Sentința civilă nr. 195/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 195/2013
Ședința publică din data de 15 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de contestatoarei
R. C. A M. U. D. B., împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI - C. S. DE R. A U. B. I. C. AU A. C. C. A. M. N. D. R., având ca obiect anulare act administrativ contestație decizie.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 8 februarie 2013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 15 februarie 2013 .
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, contestatoarea R. C. a M. U. din B., în contradictoriu cu intimatul Guvernul României - C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din R. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 281/_, comunicată în data de_ la sediul reclamantei de către intimat, solicitând admiterea contestației formulate în termen, modificarea deciziei pronunțată în sensul admiterii cererii de retrocedare solicitată de către reclamantă iar in subsidiar admiterea cererii formulată de către reclamanta și acordarea unor măsuri compensatorii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin decizia comunicată reclamantei, s-a soluționat cererea adresată comisiei special de retrocedare a unui bun imobil care a aparținut antecesoarei și a fost preluat abuziv de Statul Român. După analizarea tuturor pieselor dosarului, comisia specială a emis decizie de respingere motivat de aspectul că reclamanta un ar fi îndreptățită a solicita restituirea bunului, neavând calitatea recunoscută de continuatoare în drepturi a antecesoarei R. Autodidactică de Ajutorare a Industriașilor Maghiar din B. . Un alt aspect important este acela, că dacă se face o analiză a celor doua denumiri, acestea sunt perfect identice iar Ministerul Justiției nu putea elibera o nouă rezervare de denumire, din moment ce acesta era deja în vigoare și rezervată pe perioada existenței asociației.
Reclamanta apreciază ca fiind eronată concluzia autorității pârâte, susținând că nu a fost analizată corect documentația depusă în susținerea cererii, raportat la încheierea civilă nr. 28/1992 a Judecătoriei B., precum și la procesul verbal al ședinței adunării generale, unde au participat mai mulți membri din cadrul fostului și actualei persoane juridice, parafând reînceperea activității și nu reînființarea unei noi asociații. Raportat la acest aspect, se impune ca documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestate să fie comunicata Tribunalului B. -Năsăud, în vederea studierii și observării lui, a se putea formula și alte motive de contestare.
În drept, s-au invocat disp. OUG 83/1999, Legea 10/2001.
Pârâta C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în prealabil, excepția necompetenței materiale a instanței sesizate, iar pe fondul cauzei respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă.
În motivarea excepției s-a arătat că potrivit art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale se soluționează, în
1
fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curților de apel în a căror rază teritorială își are domiciliul reclamantul.
Totodată potrivit art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
C. specială de retrocedare a fost înființată în temeiul art. 3 al. 7 din O.U.G nr. 94/2000, astfel cum acest text legal a fost modificare prin Legea nr. 501/2002 și a HG nr. 1164/2002.
Prin urmare, pentru aceste considerente și având în vedere natura Comisiei speciale de retrocedare, cea de autoritate (structură) constituită la nivel central, se solicită admiterea excepției invocată și declinarea soluționării cauzei, în favoarea instanței competente, respectiv a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel C. .
Reprezentantul reclamantei, prezent în ședința publică din 08.02.013 apreciază ca fiind în competența tribunalului competența materială de soluționare a cauzei, sesn în care solicită respingerea excepției invocate de pârât.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art.137 alin.1 C.pr.civ
., excepția de necompetență materială a Tribunalului B. -Năsăud, invocată de pârât,
instanța constată că aceasta este dată în cauză pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 281 din_ (f. 6,7 dosar), apreciată de reclamantă ca reprezentând un act administrativ care i-s produs o vătămare în sensul prevederilor art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, este emisă de C. S. de R. a bunurilor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din R., constituită în temeiul prevederilor OUG nr. 94/2000 rep. și al cărei statut de autoritate publică centrală rezultă din prevederile anexei 3 a HG nr. 1164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a G. ui nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, precum și pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea și funcționarea Comisiei speciale de retrocedare.
Potrivit art. 1 alin. 4 din OUG nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din R. rep.,4) În toate cazurile, cererile de restituire a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la C. specială de retrocedare, instituită în temeiul Ordonanței de urgență a G. ui nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R., republicată, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se depun în termenul util stabilit de comisie.
Sub aspectul competenței materiale de soluționare a cererii de suspendare, aplicabile sunt prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, text de lege care instituie două criterii pentru stabilirea acesteia, respectiv criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată - respectiv anularea unui act ce emană de la o autoritate publică centrală - devin incidente prev.art.2 alin.1 lit. c coroborat cu art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, (prevederile legii speciale neprevăzând norme de competență derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ - art. 2 alin. din OUG nr. 83/1999 rep. dispunând: (2) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004) astfel încât, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel C., potrivit prevederilor legale mai sus invocate, sens în care, în temeiul art. 158, al. 1, l59, pct.2 C.pr.civ, instanța va admite excepția de necompetență materială invocată de pârât, cu consecința declinării competenței în favoarea Curții de Apel C. în a cărei rază teritorială se situează domiciliul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
2
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei invocate de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - C. S. DE R. A U. B. I. C. AU A. C. C.
A. M. N. D. R. și în consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta R. C. A M. U. D. B., cu sediul în B., str. G. Ș., nr. 21, jud. B. -Năsăud, împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI - C. S. DE R. A
U. B. I. C. AU A. C. C. A. M. N. D. R.,
cu sediul în
B., C. F., nr. 202, sector 1, în favoarea Curții de Apel C. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
A. P. M. | I. | D. M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
3
