Sentința civilă nr. 307/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 307/2013
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. A. A. în contradictoriu cu pârâtele A. F.
P. B., pârât A. F. P. A O. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza NCPC, și în temeiul art.205 pârâtele au depus întâmpinare care a fost comunicată reclamantului care a formulat răspuns, în temeiul art.206 NCPC.
Curtea procedând, din oficiu, în temeiul art.96 NCPC, la verificarea competenței materiale de soluționare a cauzei, invocă excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și la obiectul cauzei deduse judecății, anulare act de control taxe și impozite.
Curtea, reținând că în temeiul art.411 din NCPC părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr.de mai sus, reclamantul C. A. A. a chemat în judecată pe pârâtele A.
F. P. B. și A. F. P. A O. B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să îi restituie suma de 4.031 lei încasată de la subsemnatul cu titlu de "taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule", achitată la data de_, precum si la plata dobânzii legale determinate conform Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 calculate de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a sumei datorate; cu cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii, reclamantul arată că a cumpărat un autovehicul la mâna a doua (second hand) neinmatriculat in România, marca Wolkswagen, tipul Bora, având nr de identificare WVWZZZ1JZXW442731, an fabricație 1999, seria carte J610077 iar în vederea înmatriculării acestuia in România, am fost obligat să achit taxa prevăzuta de dispozițiile Legea nr. 9/2012 in suma de 4.031 lei
Pentru a putea înmatricula în România acest autoturism si a nu incalca legislația privind circulația pe drumurile publice am fost nevoit sa achit cu titlu de "taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule" suma de 4.031 lei, calculata prin Decizia A. F. P. B. . în acest sens, anexez prezentei acțiuni Chitanța nr. TS7 nr. 5747391 din data de 28.0. prin care se atesta ca am achitat aceasta taxa, precum si documente de identificare a autoturismului pentru care s-a achitat taxa.
După înmatricularea autoturismului care se află si în prezent în proprietatea mea, considerând ca taxa de poluare este ilegală s-a adresat intimatei, unde prin cererea înregistrată sub nr. 2099/_ am solicitat restituirea taxei achitate.
Prin adresa cu nr. 2099 din_ (anexata) ca răspuns la cererea mea mi s-a refuzat restituirea acestei taxe motivat de faptul că "Taxa pe poluare pentru autovehicule s-a instituit din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de Legea nr. 9/2012 ....si ca atare, taxa s-a încasat legal si nu poate fi restituita".
Consideră că refuzul restituirii taxei de poluare este nelegal și se impune obligarea pârâtei să imi restituie taxa mai sus arătata cu dobânda legală aferentă prin prisma disp. art. 148 din Constituția României, coroborate cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, a cărui stat membru este și România din_, conform legii nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statutează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la mdeplirure a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, constatăm că acestea prevăd că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențial acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Potrivit reglementărilor în vigoare la data importului autoturismului de către noi, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul Fiscal. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la_, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru
autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se percepe, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, face referire la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și apreciem că prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat m mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Conform jurisprudentei Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un(caz efecte discriminatorii
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C- 402/2009 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu în sensul că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menfionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaș vechime și aceeași uzură de pe piața nafională."
Mai mult, pe data de 7 iulie 2011, la trei luni de la hotărârea pronunțată în cauza C-402/09, Tatu, precum și Ordonanța pronunțată în cauzele conexate C-29/11, Sfichi și C-30/11, Ilaș, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a desființat și ultimele speranțe ale celor care sperau ca variantele taxei de poluare ulterioare datei de_ să nu fie declarate incompatibile cu dreptul european.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr.50/2008 sau Legii nr. 9/2012 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art. 214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu sau de poluare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României instanța este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru
reînmatricularea autoturismului de către subscrisa în cuantumul precizat nu se datorează și se impune restituirea ei.
In consecință, în cazul în care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
Întrucât, această taxă nu ar trebui sa se se datoreze, este nelegala iar prin plata ei subsemnatul am fost lipsit nelegal de sumele de bani achitate, în baza dispozițiilor legale aplicabile in speța, pârâta urmează să imi achite și dobânzile legale aferente de la data achitării și până la restituirea efectivă, deoarece numai în acest mod îi poate fi reparat integral prejudiciul suferit.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale enunțate anterior, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a solicitat anularea restituirrea taxei de poluare în sumă de 4031 lei achitată la data de_, precum și la plata dobânzii legale determinate conform OG nr.13/2011 calculate de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a sumei datorate, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Rezultă, așadar, că instanța sesizate, în speță Curtea de Apel Cluj, în conformitate cu prevederile art.96 din N.C.P.C.judecă în primă instanță
"cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale";.
Potrivit prevederilor legii speciale (art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004
"litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1 milion lei, se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 1 milion lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel";.
În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, în jurisprudența instanței supreme s-a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:
criteriul poziționării
în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric
, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 lei.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară - în sumă de 4031 lei - asimilată creanțelor fiscale în sensul prev. Codului de procedură fiscală, conform art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine secției de contencios administrativ și
fiscal a Tribunalului B. -Năsăud, competent și din punct de vedere teritorial potrivit art.10 alin.3 din aceeași lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. A. A. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B., A. F. P. B. ȘI
A. FONDULUI PENTRU MEDIU, în favoarea Tribunalului B. Năsăud.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE | GREFIER | |||
C. | I. | M. | N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
