Sentința civilă nr. 5571/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5571
Ședința publică din 09 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. F.
G. ier M. -O. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul G. I.
, cu domiciliul în B., str. Ș., nr. 28, bl. B1, ap. 19, județul M., în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. JUDEȚEAN S. - S. R. , cu sediul în S., B-dul 1 Mai, nr. 9, județul S., având ca obiect despăgubiri.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Analizând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de_ și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul G. I. a chemat în judecată pe pârâta IPJ
S. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de prejudiciu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată următoarele:
În fapt I. de P. S., S. R., prin Sentința nr. 2269/_ a T. ui S. si Decizia Curții de Apel S., nr. 2703/_ "IREVOCABILA" obligă pârâta să restituie reclamantului Certificatul de înmatriculare Nr. 0778303 pentru autoturismul marca RENAULT MEGANE cu Nr. înmatriculare S.C.5945 F, lucru ce nu s-a realizat nici la aceasta data.
Din vina exclusivă a pârâtului reclamantul nu a putut înmatricula autoturismul în România, iar aceasta i-a cauzat o pagubă materială după cum urmează: valoarea autoturismului 7.000 lei, daune morale pentru întârziere și nerestituirea certificatului la timp 3000 lei, tergiversarea și faptul că nu a putut circula cu autoturismul din_ și până în prezent, în total 10.000 lei.
În data de_ după ce reclamantul și-a ridicat decizia definitivă de la Tribunal și Curtea de Apel S., s-a prezentat cu acestea pentru a-și ridica Certificatul de înmatriculare de la S. R. S., însă a fost refuzat.
Prin cererea depusă la I. de P. S. sub numărul 11522/_
- S. R. refuza să-i restituie reclamantului Certificatul de Înmatriculare.
În motivarea cererii reclamantul depune în copie adresa IPJ S., contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului, decizia nr.2703/_ a Curții de Apel S. și sentința nr.2269/_ a T. ui S. .
La data de_ pârâta formulează întâmpinare prin care arată următoarele: prin cererea sa petentul arată că prin sentința civilă nr. 2269/_ a T. ui S. și decizia civilă a Curții de Apel nr. 2703/_, irevocabilă, pronunțate în dosarul nr._, I.P.J. S. a fost obligat să-i restituie certificatul de înmatriculare nr. 0778303 pentru autoturismul marca Renault Megane, cu nr. de înmatriculare SC 5945 F, iar din acest motiv nu a putut înmatricula autoturismul în România producându-i o pagubă materială în valoare de 10.000 lei din care valoarea autoturismului 7.000 lei, daune morale pentru întârziere și nerestituire în sumă de 3.000 lei.
În primul rând, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a T. ui M., a solicitat admiterea excepției invocate și declinarea cauzei în favoarea T. ui S., în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul I.P.J. S.
,mun. S., str. B-dul 1 Mai, nr. 9, jud. S., așa cum prevăd dispozițiile generale și speciale, respectiv art. 5 din C.pr. civ. și art.10 alin. 3 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
În al doilea rând pârâtul a invocat excepția netimbrării cererii raportat la valoarea pagubelor invocate, solicitând admiterea acestei excepții și anularea acțiunii ca netimbrată.
În al treilea rând solicită să i se pună în vedere reclamantului să-și motiveze în drept cererea, așa cum prevede art. 112 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, față de motivele invocate de reclamant, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, inclusiv capetele de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecată din următoarele considerente:
În vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 2269/_ a T. ui S. pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2703/_ a Curții de Apel S., în sensul restituirii certificatului de înmatriculare emis de autoritățile locale din orașul Czestochowa, voievodatul Slaskie - Polonia, al autoturismului marca Renault Coupe, cu nr. SC 5945 F, înmatriculat în Polonia la data de_, nr. de identificare al autoturismului VF1DAO04B522337140, I.P.J. S. a depus toată diligenta și a efectuat toate demersurile legale ce s-au impus în cauză.
Întrucât este o situație atipică, I.P.J. S. s-a adresat inițial I.G.P.R. - Direcția R. ă, care i-a comunicat că certificatul de înmatriculare a fost remis Ambasadei Republicii Polone la București cu nr. 604521/_ .
În continuarea corespondenței pârâtul s-a adresat Centrului de Cooperare P. nească Internațională, care i-a recomandat că acest demers este de ordin administrativ, iar pentru a pune în aplicare dispozițiile unei instanțe de judecată poliția poloneză nu are competență legală în a solicita autorităților emitente restituirea certificatului la care se face referire, iar pentru clarificarea acestui caz i-a sugerat continuarea demersurilor pe calea unei cereri de asistență juridică internațională, care să fie comunicată pe canalele dedicate acestui tip de proceduri.
