Sentința civilă nr. 344/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.344
Ședința publică din 18 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: P. A., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul T. I. A.
,
cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor în J., str.1 Mai, bl.S15, parter, județul S., în contradictoriu cu pârâții A. F. P. A ORAȘULUI J.,
cu sediul în J., str.1 D. 1918, nr.4, județul S., D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S.,
cu sediul în Z., P-ța I. M., nr.15, jud.S., având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto
.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că reclamantul nu a depus la dosar refuzul pârâtei privind restituirea taxei de poluare.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP
S. .
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în
pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepției invocate din oficiu și asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul T. I. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. F.
P. a Municipiului J. și DGFP S., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.149 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare achitată în data de_ și dobânda calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și până la restituirea integrală.
In motivarea acțiunii reclamantul a aratat că a achitat la Trezoreria J. suma de 1.149 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Skoda Octavia, cu nr. de identificare TMBCX21U412489112, conform chitanței seria TS3A nr. 7420913 din data de_ .
Reclamantul a solicitat restituirea sumei de 1.149 lei și în urma refuzului comunicat de pârâtă s-a adresat instanței, apreciind că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile Tratatului Comunității Europene.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art.8 Legea nr. 554/2004, art. 110 din TFUE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei de primă înmatriculare, decizia de restituire, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare pârâta AFP J. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a atacat un act administrativ.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că taxa de primă înmatriculare a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, respectiv prin dispozițiile art. 214 indice 1- 214 indice 3 Cod Fiscal, care au fost abrogate prin OUG nr. 50/2008. Având în vedere notificările Comisiei Europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, art. 90 par. 1 din TCE, prin OUG nr. 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxă pe poluare și prin art. 11 s-a dispus ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titul de taxa specială epntru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicara prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie în baza procedurii stabilite prin Normele aprobate prin HG nr. 686/2008. S-a menționat că atâta timp cât această ordonanța de urgență a fost adoptată înainte ca acțiunea reclamantului să fie soluționată în mod irevocabil, iare prin prevederile ei legiuitorul a înțeles să stingă prin restituirea sumelor încasate toate litigiile născute din înălcarea Tratatului CE în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2007 si 30 iunie 2008 ce corespunde timpului în care art. 214 incie 1-
214 indice 3 Cod fiscal au fost în vigoare și au produs efecte juridice, s-a considerat că soluția compensării este în concordanță cu dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât Comisia Europeană a apreciat că normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare.
Instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. . Asupra excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 554/2004. Tribunalul reține că articolul 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal și a inițiat procedura prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004. Având în vedere că pârâta a comunicat refuzul de a restitui taxa, reclamantul a formulat prezenta acțiune, apreciind refuzul pârâtei ca
fiind nejustificat. Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., tribunalul reține că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP J., în calitate de autoritate fiscală competentă, aspect care reiese din copia chitanței depusă la dosar, fără a exista un raport juridic creat direct între reclamant și DGFP S., care să îndreptățească formularea acțiunii împotriva acestei instituții în calitate de pârâtă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este DGFP S., ci AFP J. . Din aceste motive, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei DGFP S. .
În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În data de_ reclamantul a achitat la Trezoreria J. suma de 1.149 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Skoda Octavia, cu nr. de identificare TMBCX21U412489112, conform chitanței seria TS3A nr. 7420913. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autoturismul a fost cumpărat de reclamant din Germania și înmatriculat în acest stat.
Potrivit art.2141- 214 3din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către
persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
Constituția României
: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Jus tiție Europene
: Prin Decizia în cazul Costa/Enel (1964)
, CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa încasată de pârâta AFP J. trebuie restituită. Este real faptul că prin OUG nr. 50/2008, care a intrat în vigoare din data de 01 iulie 2008 s-a prevăzut restituirea diferenței di taxa achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții (art. 11) și au fost abrogate prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003. Însă faptul că Guvernul României, urmare a negocierii purtate cu reprezentanții Comisiei Europene a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei achitată de reclamat era contrară dreptului comunitar, condiții în care se impune restituirea acesteia.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. J. și în consecință va obliga pârâta la restituirea sumei de 1.149 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Instanța nu va dispune obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale reținând că, deși încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective, normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun (art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000). Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează. Pentru repararea integrală a prejudiciului, s-ar fi putut acorda dobânda legală de la data plății până la restituire, însă un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta AFP J. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F.
S. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia.
Admite acțiunea formulată de reclamantul T. I. -A., cu domiciliul procesual ales în loc. J., str. 1 Mai, bl. S15, parter, județul S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. J., cu sediul în J., str. 1 D. 1918, nr. 4, jud. S. și în consecință obligă pârâta A. F. P. J. la restituirea sumei de 1.149 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii fiscale.
Obligă pârâta la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică în data de 18 ianuarie 2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. V. V.
Red/Dact. A.P. 5 ex/_
Com. 3ex/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
