Sentința civilă nr. 4870/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR.4870/2013
Ședința publică din 19 Martie 2013 Completul de judecată este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
GREFIER: A. -P. B.
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. I. A. G. N. O. în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. a municipiului C. -N.
și chemata în garanție A. F. pentru M.
, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată a fost comunicată întâmpinarea/cererea de chemare în garanție cu reclamantul și chemata în garanție conform dispozițiilor instanței de la termenul anterior și astfel cum rezultă din dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 18, 20 dosar.
Se constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în condițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Tribunalul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus reclamantul C. I.
A. G. N. O.
a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a municipiului
-N.
să îi restituie suma de 11.769 lei
achitată odată cu achiziționarea unui automobil, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: copie decizie de calcul al taxei de poluare, copie chitanță de plată a taxei de poluare, cererea adresată pârâtei, răspunsul primit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1092, art.992-997 Cod civil, art.90 din TCE, art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, respectiv nu se încalcă art.90 din TCE, iar în speță taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second- hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică și națională, precum și autoturismelor noi din producția națională a României.
Pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2011 autoturismul marca Audi, tip A6, fabricat în anul 2008, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească o tzaxă de primă înmatriculare în cuantum de 11.769 lei, taxă ce a fost percepută în temeiul art.2141- 2143 Cod fiscal, fiind plătită prin Ordinul de plată nr.1/19 Octombrie 2011 (f.7).
Ulterior s-a adresat pârâtei cu solicitarea de restituire a diferenței de taxă, însă pârâta a refuzat restituirea.
Având în vedere faptul că începând cu data de 01 Ianuarie 2007 România este țară membră a UE, instanța consideră că prin aplicarea taxe s-a încălcat în mod flagrant dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în vigoare în momentul plății taxei.
Instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de _
, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu
"validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă
înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
În ceea ce privește dobânda legală pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor
O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamantul este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
În baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului suma de 39,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar (f.3).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. I. A. G. N. O. cu domiciliul procesual ales în municipiul C. -N., strada Al. Vlahuță nr.14/40, județul C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. , cu sediul în municipiul C. -N., P. A. I. nr.19, județul C. .
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 11.769 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare și dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 19 Octombrie 2011 și până la achitarea efectivă.
Obligă chemata în garanție A. F. pentru M. cu sediul în B., S. I.
, nr.294, corp A, Sector 6, să plătească pârâtei suma de 11.769 lei cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 19 Octombrie 2011 și până la achitarea efectivă.
Obligă parata sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 39,3 lei.
Obliga chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 19 Martie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Grefier,
-P. B.
Redactat C.A.C./A.P.B./23 Martie 2013/5 exemplare/Sâmbătă/0928
