Sentința civilă nr. 4377/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4377
Ședința publică din 26 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. -judecător
GREFIER T. H.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. I. D., cu domiciliul în B. M., str.V. A., nr.91C/9 în contradictoriu cu pârâta U. S. H. cu sediul în B., str.Ion G., nr.13, sector 3 și chemat în garanție M. E., C., T. ȘI S., cu sediul în B., str.G. Berthelot, nr.28-30, sector 1, având ca obiect obligația de a face
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 19 iunie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr. dosar5552/100/_, reclamantul C. I. D. în contradictoriu cu pârâta U. "S. H. "; a solicitat instanței sa fie obligata pârâta la emiterea diplomei de licență a reclamantului în conformitate si în baza adeverintei eliberate, care fac dovada promovarii examenului de licenta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea actiunii
, reclamantul au învederat faptul ca este absolvent ai Universitatății "S. H. "; si a absolvit în anul 2009. Arata ca nu au primit niciodata diploma de licență astfel cum ar fi trebuit, ci U. a înteles sa-i elibereze adeverința nr.3786/_ din care sa rezulte promovarea studiilor si a examenului de licență. S-au invocat prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.2,5,11,20,38 din Regulament privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior cuprins în Ordinul nr. 2284 din 28
septembrie 2007 al Ministrului educației, cercetării și tineretului, H.G. nr.1175/2006.
La data de_ pârâta U. "S. H. "; a depus întâmpinare prin care solicită a se constata că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamant în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestora, le-a eliberat adeverințe de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de către pârâtă sub nr. 1405/_ și cu prevederile art. 20 și art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007.
Arată că a informat și Romdidac SA - Compania de material didactic desemnată de M. E., C. și T., aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă aceasta prin mai multe adrese a comunicat că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisă a
M. ui E., C. și T. - Direcția G. ă Juridică și Control. Face mențiunea că în prezent se află în imposibilitatea practică de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studii solicitate de reclamant, datorită refuzului M. ui E., C. și T. .
În conformitate cu dispozițiile art. 60 - 63 C.proc.civ., art.18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin.1 din aceeași lege, U. "S. H. "; a formulat cerere de chemare în garanți e a M. ui E., C., T. și
S.
, solicitând să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență si suplimentul la diploma pentru reclamant sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 - a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și obligarea MECTS la plata tuturor sumelor cu titlu de daune solicitate pârâtei USH de către reclamanți. Solicită cheltuieli de judecata, pe cale separată.
În motivare
se arată că atât vreme cât au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantului la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se pot face discriminări între reclamant și alți absolvenți, câtă vreme în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate. Menționează că a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare în garanție pe imposibilitatea efectivă de a emite reclamantului diploma de licență atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puși astfel în imposibilitatea de a executa hotărârea, câtă vreme dreptul absolventului nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, care, în calitate de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii. Se arată că asupra admiterii cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele cu nr._ ,_ ,_ ,_ ,_, 1120/4212010,_ ,_ ,_ ,_, _
în sensul admiterii cererii pârâtei de chemare in garanție a MECTS - irevocabil.
Întrucât în mod constant s-a statuat în jurisprudența I.C.C.J. - Secția de contencios administrative și fiscal, în litigii de aceeași natura, că MECTS are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la diploma și pentru respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, solicită obligarea MECTS, să aprobe tipărirea formularelor destinate actelor de studii.
Pârâtul chemat în garantie M. E., C., T. si S. a formulat întâmpinare, solicitaând respingerea acesteia ca neîntemeiata, în condițiile în care, în urma analizarii documentatiilor transmise de catre U. "S. H. ", prin adresele 37450/_, 37629, 12356F/_, 49716/_, a
aprobat achizitionarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolventilor S. H. . Prin urmare fost avizata pentru promotia 2009 o cantitate de 27975 de tipizate. Rezultă ca responsabilitatea gestionarii, completarii si eliberarii actelor de studii revine în exclusivitate institutiei de învatamânt superior, care a eliberat diplome unor absolvenți ai formelor de învățământ neacreditate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității ,,S. H. ,, B., prevede la art. 1 și 2 ,, înființarea Universității - S. H. - B. ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ,, universitate înființând o serie de facultăți și specialități acreditate, printre care se regăsește și Facultatea de drept, specializarea drept, cu predare în limba română. Potrivit art. 15 alin. 10 din Legea nr. 84/1995 ,,formele de organizare a învățământului sunt: învățământ de zi, seral, cu frecvență redusă, la distanță, comasat …,, legea menționată neavând reglementări care să vizeze durata studiilor la distanță și nici autoritatea competentă să reglementeze această problematică. Ulterior Legea nr. 288/2004 la art. 4 alin. 1 reglementează studiile universitare de licență care corespund unui număr între 180 și 240 de credite transferabile conform MECTS, iar în alin. 5 s-a prevăzut că durata studiilor pentru obținerea creditelor de studii transferabile la învățământ la distanță se reglementează prin hotărâre de guvern. Legea nr. 84/1995 și Legea nr. 288/2004, în vigoare la data admiterii reclamantului la studii, conțineau dispoziții în care M. E. actualiză periodic, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, lista domeniilor și specializărilor de licență, care se aprobă prin hotărâre de guvern. Art. 5 din H.G. nr. 1175/2006 prevedea că durata ciclului de licență la formele de învățământ de zi, cu frecvență redusă și la distanță este aceeași iar în anexa 1 a hotărârii de guvern este prevăzută și specializarea ,,drept,, ca domeniu de studiu universitar de licență, cu 180 credite transferabile. Raportat
la aceeași dată, prin HG 916/2005 s-a aprobat structura instituțiilor de învățământ superior acreditat și specializările acestora iar U. S. H.
