Sentința civilă nr. 3157/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA C IV ILĂ NR.3157
Ședința publică din data de 14 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: C. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta S. C. P. SS, cu sediul în sat M., hala nr.2, județului Sălaj în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. Z. , cu sediul în Z., P-ța I. M., nr.15, județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat
S. Marina, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 4, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 153 Cod procedură civilă.
Acțiunea promovată este timbrată cu suma de 39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru acțiunea introductivă, aspect față de care instanța constată că acțiunea este legal timbrată la acest termen de judecată (fila 19).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (10) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează că reclamanta a solicitat prin cererea introductivă de instanță judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată că Direcția Generală a F. P. a Județului Sălaj în numele Administrației F. P. a M. Z. a depus la dosar pentru acest termen de judecată întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu-Ministerul Mediului București (f.27, 28).
Instanța, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constată că în baza prevederilor art. 8 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la prevederile art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, republicat, este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
Raportat la faptul că întâmpinarea și cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu-Ministerul Mediului au fost formulate și depuse la dosar de către partea pârâtă peste termenul legal prevăzut de art.208 Cod procedură civilă, reprezentanta reclamantei, avocat S. Marina, invocă decăderea din dreptul de a formula cereri, a propune probe și a invoca excepții. Arată că de asemenea și cererea de chemare în garanție este formulată peste termenul legal.
Deliberând, instanța apreciază că față de data depunerii actelor de procedură de către Direcția Generală a F. P. a Județului Sălaj în numele Administrației F. P. a M. Z., pârâta este decăzută din dreptul de a propune probe și a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică, în conformitate cu disp. art. 208 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța va constata că cererea de chemare în garanție s-a depus peste termenul prevăzut de art. 73 alin. 3 Cod procedură civilă, încălcându-se obligația părții de a-și exercita drepturile procesuale în termenele stabilite de lege și implicit dreptul său la judecata într-un termen rezonabil, astfel că va respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, sau excepții de invocat, se acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentanta reclamantei, avocat S. Marina, solicită respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă, iar pe fond susține cererea astfel cum a fost formulată, solicitând obligarea pârâtei A.
F. P. a M. Z. la restituirea sumei de 1643 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective și cu cheltuieli de judecată, justificate prin factura și copia ordinului de plată pe care le depune la dosar (f.29, 30), pentru motivele inserate pe larg în cererea de chemare în judecată.
Instanța raportat la obiectul cererii și la actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
Deliberând, reține că:
T R I B U N A L U L ,
Prin acțiunea formulată reclamantul S. C. P. SS, solicită instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei A. F. P. a M. Z. la restituirea suma de 1643 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
In fapt s-a arătat că a achitat suma cu titlu de taxă, în vederea înmatriculării autovehiculului
său.
Apreciază că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu
dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, făcând referire la jurisprudența CJCE în această materie.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 110 din TFUE, Legea nr. 554/2004, Constituția României, Legea nr. 9/2012.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâta A. F. P. a M. Z. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu-Ministerul Mediului după stabilirea primului termen de judecată în prezenta cauză, prin urmare peste termenul legal prevăzut de art.208 Cod procedură civilă, instanța apreciind că pârâta este decăzută din dreptul de a formula cereri, a propune probe și a invoca excepții.
În cauză a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală și nu a atacat un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004.
În cursul judecății s-a încuviințat proba cu înscrisurile.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, se va reține că articolul 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într- un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal și a inițiat procedura prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004. Având în vedere că pârâta a comunicat refuzul de a restitui taxa, reclamantul a formulat prezenta acțiune, apreciind refuzul pârâtei ca fiind nejustificat.
De asemenea, prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).Pentru aceste motive instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința fondului acțiunii, față de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei suma de 1643 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante pentru autoturismul proprietatea sa, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, conform chitanței și dovezii de înmatriculare, anexate la dosar.
Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei AFP Z., fără a primi un răspuns favorabil.
Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008, inclusiv versiunea în baza căreia s-a achitat taxa de către reclamant în prezenta cauză, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Deși prin hotărârile pronunțate în cauzele Tatu și Nisipeanu s-a stabilit incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG nr. 50/2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate în temeiul Legii nr. 9/2012 (care abrogă OUG nr. 50/2008), tribunalul constată că rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față.
Prin OUG nr.1/2012 s-a suspendat aplicarea art. 4 alin. 2 al Legii 9/2012 ceea ce înseamnă că în continuare taxele pe emisiile poluante se plătesc doar de către proprietarii de autovehicule second- hand care le achiziționează din străinătate și le înmatriculează pentru prima dată în România, adică există o discriminare care încurajează cumpărarea de autovehicule rulate din România, pentru care, după intrarea în vigoare a legii și până la_ nu se mai plătește taxa pe emisiile poluante (cu specificațiile menționate în art. 4 alin. 2) față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care se plătește.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa achitată de reclamant a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE.
Tribunalul va mai reține că în conformitate cu prevederile art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
De asemenea, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
Pentru aceste motive cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP Z. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului suma de 1643 lei reprezentând taxa achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății, respectiv_ și până la data restituirii integrale.
Raportat la faptul că întâmpinarea și cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu-Ministerul Mediului au fost formulate și depuse la dosar de către partea pârâtă peste termenul legal prevăzut de art.208 Cod procedură civilă, instanța a constatat că cererea de chemare în garanție s-a depus peste termenul prevăzut de art. 73 alin. 3 Cod procedură civilă, încălcându-se
obligația părții de a-și exercita drepturile procesuale în termenele stabilite de lege și implicit dreptul său la judecata într-un termen rezonabil.
Prin urmare, instanța va respinge cererea de chemare în garanție ca fiind inadmisibilă.
Văzând disp. art. 451 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității, pârâta căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 535,30 lei, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 400 lei achitat potrivit facturii și ordinului de plată anexate,taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. C. P. SS , cu sediul în sat M., hala nr.2, județului Sălaj în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. Z. , cu sediul în Z.
, P-ța I. M., nr.15, județul Sălaj și în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. a M. Z. să restituie reclamantului suma de 1643 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, cu dobânda legală începând cu data încasării taxei și până la data restituirii efective.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. a M.
Z.
, împotriva chematei în garanție A. Fondului pentru Mediu
, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6 ca inadmisibilă. Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Obligă pârâta A. F. P. a M. Z., să plătească în favoarea reclamantului 535,30 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,14 iunie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. C. C.
Red/Dact.CD/CC_ /5 ex
Com.3ex/_
