Sentința civilă nr. 56/2013. Contencios. Despăgubire

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR. 56/CA/2013

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: M. N., președinte tribunal GREFIER: E. M. -M.

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul G. V. împotriva pârâtei A. F. P. a comunei L. , având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Tribunalul constată că reclamantul G. V. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, reține pricina în pronunțare.

Deliberând constată:

T R I B U N A L U L

Prin cererea în contencios administrativ reclamantul G. V. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. a comunei L. solicitând obligarea pârâtei la restituirea integrală a taxei speciale auto de primă înmatriculare în cuantum de 1.531 lei și la dobânda legală aferentă, începând cu data achitării ei și până la restituirea efectivă a acesteia și obligarea la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Audi înmatriculat în Germania, precum și faptul că pentru înmatricularea autoturismului în România a fost necesar să achite taxa de poluare prev.de O.G.50/2008 în cuantum de 1.531 lei, așa cum a fost calculată prin Decizia de calcul, a D.G.F.P. B. -Năsăud.

A arătat că a achitat taxa în_, conform chitanței nr. TS6 nr.0397081. Arată reclamantul că neavând niciun raport juridic cu A. F. pentru

M. deși aceasta administrează sumele încasate cu titlu de taxe de poluare, nu a chemat-o în judecată.

A apreciat reclamantul că achitarea taxei în baza O.G.50/2008 este ilegală fiind încălcate prevederile dreptului comunitar.

În acest sens a arătat că taxa este discriminatorie întrucât nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar începând cu 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.

A arătat reclamantul că, dat fiind efectul direct al art.90 paragraful 1 din Tratatul C.E., fapt unanim admis de jurisprudența Curții de Justiție Europeană, se impune constatarea că dispozițiile O.G. 50/2008 sunt reglementări contrare ce nu trebuie să producă efecte.

Reclamantul a precizat că dispozițiile art.90 paragraf 1 din Tratatul C.E. are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Reclamantul a invocat și dispozițiile art. 148 al.2 și 4 din Constituția României, concluzionând că dispozițiile constituționale și normele europene trebuie aplicate de o așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul de a nu fi impus ca o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.

Reclamantul a făcut trimitere și la jurisprudența C.J.C.E. care a stabilit în mod constant ca un sistem de impozitare a autoturismului este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a vehiculului de import și în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămasă neamortizată încorporată într- un autovehicul național similar (Cauza C-345/93 Nunes Tadeu) .

În privința cererii de dobândă reclamantul a invocat dispozițiile art. 1082 și 1084 Cod civil, acordarea acesteia fiind necesară pentru repararea prejudiciului.

Reclamantul și-a extins acțiunea la data de 21 septembrie 2012, solicitând chemarea în judecată în calitate de pârâtă a Administrației F. P. B. .

Reclamantul nu și-a motivat extinderea de acțiune.

Ulterior, la data de 15 octombrie 2012, reclamantul și-a extins acțiunea și față de D.G.F.P. B. -Năsăud în calitate de pârâtă, solicitând anularea Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule emisă de D.G.F.P. B. -Năsăud pentru suma de 1.531 lei.

În motivarea cererii a arătat că a achitat suma stabilită în decizie, precum și faptul că are domiciliul în M. care aparține de A.F.P. L. ce nu are trezorerie, astfel că a fost îndrumat să plătească taxa la Trezoreria B. .

Prin întâmpinarea formulată de D.G.F.P. B. -Năsăud pentru A.F.P. L., a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului și menținerea actelor administrative atacate de reclamant, ca fiind legal percepută și încasată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că taxa a fost legal încasată în conformitate cu dispozițiile O.U.G. 50/2008 art.4.

S-a arătat că taxa pe poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor produse în străinătate și în România, regula fiind că taxa pe poluare se aplică în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.

S-a arătat că la baza reglementării taxei pe poluare stă principiul "poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul U.E.

acestuia în vederea punerii în circulație, astfel că taxa nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat.

Referindu-se la jurisprudența C.J.C.E. care stabilește că art.90 din Tratatul C.E. este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite, precum și faptul că aceeași jurisprudență statuează cu privire la interpretarea art. 90 din Tratat cu privire la modul de calcul al taxei, pârâta a arătat că O.U.G. 50/2008 stabilește criterii obiective pentru calculul ei (tipul motorului, capacitate cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, astfel că exigențele C.J.C.E. sunt respectate.

În privința caracterului discriminatoriu al taxei invocat de reclamant, pârâta arată că taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești fie străine, astfel că nu este discriminatorie.

