Sentința civilă nr. 3802/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date - 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3802
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: H. I. D., judecător
: Ț. V., grefier
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. P. F., domiciliat în Var, nr.41, județul S., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. J., cu sediul în J., str.1 D. 1918, nr.4, jud.S., D. G. A F. P. S., cu sediul în Z., Piața I. M., nr.15, Județul S., A. F. PENTRU M. - M. M., cu sediul în B., sector 6, S. I., nr.294, corp A, având ca obiect anulare act administrativ RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura de citare este îndeplinită, cererea este legal timbrată, dosarul se află în stare de judecată.
Instanța pe baza probelor administrate în cauză, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 6344/84 din_, reclamantul S. P. F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. F.
P. J., D. G. a F. P. S. și A. F. pentru M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei AFP J. la restituirea sumei de 1337 lei, reprezentând diferența dintre taxă specială de primă înmatriculare și suma de 2501 lei restituită prin Decizia nr. 12411/_ .
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat la Trezoreria J. suma de 3838 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul marca Renault, tip Laguna, cu număr de identificare VF1B5680518998917, conform chitanței seria TS3A nr. 2354002 din data de_ .
Prin Decizia de restituire nr. 12411 din_ emisă de A.F.P.J. i s-a restituit suma de 2501 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule. Reclamantul a solicitat restituirea diferenței de 1337 lei și, în urma refuzului comunicat de pârâtă, s-a adresat instanței, apreciind că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile Tratatului Comunității Europene.
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 148 Constituția României, art. 90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de restituire, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare, pârâta AFP J. - prin D.G.F.P.S. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând în motivarea excepției faptul că reclamantul nu a atacat un act administrativ și nu a urmat procedura prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin art. 11 s-a dispus ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie în baza procedurii stabilite prin Normele aprobate prin HG nr. 686/2008. S-a mai menționat că, prin Decizia nr. 499 din 7 aprilie 2009, Curtea Constituțională a reținut că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe atâta timp cât natura juridică a celor două taxe este identică, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia și diminuarea cuantumul ei.
La termenul de judecată din data de 17 mai 2013, din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D.G.F.P. S. și A.
pentru M. .
Asupra cauzei de față, analizând înscrisurile depuse în probațiune și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, motivată pe neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 7 din OUG nr. 50/2008 coroborat cu art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cu motivația că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și pentru nerespectarea art. 1, 2, 8 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul reține că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare favorabilă a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și din răspunsul comunicat reclamantului în acest sens. Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., invocată din oficiu, tribunalul reține că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare reținută în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP J., în calitate de
autoritate fiscală competentă, aspect care reiese din copia chitanței depusă la dosar, fără a exista un raport juridic creat direct între reclamantă și DGFP S., care să îndreptățească formularea acțiunii împotriva acestei instituții în calitate de pârâtă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este DGFP S., ci AFP J. . Din aceste motive, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei DGFP S., ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Autoritatea Națională pentru M., invocată din oficiu, instanța o va admite, având în vedere că taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP J., în calitate de autoritate fiscală competentă, care are în atribuție stabilirea taxei, verificarea, colectarea și executarea silită. Suma a cărei restituire se solicită fiind percepută la data plății cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare nici nu a fost distribuită Autorității Naționale pentru M., beneficiarul aceste taxe rămânând pârâta AFP J. . Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este Autoritatea Națională pentru M., ci AFP J. . Pe cale de consecință tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei A. F. pentru M., ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria J. suma de 3838 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul marca Renault, tip Laguna, cu număr de identificare VF1B5680518998917, conform chitanței seria TS3A nr. 2354002 din data de_ .
Prin Decizia de restituire nr. 12411 din_ emisă de A.F.P.J., reclamantului i s-a restituit suma de 2501 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule. Autovehiculul cumpărat de reclamant a fost înmatriculat anterior în Germania. Considerând nelegală reținerea sumei de 1337 lei cu titlu de taxă pe poluare, reclamantul s-a adresat pârâtei AFP J., solicitând restituirea acestei sume, cerere respinsă însă de pârâtă, conform Deciziei nr. 27695/_ ..
Potrivit art.2141- 214 3din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și
autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în
condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că s-a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
Constituția României
: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene
: Prin Decizia în cazul Costa/Enel (1964)
, CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se
percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa încasată de pârâta AFP J. trebuie restituită în integralitate.
Este real faptul că prin OUG nr. 50/2008, care a intrat în vigoare din data de 01 iulie 2008, s-a prevăzut restituirea diferenței dintre taxa achitată pentru prima înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe (art. 11) și au fost abrogate prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003. Însă faptul că Guvernul României, urmare a negocierii purtate cu reprezentanții Comisiei Europene, a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei achitată de reclamant era contrară dreptului comunitar, condiții în care se impune restituirea acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pe poluare a fost reținută cu încălcarea prevederilor art. 110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP J. urmând a fi obligată să-i restituie taxa pe poluare reținută necuvenit, în sumă de 1337 lei.
Conform prevederilor art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta AFP J. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și valoare timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A. F.
P. J., cu sediul în J., str.1 D. 1918, nr.4, jud.S., - prin D.G.F.P.S., cu sediul în Z., Piața I. M., nr.15, Județul S. .
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. G. a
F. P. S. și A. F. pentru M., invocată din oficiu și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestor pârâte, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. P. F., domiciliat în Var, nr.41, județul S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. J. și, în consecință, obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1337 lei, reținută de pârâtă cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule.
Obligă pârâta A.F.P. J. să plătească reclamantului suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică în data de 12 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
H. I. D. Ț. V.
Red:HID/_ .
Dact:ȚV/_ /6 ex.
