Sentința civilă nr. 523/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINTA CIVILA NR. 523/2013
Ședința publică din data de 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION GREFIER :M. N.
S-a luat în examinare acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta S. G. E., în contradictoriu cu pârâtul M. A.
N. E, având ca obiect despăgubire solde lunare.
Curtea constată că mersul dezbaterilor și poziția părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din_, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta S. G. E. a chemat în judecată pârâtul M. A.
N. e, solicitând obligarea pârâtului să-i acorde despăgubirile în cuantum de 100 solde de bază lunare brute pentru decesul soțului său, ca urmare a participării la misiunea ISAF III din Afganistan în perioada 15.01.-_
, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii arată că soțul acesteia, S. G. Florin Aurel a fost soldat/gradat voluntar (profesionist) în cadrul M. ui A. N. e, iar în perioada 15.01.-_ a participat la misiunea ISAF III din Afganistan, aceasta fiind cea de-a 5-a misiune internațională la care a luat parte.
După întoarcerea din misiune, acestuia i s-a agravat starea de sănătate, iar în data de_ a decedat.
Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar C.
-N. a stabilit că decesul a fost prin boală apărută în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar.
Legătura de cauzalitate a decesului cu misiunea din Afganistan a fost stabilită și prin expertiza medico-legală efectuată de S.J.M.J. B. Năsăud în dosarul nr._ * al Tribunalului B. -Năsăud.
Starea de fapt mai sus arătată îi conferă reclamantei dreptul de a beneficia conform art. 8 ind. 5 alin. 1 lit. a din OUG nr. 82/2006 pentru recunoașterea meritului personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat de
"ajutoarele și despăgubirile în cuantumurile prevăzute de legislația în vigoare";- Dispoziția legală la care se face trimitere în mod implicit este art.
1 lit. d din HG nr. 846/1996 privind acordarea despăgubirilor pentru cazurile de invaliditate sau de deces produse cadrelor militare prin accidente, catastrofe sau alte evenimente intervenite în timpul și din cauza unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare.
Anterior formulării cererii de chemare în judecată s-a adresat în repetate rânduri M. ui A. N. e, însă fără rezultat.
Conformându-se indicațiilor Direcției Financiar Contabile a A.Ap.N, s-a adresat Centrului Militar Județean B. Năsăud cu o cerere, anexând și documente justificative, dar i s-a răspuns că cererea înaintată împreună cu documentele justificative "au fost înaintate spre soluționare ierarhic";, urmând să primească răspuns "după finalizarea activității… în terenul prevăzut de legislația în vigoare";.
S-a adresat într-o ultimă încercare de soluționare pe cale administrativă litigiului și d-lui ministru al A. N. e, Mircea D., dar i s-a răspuns că nu se impune reanalizarea solicitării sale.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În cauză a fost depusă întâmpinare de către pârâtul M. A. N. E, care a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a Curții de Apel C., prescripția dreptului material la acțiune și inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat resăingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul M. A. N. E, curtea reține următoarele:
În fapt, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta S. G. E. a chemat în judecată pârâtul M. A.
N. e, obiectul cererii sale constând în solicitarea de obligare a pârâtului să-i acorde despăgubirile în cuantum de 100 solde de bază lunare brute pentru decesul soțului său, ca urmare a participării la misiunea ISAF III din Afganistan în perioada 15.01.-_, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că soțul acesteia, S. G. Florin Aurel, a fost soldat/gradat voluntar (profesionist) în cadrul M. ui
A. N. e, în perioada 15.01-_ participând la misiunea ISAF III din Afganistan, iar, după întoarcerea din misiune, acestuia i s-a agravat starea de sănătate, la data de_ decedând, cauza decesului fiind boala apărută în timpul și din cauza îndeplinirii serviciului militar.
În drept, curtea reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari, soldații și gradații profesioniști constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat și situat la baza ierarhiei militare, soldații și gradații profesioniști fiind angajați pe baza unui contract in funcții prevăzute in acest scop in statele de organizare a unităților militare, pe o perioadă determinată, in funcție de nivelul de pregătire, starea de sănătate și aptitudinile acestora pentru indeplinirea indatoririlor militare.
În conformitate cu dispozițiile art.20 alin. 1 din același act normativ,
sold aț ii ș i gr ad aț ii pr of esion iș ti s au ur maș ii aces tor a
, după caz, beneficiază de
desp ăgub ir i pen tru c azur ile de inv al id itate or i de deces produse c a ur mare a
unor acț iun i mil itare
, accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente, intervenite în timpul și din cauza serviciului militar sau a unor misiuni in cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, în condițiile stabilite de lege pentru cadrele militare în activitate, despăgubiri care se suportă din bugetul M. ui A. N. e.
Totodată, conform art. 1 din Legea nr.70/1997 privind acordarea despăgubirilor pentru cazurile de invaliditate sau de deces produse gradaților și soldaților din M. A. N. e ca urmare a unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, gradații și soldații din M. A. N. e au dreptul
l a desp ăgub ir i pen tr u c azur ile de inv al id itate produs e c a ur mare a unor acț iun i
militare
, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul și din cauza unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, în condițiile și cuantumurile stabilite de Guvern pentru cadrele militare în activitate, în caz
de deces, desp ăgub ir ile acord ându -se celo r îndrep tăț iț i, po tr iv it leg ii
.
