Sentința civilă nr. 3333/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3333
Ședința publică din 22 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. -judecător
GREFIER V. G. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC G. N. S., cu sediul ales în B. M., str. I., nr.18/72, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P.
M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, A. F. P. T. L., cu sediul în T. L., str. D., nr. 8 și A. F. PENTRU M., cu sediul în B., str. S. I., nr. 294, Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta avocat Pampa N., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de_, note de ședință formulate de reclamantă.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicirea avocațială și traducerea certificatului de înmatriculare al autovehiculului și solicită comunicarea hotărârii la sediul reclamantei din D., str.P., nr.221, județul M. .
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul atât pe excepții cât și pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâta D. G. a F. P. M. ca nefondat raportat la decizia nr.24/2011 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, iar pe fond solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus, reclamanta SC G. N.
S., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: D. G. A F. P. M.
, A. F. P. TÂRGU L. și A. F. PENTRU M. ca prin
hotărârea pronunțată, să se dispună obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 22774 lei, încasată cu O.P. nr.37 din_ pentru înmatricularea autoturismului din litigiu, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a achiziționat autovehiculul dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru a-l înmatricula în România a plătit taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările intervenite prin actele normative ulterioare.
Se menționează că obligația de a plăti această taxă contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (încheiat la Roma, la 25 martie 1957), întrucât prin ea se percepe la reînmatriculare pentru prima dată în România a autovehiculelor înmatriculate înainte de achiziție într-o țară membră a Uniunii Europene, o taxă care nu se percepe și în cazul reînmatriculării în România a autovehiculelor care au fost înmatriculate, înainte de achiziție, în această țară.
În concret, articolul 90 (fostul articol 95), paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Din aceste reglementări se poate lesne deduce că "Reglementarea internă este discriminatorie numai datorită faptului că taxa percepută este legată de faptul material al primei înmatriculări a autovehiculului în România";. Sustine reclamantul ca obligația de a achita taxa respectivă este nelegala și contravine prevederilor art. 90 TCE cat si ale Tratatului de aderare a R. iei la Comunitatea Europeana, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne. Reclamantul invocă jurisprudența CJCE și arată că în cauză se impune aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din Tratat, arătând că este unanim admis în practica judiciara internă și a CJCE că art. 110 din Tratat produce efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja
În drept s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 modificată.
În probațiune s-au depus decizia de calcul al taxei, chitanțe, actele de identitate ale autovehiculului, actele doveditoare ale înmatriculării într-un stat membru al Uniunii Europene.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta D. G. a F. P.
M. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, excepția inadmisibilității acțiunii.
Cuantumul și obligația plății taxei pe poluare au fost stabilite prin decizia de calcul a taxei pe poluare. Prin urmare, actul de impunere întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din Codul de procedură fiscală. De aici și concluzia că soluționarea unui
conflict în legătură cu decizia de calcul a taxei pe poluare este guvernată de normele procesuale fiscale care prevăd un termen procedural de 30 de zile pentru contestarea actului de impunere, sub sancțiunea decăderii. Ori reclamantul nu a urmat deloc și/sau în termenul legal procedura prevăzută de legea procedural fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei pe poluare.
Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă reținem că, prin admiterea excepției inadmisibilității s-ar încălcat art. 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei de poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. În acest sens este de menționat și recursul in interesul legii, pronunțat de ICCJ prin Decizia nr. 24/2011 din 14 noiembrie 2011 .
Reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de Instituire al Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și
potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de "infringement"; de către Comisia Europeană, la data de_, în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu
ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ .
De asemenea, având în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială
O.U.G. nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în Cauza Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate atât anterior cât și după data de_ .
Întrucât instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală reglementată de OG 9/2000, iar începând cu data de_ dobânda legală reglementată de O.G. nr. 13/2011 de la data plății, respectiv de la data de _ și până la restituirea efectivă.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de acordare a dobânzilor/penalităților fiscale, această cerere va fi respinsă întrucât normele
speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea prejudiciului produs reclamantului, situație în care devin incidentale normele dreptului comun, respectiv dobânda legală.
În aplicarea prevederilor art.274 alin.3 C.proc.civ. și în concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când hotărăște asupra art.41 din Convenție, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Art. 274 alin. 3 C. pr. civ. are efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, T. nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate de 1043,30 lei au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. În urma aprecierii elementelor pertinente instanța consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată ce vor fi acordate la suma de 543,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 500 lei pe care T. îl apreciază ca bine acordat în raport cu criteriile legale.
Pârâtele fiind în culpă procesuală urmează a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 543,3 lei, justificate prin onorariul avocațial și taxa de timbru.
Pentru considerentele sus menționate acțiunea va fi admisă potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate. | ||
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta SC G. | N. | S. , |
cu sediul ales în B. M., str. I., nr.18/72, județul M. | , în |
contradictoriu cu pârâtele D. | G. | A F. | P. M., cu sediul în B. |
M., A. S., nr. 2A, A. | F. | P. | T. L., cu sediul în T. L., str. |
D., nr. 8 și A. F. PENTRU M., cu sediul în B., str. S. I.
, nr. 294, Corp A, sector 6, și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 22774 lei, încasată cu
O.P. nr.37 din_
cu dobânda legală de la data de _
și până la restituirea sumei.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
C. G. | V. | G. -S. |
Red.C.G./_
Tred.V.G../_ - 6 ex.
