Sentința civilă nr. 256/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 420
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 256
Ședința publică din 16 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. P. -judecător
GREFIER V. G. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul A. V. M. cu domiciliul procesual ales în S. M., str.M. Viteazul nr.9 ap.1/A împotriva pârâtele D. G. A F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A; A. F. P. Ș. M., cu sediul în Ș. M. str.S. nr.6 și
A. F. PENTRU M.
, cu sediul în B., S. I. nr. 294, Corp A, sectorul 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, după verificarea actelor și lucrărilor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea formulată și precizată, înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul A. V. M. a solicitat tribunalului ca în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. Ș. M.
și A. F. PENTRU M. să oblige pârâtele la restituirea sumei de 2815 lei reprezentând taxă pe poluare, achitată de către reclamant cu chitanța seria TS5 nr.4916884/_, actualizată cu rata dobânzii fiscale conform Codului de procedură fiscală, până la restituirea efectivă a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism pentru care a plătit o taxă de poluare în cuantum de 2815 lei prevăzută de Codul fiscal care contravine TCE. Prin întâmpinare pârâta DGFP M. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, iar pe fond a
solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Având a se pronunța asupra excepțiilor invocate de pârâta D. G. a
F. P. M. în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, instanța
le va respinge pentru ur mătoarele considerente:
Aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizat mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu,
A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și Ministerul M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 Tatu împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul
comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României, actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis.
Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură Fiscală este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, această
procedura nu mai este privită de către or ganul fiscal ca o modalitate în sprijinul
contribuabilului prin care se oferă șansa administrației să -și revoce actul
administrativ fiscal nelegal total sau parțial ci este invocată ca o barieră în
calea restituirii unei taxe percepută cu încălcarea dreptu lui comunitar, taxă
care ar trebuie restituită din oficiu de către organul administrației care a
perceput-o subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României
.
Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă.
Accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale.
Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat.
În mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice.
Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Examinând acțiunea, care a fost legal timbrată, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului B. M. suma de
2815 lei
cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS5 nr.4916884/_
, pentru auto marca Volkswagen, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.
Potrivit art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform alin.2 al aceluiași articol, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Scopul general al art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită restituirea taxei de poluare.
După aderarea României la Uniunea Europeană, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Pentru aceste considerente T. apreciază că se impune restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de acordare a dobânzilor fiscale, această cerere va fi respinsă întrucât normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea prejudiciului produs reclamantului, situație în care ar deveni incidentale normele dreptului comun. Întrucât reclamantul nu a înțeles să solicite obligarea pârâtelor la plata dobânzii civile, dat fiind principiul disponibilității ce primează procesul civil se va dispune doar restituirea debitului principal.
Pârâtele, fiind în culpă procesuală, vor fi obligate, în temeiul art.276 Cod procedură civilă, să plătească reclamantului suma de 543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate.
Admite în parte acțiunea
formulată și precizată de reclamantul A. V.
M. cu domiciliul procesual ales în S. M., str.M. Viteazul nr.9 ap.1/A împotriva pârâtele D. G. A F. P. M., cu sediul în B. M. ,
A. S. nr. 2A; A. F. P. Ș. M., cu sediul în Ș. M. str.S. nr.6 și A. F. PENTRU M. , cu sediul în B., S. I. nr. 294, Corp A, sectorul 6, și, în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 2815 lei încasată cu chitanța seria TS5 nr.4916884 din data de_ .
Respinge petitul având ca obiect plata unor sume de bani cu titlu de dobândă.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. V. G. S. V.
Red.PV/_
Tred. CC/_ /6 ex.