Pentru formularea unei astfel de cereri s-a impus traducerea celor două hotărâri în limba poloneză, precum și legalizarea acestora, formalități care au fost executate de un traducător de la București și care au durat o perioadă mai îndelungată. După efectuarea acestor operațiuni, la data de_ pârâtul a formulat cererea de asistență juridică internațională în materie civilă către Ministerul Justiției, care i-a returnat corespondența, făcând referire la dispozițiile Tratatului încheiat între România și Republica Polonă în sensul că recunoașterea și punerea în executare pe teritoriului Poloniei a hotărârilor pronunțate în materie administrativă în România se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 50 și următoarele din Tratat, care a fost ratificat prin O.G. nr. 65/1999. Totodată face precizarea că din cuprinsul sentinței nu rezultă însă opozabilitatea acesteia față de o persoană fizică sau juridică aflată pe teritoriul Poloniei, părțile în dosar fiind I.P.J. S. și dl. G. I. .
Fiind o situație atipică, întrucât nu se încadrează în dispozițiile legale sus menționate, pârâtul a solicitat și un punct de vedere de la IGPR-Oficiul Juridic care i-a recomandat să se adreseze Direcției R. e din cadrul IGPR, pentru a dispune efectuarea demersurilor necesare pentru remiterea de către autoritățile poloneze a certificatului de înmatriculare, așa cum a fost de altfel și înaintat inițial.
Astfel prin adresa nr. 188480/_, pârâtul a înaintat hotărârile în limba română și în limba poloneză autentificate, împreună cu dovada corespondenței către IGPR Direcția R. ă, cerere care este în curs de soluționare.
În legătură cu cererea petentului privind plata de despăgubiri pentru valoarea mașinii, în cuantum de 7.000 lei, arătă că nu se pot reține în sarcina pârâtului astfel de pretenții, întrucât autoturismul a fost și este în posesia petentului. Mai mult decât atât nu prezintă nici o dovadă din care să rezulte această valoare.
Referitor la plata de daune morale de asemenea această pretenție este nefondată, întrucât în astfel de cazuri se impune prezentarea unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a petentului sau chiar a instanței. Mai mult petentul nu a adus probe de natură să justifice pretenția, al cărei cuantum este exagerat și nici nu a demonstrat în concret consecințele
morale a vătămării sale, care diferă în funcție de elementele ce țin de statutul profesional și moral al fiecărei persoane vătămate în drepturi.
Mai mult decât atât, petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor legale privind plata taxei de drum - rovinietă, iar reținerea și comunicarea certificatului de înmatriculare autorității emitente s-a datorat tocmai încălcării acestor dispoziții legale de către petent.
Pe cale de consecință, în condițiile în care excepțiile invocate vor fi respinse, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, inclusiv capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, întrucât I.P.J. S. a efectuat toate demersurile pentru punerea în executare a celor două hotărâri, cât privește restituirea certificatul de înmatriculare, neexistând reaua credință a pârâtului, având în vedere și faptul că cheltuielile de judecată i s-au achitat petentului de îndată.
În motivare pârâta depune în copie următoarele înscrisuri: adresa nr. 624665/S3/SM/_ a Direcției R. e, adresa nr. 3029283/PNF/IMI/_, adresa nr. 12917/_ a Ministerului Justiției, adresa nr. 255655/R-SD/_
, sentința civilă nr. 2269/_ a T. ui S., definitivă și irevocabilă, decizia civilă nr. 2703/_ a Curții de Apel S., traduse în limba polonă și legalizate, copii după cele două hotărâri în limba română, precum și copie după adresa nr. 188.480/_ (filele 15-35).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Asupra excepției de netimbrare invocată de către pârât, instanța urmează să se pronunțe în sensul respingerii acesteia, ținând cont de faptul că reclamantul a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar stabilite de către instanță, prin dovezile depuse la filele 37 și 75.
În ceea ce privește excepția de necompetență teritorială, instanța reține prevederile art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, sens în care, ținând cont de faptul că reclamantul își are domiciliul pe raza județului M., va respinge excepția ca neîntemeiată, în cauză fiind vorba de o competență alternativă, reclamantul putând opta între mai multe instanțe competente.
Asupra fondului cauzei, T. reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr. 1060220/_ reclamantul a fost sancționat contravențional de către agenți din cadrul pârâtei, reținându-se în sarcina acestuia încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, prin faptul că a circulat pe drumurile publice fără achitarea contravalorii taxei de utilizare (rovinietă), luându-se și măsura reținerii certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la achitarea tarifului de despăgubire.
Ulterior achitării tarifului de despăgubire, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea certificatului de înmatriculare a autovehiculului, ocazie cu care pârâta i-a răspuns acestuia prin adresa nr. 98545/_ în sensul că refuză
restituirea respectivului certificat întrucât nu s-a făcut dovada achitării tarifului de despăgubire și reclamantul nu este proprietarul autoturismului în cauză.