B. cu Facultatea de Drept se regăsește în acest act normativ. Toate actele normative mai sus menționate și în vigoare la data înmatriculării reclamantului nu conțineau dispoziții exprese cu privire la forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă, la distanță ) pentru specializările acreditate / autorizate, așa încât domeniu acesta a rămas la competența de reglementare a fiecărei instituții superioare de învățământ, în considerarea autonomiei universitare.
Reclamantul, înscris la U. "S. H. "; a finalizat studiile prin susținerea si promovarea examenului de licență în 2009, fiindu-i emisă adeverința ce atestă acest fapt. Ca atare, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze si diplomele de licența. Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamantului calitatea de licențiat, nefiind revocate sau anulate, se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate de care beneficiază orice act administrativ. Este adevărat ca prevederile art. 2 din Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare impun ca "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învatamânt superior, cu aprobarea M. ui E. si C. .", iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licența si care au urmat o specializare la o forma de învatamânt acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate. Aceste acreditari/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însă, calitatea de unitate de învatamânt superior acreditată sau neacreditată a Universitatii "S. H. ", ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamant care, în baza teoriei "aparentei dreptului", s-a încrezut cu buna credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare. Procedura privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învatamânt (OUG nr. 75/2005) nu vizează raporturile juridice ale Universitatii cu reclamantul, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie. Altfel spus, eventualele abateri ale Universitatii pârâte în derularea procesului de învatamânt la specializările/programele de studii organizate în formele de învatamânt neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantului aflat în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestuia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamantului, în calitate de student, cu U. "S. H. ", inclusiv faptul ca acesta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență.
La rândul sau, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licența). Altfel spus, U. a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învatamânt (aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licența etc.).
Astfel, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarului ei trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia. A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de M. E.
, C., T. si S. și, implicit, nici de alte autoritati ale statului, absolvenții riscând să fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. "S. H. ", au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum si examenul de licența.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 si 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite cererea principala formulata de reclamant, în contradictoriu cu pârâta U. "S. H. ";, si va obliga pârâta sa elibereze reclamantului diploma de licență.
U. "S. H. "; B. nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât această obligație rezidă în sarcina părții aflate în culpă procesuală, ori imposibilitatea eliberării diplomelor de licență a reclamantului se datorează refuzului tipăririi acestora de către M. E., C., T. si S. . Ori, nefiind în culpă procesuală, pârâta U. "S. H. "; B. nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu pârâtul M. E., C., T. si S., se reține că prin mai multe adrese, U. a solicitat M. ui E., C., T. si
S. aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac. Deși pârâtul chemat în garanție se apără afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu face aceasta dovadă și, mai mult, susține, prin întâmpinare, ca actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență, motiv pentru care ea își produce efecte juridice.
Adeverința de licență, se bucură de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamantului calitatea de licențiat în specializările urmate.
Chiar M. E., C., T. și S. recunoaște prin întâmpinare ca a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 si 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamantului.
Cum obligația pârâtei U. "S. H. ", asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației chematului în garanție de a aproba formularele tipizate, față de prevederile art. 7 din regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, urmează că cererea de chemare în garanție să fie admisă și obligat pârâtul chemat în garanție la executarea obligației.
Referitor la cererea pârâtei de aplicare în sarcina chematului în garanție a sancțiunii prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea 554 din 2004 republicată, în cuantum de 50 lei /zi întârziere, tribunalul a constatat că aceasta nu este fondată. Sancțiunea prevăzută de alin. 2 din art. 24 nu se poate acorda decât dacă termenul stabilit în cuprinsul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile nu ar fi fost respectat de către cel obligat să efectueze o anumită operațiune. Este evident că în cauză nu ne aflăm într-o astfel de situație, neexistând o hotărâre de acest gen și drept urmare nu sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 rep.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de către reclamantul C. I. D., cu domiciliul în B. M., str.V. A., nr.91C/9 în contradictoriu cu pârâta U.
S. H., cu sediul în B., str.Ion G., nr.13, sector 3 și, în consecință: Obligă pârâta U. S. H. să elibereze reclamantului C. I. D.
diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru examenul de licență susținut în sesiunea iulie 2009.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta
U. S. H. în contradictoriu cu chemata în garanție M. E., C.
, T. și S., cu sediul în B., str. G. Berthelot nr. 28-30, sector 1 și, în consecință:
Obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă în favoarea reclamantului C. I. D. .
Respinge cererile privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. T. H.
Red. /C.G.
Tred. C.G._ - 5 ex
