Sentința civilă nr. 3479/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date - 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3479
Ședința publică de la 24 Iulie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. -D., judecător Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta I. R. - I. , cu domiciliul în Z., str. M., nr. 15, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. Z.,
cu sediul în Z., P. I. M., nr. 15, jud. Sălaj, având ca obiect obligație de a face - restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în baza dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta I. R. - I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F.
a M. Z., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.223 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante achitată în data de_ și dobânda legală calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și până la restituirea integrală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 1223i, cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca AUDI tip A3, cu număr de identificare WAUZZZBL32AO76600, conform chitanței seria TS9 nr. 0418528 din data de_ .
Reclamanta a apreciat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 90 din TCE, art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, dovada refuzului pârâtei de restituire a taxei.
Prin întâmpinare, pârâta AFP Z. - prin DGFP Sălaj a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând în motivare că reclamanta nu a atacat un act administrativ, în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004 și nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 207 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând în apărare că dispozițiile Legii nr. 9/2012, în baza căreia a fost percepută taxa pentru emisiile poluante, nu contravin dispozițiilor comunitare, deoarece acest act normativ a modificat anumite elemente în modul de taxare și a introdus reglementări care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, înlăturând astfel caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară, indiferent de proveniența autovehiculului.
Cu aceeași ocazie, pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M., solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare în garanție. În susținere s-a arătat că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. .
Chemata în garanție nu a depus întâmpinare.
Asupra cauzei de față, analizând înscrisurile depuse în probațiune și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare și motivată pe faptul neexercitării de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003, Tribunalul reține că, prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii, s- a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
Pe cale de consecință, apreciind că aceleași argumente sunt valabile și în privința cererii de restituire a taxei achitate în baza Legii nr. 9/2012, care este percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 110 TFUE (având în vedere că prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 al Legii nr. 9/2012 se menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală), instanța reține că inadmisibilitatea acțiunii cu această motivație nu poate fi reținută.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cu motivația că reclamanta nu a atacat un act administrativ în sensul definit de Legea nr. 554/2004, tribunalul reține că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și răspunsul comunicat reclamantei în acest sens. Pentru aceste motive instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de_ reclamanta a achitat la Trezoreria Z. suma de 1.223 lei, cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca AUDI tip A3, cu număr de identificare WAUZZZBL32AO76600, conform chitanței seria TS9 nr. 0418528. Autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată, într-un stat membru al UE, respectiv Germania. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, reclamanta s-a adresat pârâtei AFP Z., fără a primi un răspuns favorabil.
Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Deși prin hotărârile pronunțate în cauzele Tatu și Nisipeanu s-a stabilit incompatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG nr. 50/2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante
achitate în temeiul Legii nr. 9/2012 (care abrogă OUG nr. 50/2008), tribunalul constată că rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față.
Legea nr. 9/2012 instituie în locul taxei pe poluare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementând în articolul 4 următoarele:
Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*)
Prima transcriere a fost definită de art. 2 lit. i din Legea nr. 9/2012 ca fiind - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea in vigoare a prezentei legi, in condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În mod evident, prima transcriere a dreptului de proprietate este altceva decât prima înmatriculare (înscriere) în România a autovehiculelor second-hand înmatriculate anterior în țări membre UE, respectiv ea reprezintă, în opinia acestei instanțe, o vânzare a unui autovehicul rulat deja înmatriculat în România, către un alt proprietar, tot în România.
Prin OUG nr.1/2012 s-a suspendat aplicarea art. 4 alin. 2 al Legii 9/2012, ceea ce înseamnă că în continuare taxele pe emisiile poluante se plătesc doar de către proprietarii de autovehicule second-hand care le achiziționează din străinătate și le înmatriculează pentru prima dată în România, adică există o discriminare care încurajează cumpărarea de autovehicule rulate din România, pentru care, după intrarea în vigoare a legii și până la_ nu se mai plătește taxa pe emisiile poluante (cu specificațiile menționate în art. 4 alin. 2), față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care această taxă se plătește.
Din aceste motive, existând această discriminare generată de suspendarea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 prin OUG nr. 1/2012, tribunalul constată că rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art. 110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pentru emisiile poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta AFP Z. urmând a fi obligată să-i restituie taxa pentru emisiile poluante percepută necuvenit, în sumă de 1.223 lei, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății, respectiv_, și până la data restituirii integrale.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume, ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În privința cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 9/2012, având în vedere că sumele achitate cu titlu de taxă pentru emisiile poluante constituie venit la bugetul
F. pentru M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul o va admite și va obliga A. F. pentru M. să achite în favoarea pârâtei A.
F. P. Z. suma de 1.223 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante restituită reclamantei, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A. F.
P. Z. - prin D.G.F.P.Sălaj.
Admite acțiunea formulată de reclamanta I. R. I., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z. și, în consecință, obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 1223 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală de la data de_ și până la data restituirii efective.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. și, în consecință, obligă chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 1223 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule restituită reclamantei, cu dobânda legală de la data de_ și până la data restituirii efective.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică în data de 24 iulie 2013.
Judecător, | Grefier, | |||
H. | I. -D. | M. | L. | -M. |
Red. HID/_ /Dact. MLM/_ /5 ex./com. 3 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