Ori, din cuprinsul acestor texte legale, instanța constată, în primul rând, că raporturile care se stabilesc între un soldat/gradat profesionist, calitate pe care a deținut-o și soțul defunct al reclamantei și în virtutea căreia aceasta își întemeiază acțiunea în pretenții, solicitând despăgubiri prevăzute în legile speciale de reglementare a acestei profesii, sunt raporturi care se fundamentează pe încheierea unui contract, într-o formă și cu o reglementare specifică, contract care însă exclude calificarea soldaților sau gradaților profesioniști ca fiind funcționari publici în sensul Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Prin urmare, soldații și gradații profesioniști neintrând în domeniul de reglementare al funcției publice, se impune concluzia că acestora le sunt aplicabile, ca domeniu proxim de raportare atunci când reglementările statutare specifice nu acoperă anumite situații, reglementările de drept comun în materia raporturilor de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, astfel că, în prezența unui litigiu vizând raporturile dintre soldații și gradații profesioniști și unitățile angajatoare, instanța competentă a analiza cele deduse judecății, în absența unor dispoziții speciale de atribuire a competenței în Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților voluntari, cum este cazul în speță, este secția sau completul specializat în conflicte de muncă din cadrul tribunalului.
În al doilea rând, curtea constată că legiuitorul reglementează un drept specific raporturilor de muncă ale acestei categorii profesionale, respectiv dreptul la despăgubiri, drept care, pentru cazurile de invaliditate, este recunoscut soldaților și gradaților profesioniști personal, iar în caz de deces, urmașilor îndreptățiți.
Prin urmare, singura distincție cu privire la dreptul de despăgubire în cauză, este aceea referitoare la titularul acestui drept, distincție logică, de altfel, în raport de împrejurarea că, urmare a decesului, persoana care a avut calitatea de soldat sau gradat profesionist nu mai are capacitate de folosință, astfel că patrimoniul său se transmite moștenitorilor urmași, acest drept de despăgubire având aceeași cauză, respectiv existența unui raport de muncă specific în derularea căruia soldatul sau gradatul profesionist a suferit un prejudiciu ca urmare a participării la o acțiune militară.
Ori, în raport de cauza comună a dreptului de despăgubire obiect al analizei, se constată că nu pot fi identificate rațiuni obiective în virtutea cărora acțiunea promovată în vederea obținerii acestei reparații pecuniare prevăzute de lege să fie de competența unor instanțe diferite din punct de vedere al competenței materiale, în funcție de persoana care sesizează instanța, având în vedere împrejurarea că același raport juridic este supus judecății, raport în derularea căruia s-a petrecut faptul juridic alegat ca fiind generator al dreptului la despăgubire.
A distinge între situația soldatului sau gradatului profesionist atunci când acesta sesizează personal instanța și situația urmașilor săi, când aceștia acționează ca urmare a producerii decesului acestuia, constituie o modalitate de interpretare arbitrară a textelor legale precitate, în contradicție cu principiul ubi eadem ratio, ibi idem jus, et de similibus idem est judicium.
Prin urmare, curtea nu poate reține ca fiind întemeiate, în ceea ce privește competența materială, susținerile reclamantei în sensul competenței
secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, respectiv apărările pârâtei referitoare la competența materială a judecătoriei.
Nu pot fi reținute drept aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 raportat la art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât, astfel cum s-a arătat, prezentul litigiu își are cauza într-un raport de muncă și se circumscrie unui drept special de despăgubire recunoscut unei persoane în virtutea unui raport de muncă, astfel că, cu atât mai mult nu se poate aprecia, în sensul arătat de pârâtă, că, despăgubirile fiind evaluate la suma de 105.708,95 de lei, competentă material este judecătoria.
Ca atare, aplicând în cauză dispozițiile art. 269 din Codul muncii coroborat cu art. 208 din Legea 62/2011 a dialogului social, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și împrejurarea că reclamanta are domiciliul în municipiul B., Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cauza de față este secția sau completul specializat în conflicte de muncă din cadrul Tribunalului B. -Năsăud.
Pentru aceste motive, curtea, în temeiul art. 132 din Codul de procedură civilă, va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C., invocată de pârâtul M. A. N. e și, în consecință, va declina competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta S.
G. E. R., în favoarea Tribunalului B. -Năsăud și va trimite cauza acestei instanțe spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C., invocată de pârâtul M. A. N. E și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta S. G. E. R., CNP 2. cu dom. În B., str.
A. H. nr. 1 sc. A etaj 2 jud. B. Năsăud în contradictoriu cu pârâtul
M. A. N. E, CIF 11424532 cu sediul în B. str. Izvor nr. 3-5 sector 5, în favoarea Tribunalului B. -Năsăud și trimite cauza acestei instanțe spre competentă soluționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. ION M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 3 ex/_