În același timp cu privire la caracterul discriminatoriu s-a invocat că jurisprudența C.J.C.E. a stabilit pe de altă parte că statele membre pot să impună asupra mărfurilor și autovehiculelor un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv, iar pe de altă parte, că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu ia în considerare deprecierea reală a autovehiculului de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât taxa reziduală a taxei rămasă neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar.

Aceste statuări, arată pârâta, sunt respectate de O.G.50/2008 întrucât se iau în calcul mai multe criterii obiective printre care și deprecierea autoturismului.

În privința cererii de dobândă, pârâta a invocat dispozițiile art. 9 din O.G. 13/2011, Ordinul 1899/2004 potrivit căruia acordarea de dobândă are loc numai în cazul în care cererea de restituire nu a fost soluționată în termenul legal, respectiv în 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire.

Pârâta a invocat și dispozițiile art.1082 cod civil în privința datei de la care se acordă dobânda.

În privința cheltuielilor de judecată, pârâta a arătat că nu se impune acordarea acestora întrucât nu se poate reține vreo culpă în sarcina ei.

Pentru pârâta A.F.P. L., D.G.F.P. B. -Năsăud a formulat cerere de chemare în garanție față de A. F. pentru M. solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamantului, aceasta să fie obligată la plata sumei solicitată de reclamant de 1.531 lei, la dobânda legală aferentă sumei și la cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că organul fiscal încasează doar taxa pe poluare, aceasta potrivit O.G. 92/2003 însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este A. F. pentru M. fapt ce reiese din dispozițiile art. 5 al.4 din O.U.G. 50/2008.

A mai invocat pârâta dispozițiile O.M.F.P. nr. 1899 Cap.II pct.12 potrivit cărora dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-a făcut și restituirea sumei pentru care s-a solicitat plata dobânzii.

Prin întâmpinarea depusă de pârâta A.F.P. B. s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a ei în prezentul litigiu și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu consecința menținerii taxei pe poluare plătite.

La motivarea în fapt :

- în privința excepției a arătat că potrivit art.33 C.pr.fiscală, coroborat cu O.M.F.-A.N.A.F. nr. 2224/2011 A.F.P. L. este unitatea administrativ teritorială ce administrează contribuabilul reclamant din perspectiva colectării impozitelor și taxelor datorate bugetului consolidat al statului.

S-a mai arătat că plata s-a făcut la Trezoreria B. întrucât A. F.

P. nu are trezorerie, precum și faptul că și referatul de calcul al taxei pe poluare a fost întocmit de D.G.F.P. B. -Năsăud și nu de A.F.P. B. .

- în privința fondului cererii se arată că obligația de achitare a taxei pe poluare a fost stabilită prin O.U.G. 50/2008, având drept scop îmbunătățirea calității aerului și încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația europeană.

S-a arătat că cerințele art. 4 din O.U.G. 50/2008 stabilite pentru perceperea taxei sunt îndeplinite în cauză: autovehiculul s-a înmatriculat pentru prima oară în România; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa a fost achitată și autovehiculul înmatriculat; autovehiculul nu face parte din categoria celor exceptate de la plata taxei.

Pârâta a precizat că la baza instituirii taxei a stat principiul "poluatorul plătește"; principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene .

Pârâta a apreciat ca neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea taxei pe poluare au fost încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul C.E., devenit art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, întrucât textul este încălcat doar atunci când taxa aplicată produselor naționale similare este calculată în baza unor criterii diferite, iar jurisprudența C.J.C.E. interpretând art.90 din Tratat a arătat că acest articol interzice o taxă de poluare percepută cu ocazia unei prime înmatriculări, numai în măsura în care valoarea taxei determinată exclusiv, prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, astfel încât, atunci când se percepe pentru autoturisme second-hand importate din state membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

S-a arătat de către pârâtă că exigențele textului art.90 și a interpretării dată de

C.J.C.E. sunt îndeplinite de dispozițiile O.U.G.50/2008 întrucât determinarea taxei de poluare, potrivit art.6 din ordonanță, se realizează pe baza unor criterii obiective: tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului.

S-a evidențiat de pârâtă, pe de altă parte, că este respectat principiul transparenței și, pe de altă parte, că taxa se plătește doar pentru prima înmatriculare și nu pentru fiecare înmatriculare în România.

S-a concluzionat de pârâtă că, dispozițiile O.U.G. 50/2008 sunt în concordanță cu prevederile comunitare.

