost nevoit să plătească taxa de poluare, iar în acest sens, la data de_, a achitat la Trezoreria orașului S. - B. suma de 4290 RON, sumă achitată prin chitanța Seria TS 5 NR 40688110.
Temeiul perceperii acestei taxe și modul de calcul al acesteia sunt prevăzute de
O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Raportat la aceste prevederi, taxa de poluare se aplică și în cazul înmatriculării în România a unui autoturism deja înmatriculat în Uniunea Europeană, însă nu se aplică cu ocazia reînmatriculării unui autoturism înmatriculat anterior în România.
Cu alte cuvinte, taxa este percepută în momentul achiziționării unui autoturism second-hand înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, însă nu este percepută în momentul achiziționării unui autoturism second-hand înmatriculat în România.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Articolul 25 TCE prevede că "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal".
Potrivit articolul 28 TCE: "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la export precum și orice măsuri cu efect echivalent", iar dispozițiile art.90 TCE prevăd că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mare decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect unele sectoare de producție".
Având în vedere aceste dispoziții, urmare a efectului direct al art. 90 TCE pentru ordinea juridică internă, solicită să se constate că prevederile OUG 50/2008 sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare mai sus indicate, sens în care acestea nu pot fi menținute ca aplicabile în cazul de față.
Totodată, învederează faptul că prin instituirea taxei de poluare se aduce atingere și art. 23 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care reglementează libera circulație a mărfurilor și care prevede că "Comunitatea se va baza pe o uniune vamală care va cuprinde comerțul cu mărfuri în ansamblu și care va presupune interzicerea între statele membre a taxelor vamale la importuri și exporturi și a tuturor tarifelor cu efect echivalent și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe".
Având în vedere că prezenta taxă nu se aplică autoturismelor înmatriculate în România cu ocazia înstrăinării acestora, ci se aplică doar celor care sunt aduse din străinătate (inclusiv în situația în care au fost înmatriculate în Uniunea Europeană), consideră că această taxă este vădit discriminatorie și constituie un mijloc de protejare a produselor interne.
La data de_, prin adresa NR 35171, a solicitat pârâtei, în baza acelorași temeiuri prevăzute în prezenta cerere, restituirea sumei de 4290 RON, actualizată cu dobânda legală de la data plății până la restituirea ei efectivă, întrucât răspunsul primit a fost unul negativ, A. F. P. a orașului S. -B. motivând că această taxă a fost percepută în conformitate cu prevederile legale în vigoare, solicită instanței să oblige pârâta, conform petitului acțiunii.
Având în vedere starea de fapt raportat la prevederile legale invocate și urmare a probațiunii ce va fi administrată, solicită admiterea cererii așa cum este aceasta formulată.
În drept, s-au invocat art. 148 Constituția României, art. 23, 25, 90 Tratatul de instituire a Comunității Europene, Legea554/2004, Legea contenciosului administrativ.
D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu și pentru A.
F. P. S. -B., în temeiul art. 115-118 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare, față de acțiunea intentată de reclamant, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B. -N., cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă, iar pe fondul cauzei a solicitat instanței de judecata să respingă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și, în consecință, să se mențină actele administrative atacate, precum și taxa pe poluare achitata de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a
F. P. B. -N., s-a arătat că, raportat la dispozițiile art. 33, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fiscală, se constată că între reclamant și pârâta
D.G.F.P. B. -N. nu au existat raporturi juridice cu ocazia stabilirii taxei pe poluare a autoturismului în speță, care să justifice calitatea procesuală în cauză.
În prezentul litigiu nu se atacă un act emis de cele doua pârâte, astfel că acestea nu pot fi parte în raportul juridic dedus judecații și de aceea nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătoreasca în contradictoriu cu D.G.F.P. B. -N. .
Prin urmare, se apreciază că excepția invocată este întemeiată și în consecință se solicită respingerea acțiunii reclamantului față de D.G.F.P. B. -N. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, s-a arătat că prin acțiunea introductiva reclamantul a solicitat instanței de judecata să dispună anularea actelor administrative emise cu ocazia achitării taxei de poluare și restituirea taxei de poluare în cuantum de 4.290 lei, susținând că dispozițiile în baza cărora a fost încasată această taxă sunt în contradicție cu prevederile art. 90, paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, întrucât taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare, taxă ce constituie venit la bugetul fondului de mediu și se administrează de
F. pentru M. în vederea finanțării unor proiecte și programe necesare protecției mediului.
Taxa pe poluare se plătește, conform art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9.