Reclamantul a formulat acțiune în instanță prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea certificatului de înmatriculare, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2269/_ în dosar nr._ al T. ui S., prin care pârâta a fost obligată să restituie reclamantului certificatul de înmatriculare nr. 0778303 aferent autoturismului marca Renault Megane cu număr de înmatriculare SC5945F.
Prin Decizia Civilă nr. 2703/_ pronunțată în dosar nr._ de către Curtea de Apel S., s-a respins ca nefundat recursul formulat de către pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2269/_, decizia fiind irevocabilă.
În acest timp, pârâta, invocând unele norme interne, a înaintat respectivul certificat de înmatriculare organelor emitente, respectiv autorităților poloneze.
Ulterior, deși pârâta a făcut mai multe demersuri pentru înapoierea certificatului de înmatriculare, procedurile inter-instituționale s-au prelungit până la
În ceea ce privește fundamentarea acțiunii, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea 554/2004 când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
De reținut că potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Prin prezenta acțiune se solicită repararea prejudiciului produs prin nepunerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care pârâta a fost obligată la restituirea certificatului de înmatriculare, respectiv Sentința Civilă nr. 2269/_ și Decizia Civilă nr. 2703/_, și generat de imposibilitatea utilizării autoturismului conform destinației sale în perioada_ -_ .
Pentru stabilirea raportului de cauzalitate între conduita pârâtei și prejudiciul invocat de către reclamant, instanța reține următoarele aspecte:
Potrivit art. 8 alin. 6 din OG 15/2002, în forma în vigoare la data încheierii procesului verbal de contravenție, odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).
În ceea ce privește noțiunea de "utilizator român";, aceasta este definită de art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 ca fiind acele persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori
juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.
Reiese, prin aplicarea acestor dispoziții legale la situația de fapt din prezenta cauză, că reclamantului nu trebuia să i se rețină de la început certificatul de înmatriculare de către organele de poliție, întrucât nu se încadra în categoria limitativ prevăzută de lege a "utilizatorilor români";, autoturismul pe care îl conducea fiind încă înmatriculat în Polonia.
În consecință, ținând cont de raportul de cauzalitate dintre imposibilitatea restituirii certificatului de înmatriculare și prejudiciul creat reclamantului prin imposibilitatea utilizării autoturismului în cauză, prezenta acțiune apare ca întemeiată.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului produs reclamantului, instanța reține următoarele:
Astfel cum a arătat și dovedit reclamantul, întrucât se afla în imposibilitatea folosirii autoturismului în cauză, justificat de lipsa certificatului de înmatriculare emis de autoritățile poloneze și implicit imposibilitatea înmatriculării autoturismului în țara noastră, acesta a încheiat un contract de închiriere pentru un alt autoturism, iar după trecerea unei perioade de timp, rezonabile în aprecierea instanței, a înstrăinat autoturismul pentru piese de schimb.
În ceea ce privește contractul de închiriere (fila 82), instanța reține că acesta cuprinde mențiunea că asigurarea folosinței autoturismului închiriat se face lunar sau ori de câte ori este nevoie, fără a se fi făcut dovada modului de desfășurare a acestui contract, respectiv pentru câte zile a fost pus la dispoziție, mai ales că prețul este stabilit pe fiecare zi.
Pe de altă parte, din coroborarea prețului celor două contracte de vânzare cumpărare, respectiv cel prin care reclamantul a cumpărat autoturismul cu cel prin care acesta l-a vândut la rândul său (filele 94-95) reiese o diferență de 5500 RON.
Instanța va reține aspectele reieșite din contractele sub semnătură privată de vânzare cumpărare depuse de către reclamant și prin raportare la faptul că pârâta nu a contestat aceste sume și nu a solicitat administrarea unor probe care să dovedească contrariul.
În acest sens, apreciind și în echitate, instanța apreciază că prejudiciul efectiv suferit de către reclamant este de 5.500 RON, urmând ca acțiunea să fie admisă cu privire la acest cuantum și respinsă în rest.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1092 RON cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare și taxă de timbru, apreciind că doar acest cuantum a fost dovedit de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de netimbrare și excepția de necompetență teritorială.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I. , cu domiciliul în Loc. B., str. Ș., nr. 28, bl. B1, ap. 19, județul M., în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. JUDEȚEAN S. - S. R. , cu sediul în S.
, B-dul 1 Mai, nr. 9, județul S. .
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 5.500 RON cu titlu de despăgubiri.
Respinge cererea în rest.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1092 RON cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi 09 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. F. | M. | -O. O. |
Red.F.V./_
Tred. M.O./_ - 4 ex.
