Sentința civilă nr. 1903/2013. Contencios. Despăgubire
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1903/2013
Ședința publică din data de 29 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. M.
în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. N. și D. G. a F. P. B. -N.
, având ca obiect despăgubire - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei, avocat O. Emese în substituirea avocat Buhai Adela, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la dosar s-a depus, prin Serviciul registratură la data de_, întâmpinare formulată de către A. J. a F. P.
-N. (care s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei conform prevederilor OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013), în nume propriu și în numele pârâtei AFP N.
, prin care se solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, act care se comunică reprezentantei reclamantei.
În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct.1 lit. d C.pr.civ. coroborat cu art. 1 și art. 10 din Legea 554/2004.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar delegație de substituire, taxa de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, instanța constatând acțiunea în contencios administrativ la prim termen de judecată, legal timbrată, precum și actele de proveniență ale autoturismului dintr-un stat membru UE. Precizează acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei Serviciul Fiscal N. la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă primă înmatriculare; nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța constată încheiată faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond.
Reprezentanta reclamantei, în fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, în sensul de a fi obligată pârâta A. J. a F. P. B. -N. pentru Serviciul Fiscal N. la restituirea sumei achitată cu titlu taxă pentru primă înmatriculare, cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior precizată, reclamanta S. M. a solicitat, în contradictoriu cu A. J. a F. P. B. -N. pentru Serviciul Fiscal N.
, restituirea sumei de 3484 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data plății până la restituirea efective.
În motivare se arată că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să achite taxa solicitată prin acțiune.
A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însă organul fiscal a refuzat, motivat de faptul că taxa s-a perceput legal.
Consideră că refuzul de a i se restitui suma achitată este nelegal, taxa percepută fiind contrară normelor comunitare, deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, orientând astfel cumpărătorii spre autoturisme second-hand deja înmatriculate în România. Astfel, se instituie o discriminare între mașinile identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care TUE interzice categoric astfel de discriminări. Rezultă că faptul generator al acestei taxe este prima înmatriculare pe teritoriul statului român.
J. a F. P. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
pentru Serviciul Fiscal Orășenesc N., prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că taxa specială de primă înmatriculare inițial achitată, a fost încasată de la reclamant in temeiul art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art.311-312din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003.
Raportat la aceste dispoziții legale mai sus precizate se arată că autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oara in România, autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamantă, persoană juridică care a și înmatriculat autovehiculul, autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamanta, nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica și tehnică.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamantă, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule.
In contradictoriu cu reclamanta se arată că prevederile art.2141si următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana.
In lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre, au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este bine cunoscut faptul că art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor ș serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Insa, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
In speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s- a aplicat exclusiv autoturismelor si autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor si autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia,America,etc), iar cel mai important, taxa se aplică și autoturismelor si autovehiculelor noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile Dacia, Daewoo, Aro, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării.
Ca urmare instituirea criteriului, primei înmatriculări în România confereă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depindea în nici un fel de proveniența geografică sau
națională a acestor autovehicule,situație în care nu se poate vorbi in nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România.
Pe de altă parte se solicită a se reține corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxa specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătea această taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.
In situația mai sus descrisa rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare.
Curtea Suprema a CE nu a mai fost sesizată cu o astfel de cauză, întrucât taxele impuse de Ungaria și Polonia nu au fost taxe de primă înmatriculare, care să fie aplicabile atât autoturismelor și autovehiculelor din import cât și celor din producția indigenă, ci o taxă care se aplică autoturismelor și autovehiculelor noi importate, sau autoturismele și autovehiculelor indigene produse în aceste țări, situație în care apărea ca fiind evident o discriminare a autoturismelor și autovehiculelor provenite din alte state membre în raport cu autoturismele și autovehiculele similare din producția indigenă, contrară dispozițiilor art.90 din Tratatul CE.
Se precizează că nici chiar Comisia Europeana (care a deschis României procedura de infrigement) nu era și nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea se precizează că principiul ,,poluatorul plătește" pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, era un principiu acceptat la nivelul U.E., astfel că 16 state membre ale U.E practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor printre care Grecia, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda.
Acestea sunt argumentele pentru care se apreciază că taxa de primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamantă cu ocazia realizării primei înmatriculări a autovehiculului despre care acesta face vorbire în acțiunea introductivă.
De altfel în cadrul acestor discuții, România și-a reafirmat ferm poziția de a nu renunța total la taxa specială de primă înmatriculare, acceptând în schimb să negocieze o modificare a acesteia, astfel că dovada în acest sens fiind emiterea OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare, cu modificările și completările ulterioare, care înlocuiește taxa specială de primă înmatriculare, insă nu o elimină complet.
Un aspect de asemenea important de reținut este faptul că până la această dată Curtea de Justiție a CE., nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement în baza art.226 si 227 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, că România prin instituirea in Codul fiscal a taxei auto de prima înmatriculare și-ar fi încălcat obligațiile care-i incuba ca stat membru in virtutea tratatului, care includ și obligația de a înlătura orice barieră de natură fiscală sau vamală, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip in calea liberei circulației a bunurilor în spațiul comunitar și că în consecință s-ar fi încălcat art.90 din tratat.
Cu privire la petitul reclamantului de se restitui odată cu taxa pe poluare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, se învederează faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală (art.112 înainte de republicare) iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.
Conform Cap.l. pct. 2 și următoarele din OMFP 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
In drept, s-au invocat prevederile art.205-208 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand dintr-un stat membru al UE, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Instanța reține că la data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. 148 alin. 2 și 4, rap. la art. 11 din Constituția României și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0l.0l.2007.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din această perspectivă, tribunalul constată că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie.
In conformitate cu prev. art. 214/1 din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev. art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța urmează să admită acțiunea, așa cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâtei A. J. a F. P. B. -N. să restituie reclamantei suma de 3484 lei achitată la data de_ cu titlu de taxă primă înmatriculare, plus dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat, față de disp. art.1084 rap. la art. 1082 Cod civil. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr.9/2000, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009( dobânda legală penalizatoare). Numai în această modalitate, se dă eficientă deplină principiilor degajate din practica CJCE referitoare la drepturile cuvenite contribuabililor cărora li s- au încasat taxe cu încălcarea dreptului comunitar.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta A. J. a F. P.
B. -N. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 489,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, formulată de reclamanta S. M., domiciliată în N., str. C., nr. 20, jud. B. -N. în contradictoriu cu A.
J. a F. P. B. -N., subrogată în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei A.
F. P. N. , conform prevederilor OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. și, în consecință:
- obligă A. J. a F. P. B. -N. să restituie reclamantei suma de 3484 lei achitată la data de_ cu titlu de taxă primă înmatriculare, plus dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 489,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
D. E. L. | M. | D. | P. |
Red/dact: DEL/HVA
_ / 4 ex