Taxa pe poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate, ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.
La baza instituirii taxei pe poluare a stat principiul "poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene; în 16 state membre ale Uniunii Europene se practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Grecia, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda).
Se invocă în acțiune încălcarea art. 25 din Tratat, articol conform căruia se interzice între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe
cu efect echivalent, inclusiv taxele vamale cu caracter fiscal. Apreciază nefondată această susținere, dat fiind că, așa cum reiese din practica CJCE, atâta timp cât această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat.
Taxa pe poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
Această taxa nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România un autoturism second-hand, importat din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1, al. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Se mai invocă încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat conform căruia nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art.110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
CJCE a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Curtea Europeană de Justiție (CJCE) a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxa al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a
taxei ramase nearmonizată încorporată într-un autovehicul național similar. Însă, așa cum s-a arătat mai sus, la stabilirea taxei pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 se iau în calcul mai multe criterii obiective, printre care și deprecierea autoturismului. Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant, astfel că solicită instanței să
dispună respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
De asemenea, se solicită respingerea petitului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data restituirii efective, având în vedere următoarele:
Art.9 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar- fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice". Aceeași dispoziție legală era reglementată și prin O.G. 9/2000.
Ordinul nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Conform Cap. 1, pct. 1 și urm. din Ordinul nr. 1899/2004 restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
În privința cheltuielilor de judecată, apreciază că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, neputând fi reținută vreo culpa a pârâtelor care au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. O.U.G. 50/2008, O.G. 92/2003, articolele menționate.
D. G. a F. P. B. -N., în temeiul art. 60-63 din Codul de proc. civ., pentru A. F. P. S. -B., a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamant, sumă în cuantum de 4.290 lei, a dobânzii aferente, precum și a cheltuielilor de judecată, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă, pentru considerentele de mai jos.
Suma solicitată reprezintă taxă pe poluare, taxă ce a fost încasată de către organul fiscal competent, în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, însa destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5, alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1899/2004, Cap. II, pct. 12 dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-a făcut și restituirea sumei pentru care s-a solicitat plata dobânzii. Pentru acest motiv solicită instanței să dispună obligarea chematei în garanție A. F. pentru M. și la plata dobânzii legale la suma solicitată de către reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului
, instanța reține, prin prisma art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, că pârâta D. G. a F. P. B. -N. nu are
calitate procesuală pasivă, atât în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită anularea de acte administrative, cât și în ceea ce privește obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare, aceasta neîncasând taxa de poluare respectivă, care a fost percepută de pârâta A. F. P. Sîngeorz-B., iar adresa prin care a fost refuzată restituirea taxei de poluare a fost emisă de A. F. P. S. -B., astfel că în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamant față de această pârâtă, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, instanța reține că reclamantul C. N. a achiziționat un autoturism second-hand marca Ford Focus dintr-un stat membru UE (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 4.290 lei, conform chitanței seria TS5 nr.406881/_ (f.9).
A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare adresată Administrației F.
P. Sîngeorz-B. la data de_, solicitare care a fost respinsă prin adresa nr.35.171/_ (f.4).
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamanta a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice
fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _
.
Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din O.G. nr.9/2000, art.3 din O.G. nr.13/2011, combinat cu art.1535 din Legea nr.287/2009, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat. Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamant prin faptul că este lipsit de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei A. F. P. S. -
la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Instanța va respinge capătul de cerere privind anulare a actelor administrativ- fiscale emise cu ocazia achitării taxei de poluare - neindividualizate în motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul făcând referire la adresa ce conține refuzul de restituire - ca inadmisibil. Potrivit art. 41 C.pr.fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În speță se constată că înscrisul a cărui anulare se solicită nu întrunește caracteristicile enunțate anterior pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal, întrucât acesta nu este emis
de către organul fiscal competent cu scopul stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor fiscale, fiind doar expresia materială a refuzului autorității administrativ-fiscale de a recunoaște un drept legitim al reclamantului.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. Sîngeorz-B., conform dispozitivului prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar (f.22,23).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N., și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul C. N. față de această pârâtă, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. și în consecință:
-respinge cererea de anulare a actelor administrative fiscale emise cu ocazia achitării taxei de poluare ca fiind inadmisibilă;
-obligă pe pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. să restituie reclamantului suma de 4.290 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. Sîngeorz-B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 4.290 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
-obligă pe pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
-obligă chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de _ | . | |
PREȘEDINTE, G. A. | GREFIER, R. M. |
Red/dact G.A./R.M.
_
