Sentința civilă nr. 879/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 879/F/2013 Ședința publică din data de 23 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. L. E., Vice-președinte Tribunal
GREFIER: N. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul N. P. T. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. , având ca obiect restituire taxă poluare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul N. P. T. SRL a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B. solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4429 lei achitată cu titlu de taxă de polare, precum și la plata dobânzii legale începând cu data plății sumei și până la data de_, iar începând de la această dată și până la restituirea sumei, potrivit prevederilor art. 124 coroborate cu art. 70 din Codul de procedură fiscală, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 120 alin.7 din același cod.
În subsidiarul petitului 2 s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei achitate de reclamant, calculată de la data plății acesteia, și până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii s-au arătat în esență următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca BMW înmatriculat pentru prima dată în GERMANIA, la data de_, iar pentru a-1 înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 6891 lei.A achitat această sumă, conform chitanței seria TS3A, NR. 0589203/_ și a înmatriculat autoturismul în România.
Apreciind că reglementarea internă care a instituit această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, contravenind dispozițiilor 110 TFUE (ex.art.90 TCE), întrucât are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, cum este cazul celui achiziționat de reclamant și, ca atare, nu putea fi aplicată, la data de_ a fost depusă la instituția pârâtă, cererea prin care s-a solicitat restituirea sumei achitate cu acest titlu, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.În justificarea acestei solicitări s-a tăcut referire și la recenta jurisprudență a CJCE, însă cu toate acestea pârâta nu a înțeles să recunoască dreptul pretins.
Refuzul practicat de pârâtă este nejustificat, pentru considerentele în continuare arătate.
In considerarea prevederilor art.l 1(2) din Constituția României, Tratatul de aderare a Românei și Bulgariei la Uniunea Europeană face parte din dreptul intern, fiind ratificat prin legea nr.157/2005.
Potrivit art,148(2) din Constituție, ca urmare a aderării, tratatele constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare, cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Același text din legea fundamentală prevede, prin alineatul 4, că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea Ia îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare și din prevederile alin.(2).
In raport cu aceste prevederi constituționale, având în vedere și rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, se poate concluziona că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe. Aceasta întrucât Comunitatea a constituit o nouă ordine juridică de drept internațional, în beneficiul căreia statele și-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, și ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci și resortisanții acestora.
Prin urmare, independent de legislația statelor membre, dreptul comunitar nu numai că dă naștere la obligații în sarcina particularilor, ci intenționează și să le confere drepturi care intră în patrimoniul lor juridic. Aceste drepturi iau naștere nu numai atunci când sunt conferite în mod expres prin Tratat, ci și în virtutea obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod bine definit atât particularilor, cât și statelor membre și instituțiilor comunitare.
In conformitate cu prevederile art.90 din Tratatul CE, în vigoare la data efectuării plății în discuție, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze, direct sau indirect, alte sectoare de producție.
Prin hotărârile preliminare pronunțate în cauzele Tatu și Nisipeanu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit cu claritate că taxa de poluare reglementată de art. 214" și 2142din Codul fiscal, in vigoare la data stabilirii obligatei de plată a acesteia în sarcina reclamantului, privind taxa specială de primă înmatriculare pentru autovehicule, contravine dispozițiilor art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state, in favoarea vânzării de
produse similare disponibile pe piața naționala și introduse pe aceasta piața înainte de intrarea ei in vigoare.
În contextul creat prin pronunțarea acestor hotărâri, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează, impunându-se recunoașterea efectului lor direct și imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale.
Cât privește efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la intrarea sa în vigoare. Limitarea în timp a acestor efecte a fost cerută, de altfel, în Cauza Nisipeanu, dar solicitarea Guvernului României a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară (paragraful 48 din hotărâre).
Conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui. R. nea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european ( cauzele reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. 1-165, par. 20), iar potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței, în sensul că pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național, precum și principiul efectivității, potrivit căruia regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificil sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european ( C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. 1-7141, par. 18).
Prin hotărârea pronunțată în cauza Metallgesellschaft și Hoechst (cauzele reunite C-397/98 și C-410/98), CJCE a statuat, totodată, că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 - 106
). S-a apreciat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
In acela și sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului in interesul legii, prin Decizia nr.24 din dosarul nr.9/2011. Dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârile preliminare pronunțate de CJE. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate "prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale", așa cum a procedat reclamantul.
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 15) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
În motivare s-a arătat că instituirea și perceperea taxei de poluare are ca scop îmbunătățirea calității aerului, așa cum rezultă din art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008.
Taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa pe poluare se plătește, conform art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Taxa pe poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate, ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
La baza instituirii taxei stă principiul poluatorul plătește.
Cât timp această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat, astfel că nu se poate susține încălcarea acestui text legal.
CJCE a stabilit că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că Ordinul nr. 1899/2004 nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de restituire nu s-a soluționat în termenul legal.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115- 118 C.proc.civ.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 20) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 5 alin. 1 din OUG nr.
50/2008.
Potrivit prevederilor art. 3 lit.m, teza a II-a din Legea 146/1997, modificată, și art. 3 alin.1 din Og nr.32/1995, reclamantului i s-a pus în vedere să timbreze cererea cu taxă judiciară de timbru de 39 lei și timbre judiciare de 0,30 lei,sub sancțiunea anulării cererii. Dovada înștiințării reclamantului se află la fila 24 din dosar.
Cu toate acestea, reclamantul nu a înțeles să ducă la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa, situație în care în cauză devin incidente prevederile art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, modificată, tribunalul urmând a dispune anularea acesteia.
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Anulează ca netrimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. P. T. cu domiciliul procesual ales în C. N., str.Dorobanților, nr.15, ap.3 împotriva pârâtei A. F. P. a Municipiului B. cu sediul în B., str.1 D., nr.6-8, jud.B. -Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. L. E. N. L.
