Sentința civilă nr. 404/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 404/2013 Ședința publică din 1 Aprilie 2013
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. | I. | , judecător |
GREFIER: H. | V. |
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
B. M.
împotriva pârâtei A. F. P. B.
, având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Tribunalul, efectuând verificările impuse de art. 1591alin. 4 Cod procedură civilă, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 117 Cod procedură fiscală, cu raportare la art.
2 lit. d Cod procedură civilă.
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de 22 martie 2013, de către A. F.
P. a municipiului B., întâmpinare.
Prin întâmpinarea sus menționată, s-a solicitat, în baza dispozițiilor art.242 aliniatul 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă.
Se mai constată că la data de 15 octombrie 2012, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedirea acțiunii.
De asemenea, se constată că acțiunea nu a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei deși reclamantul a fost citat cu această mențiune, împrejurare față de care tribunalul ridică excepția netimbrării cererii.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra excepției invocate, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B. solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3165 lei achitată cu titlu de taxă de polare la data de_, precum și la plata dobânzii legale începând cu data plății sumei_ și până la data de_, iar începând de la această dată și până la restituirea sumei, potrivit prevederilor art. 124 coroborate cu art. 70 din Codul de procedură fiscală, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale prevăzută de art. 120 alin.7 din același cod.
În subsidiarul petitului 2 s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei achitate de reclamant, calculată de la data plății acesteia, și până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii s-au arătat în esență următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Audi TIP A4, nr. de identificare WAUZZZ8E95A003589, înmatriculat pentru prima dată în GERMANIA, la data de_, iar pentru a-1 înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 3165 lei.A achitat această sumă, conform chitanței seria TS2A, NR. 5656192/_ și a înmatriculat autoturismul în România.
Apreciind că reglementarea internă care a instituit această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, contravenind dispozițiilor 110 TFUE (ex.art.90 TCE), întrucât are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, cum este cazul celui achiziționat de reclamant și, ca atare, nu putea fi aplicată, la data de_ a fost depusă la instituția pârâtă, cererea prin care s-a solicitat restituirea sumei
achitate cu acest titlu, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.În justificarea acestei solicitări s-a tăcut referire și la recenta jurisprudență a CJCE, însă cu toate acestea pârâta nu a înțeles să recunoască dreptul pretins.
Refuzul practicat de pârâtă este nejustificat, pentru considerentele în continuare arătate.
In considerarea prevederilor art.l 1(2) din Constituția României, Tratatul de aderare a Românei și Bulgariei la Uniunea Europeană face parte din dreptul intern, fiind ratificat prin legea nr.157/2005.
Potrivit art,148(2) din Constituție, ca urmare a aderării, tratatele constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare, cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Același text din legea fundamentală prevede, prin alineatul 4, că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea Ia îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare și din prevederile alin.(2).
In raport cu aceste prevederi constituționale, având în vedere și rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, se poate concluziona că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe. Aceasta întrucât Comunitatea a constituit o nouă ordine juridică de drept internațional, în beneficiul căreia statele și-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, și ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci și resortisanții acestora.
Prin urmare, independent de legislația statelor membre, dreptul comunitar nu numai că dă naștere la obligații în sarcina particularilor, ci intenționează și să le confere drepturi care intră în patrimoniul lor juridic. Aceste drepturi iau naștere nu numai atunci când sunt conferite în mod expres prin Tratat, ci și în virtutea obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod bine definit atât particularilor, cât și statelor membre și instituțiilor comunitare.
In conformitate cu prevederile art.90 din Tratatul CE, în vigoare la data efectuării plății în discuție, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze, direct sau indirect, alte sectoare de producție.
Prin hotărârile preliminare pronunțate în cauzele Tatu și Nisipeanu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit cu claritate că taxa de poluare reglementată de art. 214" și 2142din Codul fiscal, in vigoare la data stabilirii obligatei de plată a acesteia în sarcina reclamantului, privind taxa specială de primă înmatriculare pentru autovehicule, contravine dispozițiilor art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, întrucât are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state, in favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața naționala și introduse pe aceasta piața înainte de intrarea ei in vigoare.
În contextul creat prin pronunțarea acestor hotărâri, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează, impunându-se recunoașterea efectului lor direct și imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale.
Cât privește efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la intrarea sa în vigoare. Limitarea în timp a acestor efecte a fost cerută, de altfel, în Cauza Nisipeanu, dar solicitarea Guvernului României a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară (paragraful 48 din hotărâre).
Conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui. R. nea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european ( cauzele reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere
1997, p. 1-165, par. 20), iar potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței, în sensul că pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național, precum și principiul efectivității, potrivit căruia regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificil sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european ( C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. 1-7141, par. 18).
Prin hotărârea pronunțată în cauza Metallgesellschaft și Hoechst (cauzele reunite C-397/98 și C-410/98), CJCE a statuat, totodată, că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 - 106 ). S-a apreciat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
In acela și sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului in interesul legii, prin Decizia nr.24 din dosarul nr.9/2011. Dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârile preliminare pronunțate de CJE. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate "prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale", așa cum a procedat reclamantul.
În ce privește petitul nr. 2 privind acordarea dobânzilor aferente sumei de 3165 lei, reclamantul a invocat art.124 C. pr. fiscală, arătând cererea formulată în acest sens este însoțită de documentele care atestă că suma solicitată este certă.
