Sentința civilă nr. 337/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.337
Ședința publică din 18 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. A., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta P. ANA-M.
,
cu domiciliul în Z., str.S., nr.16, bl.S26, sc.A, ap.5, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. Z.,
cu sediul în Z.
, P-ța, I. M., nr.15, județul Sălaj, și pârât-chemat în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., cu sediul în B., str.S. I., nr.294, Corp A, sector 6, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru M. .
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepției invocate din oficiu și asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.
T R I B U N A L U L :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta
P. Ana-M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M.
Z., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.533 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare achitată în data de_ și dobânda calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și pană la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 1.533 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Ford Escort, cu nr. de identificare WFOAXXGCAASY75711, conform chitanței seria TS5 nr. 4115601 din data de_ .
Reclamanta a apreciat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 110 din Tratatul Comunității Europene, făcând referire la jurisprudența CJCE în această materie.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art.110 din TFUE, art. 7,8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamanta nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 205 si urm. Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008, în baza căreia a fost percepută taxa de poluare, nu contravine legislației comunitare, ci dimpotrivă respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Cu aceeași ocazie pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare în garanție. În susținere s-a arătat că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. .
Instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a AFM. Asupra excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neexercitarea de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003. Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst). Pentru aceste motive instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru M., instanța o va admite, având în vedere că taxa de poluare a fost achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP Z., în calitate de autoritate fiscală competentă. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 autoritatea fiscală competentă are în atribuție stabilirea taxei de poluare, verificarea, colectarea și executarea silită, iar faptul că ulterior colectării taxelor sumele sunt distribuite unui alt beneficiar, în speță Administrației F. pentru M., nu îi atrage acestei instituții calitatea procesuală pasivă în acțiunea introdusă de reclamantă pentru restituirea taxei. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este AFM, ci AFP Z. . Pe cale de consecință tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. F. pentru M. .
În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de_ reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de 1.533 lei cu titlu de taxa de poluare pentru autoturismul marca Ford Escort, cu nr. de identificare WFOAXXGCAASY75711, conform chitanței seria TS5 nr. 4115601. Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamanta s-a adresat pârâtei AFP Z.
, fără a primi un răspuns favorabil. Autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, respectiv Germania.
Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, s-a reținut că reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008, inclusiv versiunea în baza căreia s-a achitat taxa de către reclamantă în prezenta cauză, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul reține că hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cauzele similare deduse judecății și produc efecte retroactive. În acest sens sunt dispozițiile art. 267 TFUE potrivit
cărora interpretarea pe care Curtea o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci în prezenta cauză încă de la data de_, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare achitată de reclamantă în data de_ a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta AFP Z. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantei taxa de poluare achitată necuvenit, respectiv suma de 1.533 lei, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Apoi, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În privința cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, având în vedere că sumele achitate cu titlu de taxă pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru
M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție și va obliga A. F. pentru M. să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 1.533 lei reprezentând taxă pe poluare restituită reclamantei cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la data plății efective.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantei, pârâta AFP Z. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și valoare timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru M. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acesteia.
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. Ana-M., domiciliată în Z.
, str. S., nr. 16, bl. S26, sc. A, ap. 5, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A.
P. Z., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. Sălaj și în consecință obligă pârâta A. F. P. Z. la restituirea sumei de 1.533 lei în
favoarea reclamantei, încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I.
, nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 1.533 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante restituită reclamantului, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod procedura civilă obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. V. V.
Red/Dact. A.P.
5ex./_
Com.3ex./_
