Sentința civilă nr. 2129/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.2129
Ședința publică din 19 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. A., judecător
C. C., grefier
Pe astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamantul G. M., cu domiciliul în localitatea C., nr.169, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. Z., cu sediul în Z. ,
P. I. M., nr.15, județul Sălaj și chemata în garanție A. F. PENTRU
M. -M. M.
, cu sediul în B., sector 6, str. S. I., nr.294, corp A,
având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul
G. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M.
Z., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.060 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare achitată în data de_ și dobânda calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și pană la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 2.060 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Mitsubishi, cu nr. de identificare MMBJNK7403D040265, conform chitanței seria TS8 nr.1610236 din data de_ .
Reclamantul a apreciat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, făcând referire la jurisprudența CJCE în această materie.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 90 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare pârâta DGFP Sălaj în nume propriu și în numele AFP Z. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală și nu a atacat un act administrativ în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008, în baza căreia a fost percepută taxa de poluare, nu contravine
legislației comunitare, ci dimpotrivă respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Cu aceeași ocazie pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare în garanție. În susținere s-a arătat că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. .
Asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, respectiv nu a notificat AFP Z. pentru a solicita restituirea taxei de poluare. Instanța constată că reclamantul s-a adresat organului fiscal pentru restituirea taxei, cererea fiind înaintată Administrației F. P. a Orașului Jibou, în raza căruia domicilia reclamantul la data formulării cererii de restituire. Din copia buletinului depusă la dosar reiese că reclamantul și-a stabilit domiciliul în localitatea C. în data de 09 martie 2012, ulterior achitării taxei de poluare (fila 11), localitatea C. fiind arondată AFP Jibou. Organul fiscal i-a comunicat reclamantului refuzul de restituire a taxei prin adresa nr. 22568/_ (fila 3). Astfel, la dosar există refuzul de restituire a taxei din partea organului fiscal în a cărui rază teritorială locuiește reclamantul. Chiar dacă reclamantul s-ar fi adresat și Administrației F. P. a M. Z., practica organului fiscal de a refuza restituirea taxei de poluare este de notorietate și rezultă chiar din cuprinsul întâmpinării în care pârâta a expus pe larg motivele pentru care apreciază că cererea de restituire a taxei formulată de reclamant este nefondată.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii pentru neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003. Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst). Pentru aceste motive instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de_ reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 2060 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Mitsubishi, cu nr. de identificare MMBJNK7403D040265, conform chitanței seria TS8 nr.1610236. Autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, respectiv Anglia.
Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de
ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, s-a reținut că reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008, inclusiv versiunea în baza căreia s-a achitat taxa de către reclamant în prezenta cauză, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul reține că hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cauzele similare deduse judecății și produc efecte retroactive. În acest sens sunt dispozițiile art. 267 TFUE potrivit cărora interpretarea pe care Curtea o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci în prezenta cauză încă de la data de_, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare achitată de reclamant în data de_ a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP Z. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, respectiv suma de 2.060 lei, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Apoi, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei
sume, ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În privința cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, având în vedere că sumele achitate cu titlu de taxă pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție și va obliga A. F. pentru M. să achite în favoarea pârâtei A.
F. P. Z. suma de 2060 lei reprezentând taxă pe poluare restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la data plății efective.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta AFP Z. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. M., cu domiciliul în C., nr.169, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr.15, județul Sălaj și în consecință obligă pârâta A. F.
Z. la restituirea sumei de 2060 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I., nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 2060 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod procedura civilă obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. C. C.
Red/Dact. A.P. 5ex/_
Com.3ex/_