Cererea de restituire a sumei de 3165 lei formulată către AFP B. a fost înregistrată la această instituție la data de_ . Termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală la art. 70 pentru soluționarea acestor cereri este de 45 de zile. Prin urmare, având în vedere că termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire expiră la data de_, este îndreptățită cererea de a se restitui suma de 3165 lei actualizată cu rata dobânzii fiscale începând cu data de_, iar până la această dată suma fiind actualizată cu rata dobânzii legale așa cum este reglementată aceasta prin dispozițiile O.G. 9/2000 și din_ de OG 13/2011.
Potrivit art. 124 alin. 2) din Codul de procedură fiscală, dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Potrivit art. 120 alin. 7 din același act normativ, nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, scopul contenciosului administrativ este asigurarea reparării integrale a prejudiciului cauzat contribuabilului.
In mod evident, în cazul unei taxe prelevate nelegal, contribuabilul este lipsit în mod nelegal de folosința sumei de bani pe toată perioada cuprinsă între data prelevării taxei și data restituirii efective. Mai mult decât atât, potrivit art. 1. alin. 3 din Codul de procedură fiscal, acest act normativ se aplică cu prioritate față de orice alt act normativ, deci și față de dispozițiile O.G. nr. 9/2000 și ale O.G. 13/2011.
Oricum, O.G. 9/2000 și O.G. 13/2011 se aplică doar în materie civilă și comercială, nu și în materie fiscală. Orice altă soluție ar fi discriminatorie, în sensul că atunci când contribuabilul nu își îndeplinește obligațiile la buget, el datorează majorări de întârziere de la data scadenței obligației de plată, nu de la data la care organul fiscal introduce o acțiune având ca obiect obligația de plată. Simetric invers, este logic ca atunci când organul fiscal a prelevat o taxă nelegal, dobânda să fie achitată pentru întreaga perioadă cuprinsă între data prelevării taxei și data restituirii efective.
Pentru ipoteza în care s-ar aprecia că acest text de lege nu este aplicabil, pentru repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost cauzat subsemnatului din prezenta speță, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000 și din_ de OG 13/2011, care curge de drept, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei solicitate. In acest sens, s-a apreciat că neîndeplinirea de către autoritatea fiscală a obligației de a aplica prioritar dreptul
comunitar și de a înlătura prevederile fiscale interne incompatibile cu acesta justifică întrutotul angajarea răspunderii lor pe temei delictual, precum și obligarea acestora la repararea integrală a prejudiciului cauzat contribuabilului.
In drept,s-au invocat prevederile art. 11(2), art.l48(2) și (4) din Constituția României, Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005, art.8 alin.(l) corelat cu art.l alin.(l), art.2 alin.(l), lit.i și n și art.2 alin.(2), art.7 alin.(5) din Legea nr.554/2004, art. 70, art.l 17 lit.d, art. 120 alin. 7), și art. 124 din C.pr.fiscală, OG 9/2000, OG 13/201 l, art.274 C.pr.civ.
Pârâta, legal citată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, pe cale de consecință menținerea taxei speciale de primă înmatriculare achitată ca fiind legal percepută.
În motivarea întâmpinării s-a învederat că taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamant, a fost corect percepută conform prevederilor art. 2141- 2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile art. 31A1 - 31A2 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a 571/2003, întrucât: autovehiculul achiziționat de reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România ; autovehiculul nu a fost înmatriculat
temporar în România;taxa specială a fost achitată de către reclamant, care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifică și tehnică.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă înmatriculare).
Prevederile 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. În lipsa unei armonizări la
nivelul Uniunii Europene în domeniul ipozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule(taxa de primă înmatriculare) percepută și de la reclamant nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor secon-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, ci ea a fost aplicată tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu normă de poluare mare ( de menționat ca de la_ nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non- euro și Euro 1, iar de la 1._ și a celor cu Euro 2).
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculul.
Cu privire la petitul de plată a dobânzii legale, s-a învederat că art.9 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice." Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de
rambursare a sumelor de la buget, nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform Cap.1. pct.1. și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
Reclamantul a solicitat acordarea de dobânzi calculate de la data plății taxei, însă s-a considerat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1088, alin. 2 din Codul civil, dobânda cuvenindu-se din ziua introducerii cererii de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor art. 3 lit.m, teza a II-a din Legea 146/1997, modificată, și art. 3 alin.1 din Og nr.32/1995, reclamantului i s-a pus în vedere să timbreze cererea cu taxă judiciară de timbru de 39 lei și timbre judiciare de 0,30 lei,sub sancțiunea anulării cererii. Dovada înștiințării reclamantului se află la fila 14 din dosar.
Cu toate acestea, reclamantul nu a înțeles să ducă la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa, situație în care în cauză devin incidente prevederile art. 20 alin.3 din Legea 146/1997, modificată, tribunalul urmând a dispune anularea acesteia.
Pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Anulează ca netimbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. M.
, cu domiciliul procesual ales la mandatarul Olariu Liviu, din B. str. Alba I. nr. 28 jud. B. - Năsăud, împotriva pârâtei A. F. P. a mun. B., cu sediul în B. str. 1 decembrie nr.6-8 jud. B. -Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. H. V.
Red./Dact. S.I. 2ex _