În privința cererii reclamantului de restituire odată cu taxa de poluare și dobânda legală, pârâta a invocat dispozițiile art. 9 din O.G. 13/2011, precum și prevederile O.M.F.nr.1899/2004, potrivit cărora dobânda nu se datorează decât în situația nesoluționării cererii de restituire a sumei în termenul legal, respectiv de 45 zile de la data depunerii și înregistrării cererii de restituire a contribuabilului.

În privința cheltuielilor de judecată, pârâta arată că nu se impune acordarea lor întrucât nu există vreo culpă în perceperea taxei care s-a făcut potrivit dispozițiilor legale și în baza unui titlu legal.

Pârâta A.F.P. B. a chemat în garanție pe A. F. Pentru M., solicitând obligarea la plata sumelor solicitate de reclamant, în cazul admiterii acțiunii acestuia.

În motivarea hotărârii s-a arătat că din coroborarea art. 1 al.1, art.5 al.1 și art.7 din O.U.G.50/2008 rezultă că cel care încasează taxa este organul fiscal, însă destinatarul sumelor încasate, cu titlu de taxă pe poluare este A. F. Pentru

M. așa cum rezultă din dispozițiile art.5 al.4 din O.U.G. 50/2008.

A mai precizat pârâta că și dobânda se impune a fi suportată de chemata în garanție în conformitate cu dispozițiile art.124 al.2 din C.pr.fiscală, în situația admiterii cererii de dobândă a reclamantului.

În cauză a depus întâmpinare în nume propriu D.G.F.P. B. -Năsăud, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant și în consecință să mențină actele administrative atacate, precum și taxa pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că taxa a fost legal încasată în conformitate cu dispozițiile O.U.G. 50/82008 art.4.

S-a arătat că la baza reglementării taxei pe poluare stă principiul "poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul U.E.

În privința invocării de către reclamant a incidenței art.25 din Tratat, pârâta a arătat că taxa în discuție nu încalcă prevederile arătate, întrucât taxa nu este percepută pentru faptul că autoturismul traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, astfel că taxa nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat.

autovehiculului de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât taxa reziduală a taxei rămasă neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar.

Aceste statuări, arată pârâta, sunt respectate de O.G.50/2008 întrucât se iau în calcul mai multe criterii obiective printre care și deprecierea autoturismului.

Pârâta a invocat și dispozițiile art.1082 Cod civil în privința datei de la care se acordă dobânda.

În privința cheltuielilor de judecată, pârâta a arătat că nu se impune acordarea acestora întrucât nu se poate reține vreo culpă în sarcina ei.

Pârâta D.G.F.P. B. -Năsăud a formulat și cerere de chemare în garanție față de pârâta A. F. pentru M., solicitând ca în cazul admiterii acțiunii reclamantului, aceasta să fie obligată la plata sumei de 1.531 lei și la dobânda legală aferentă sumei.

Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:

Reclamantul a achiziționat la_ de la numita Moroșan M. P. un autoturism marca Audi cu prețul de 3.500 Euro.

Vânzătoarea a achiziționat autoturismul la data de_ din Germania, cu prețul de 2.500 Euro.

Autoturismul a fost înmatriculat în Germania, data primei înmatriculări fiind_ .

Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantului i s-a stabilit prin Decizia emisă de D.G.F.P. B. -Năsăud plata unei taxe pe poluare de 1.531 lei, taxă pe care reclamantul a achitat-o cu chitanța TS 50397081 la_ .

Tribunalul apreciază că atât decizia de calcul a taxei pe poluare cât și încasarea ei sunt nelegale, iar acțiunea reclamantului întemeiată pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Prealabil prezentării motivelor pentru fondul cauzei, în conformitate cu art.137 C.pr.civ., analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. a municipiului B. pe care aceasta a ridicat-o prin întâmpinare, urmează să o admită ca întemeiată, aceasta întrucât între reclamant și această pârâtă nu s-a legat nici un raport juridic de drept material, achitarea taxei făcându-se la Trezoreria B. doar din rațiuni de organizare administrativă a trezoreriei, potrivit art.33 C.pr.fiscală, coroborat cu O.M.F.P.- A.N.A.F. nr.2224/2011, pârâta A. F. P. L. este unitatea administrativ teritorială ce administrează contribuabilul-reclamant din perspectiva colectării impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat.

De asemenea nu s-a legat niciun raport juridic între reclamant și această pârâtă din perspectiva actului administrativ ce se solicită a fi anulat, întrucât Decizia de calcul a taxei pe poluare a fost emisă de pârâta D.G.F.P. B. -Năsăud.

În aceste condiții pârâta A. F. P. B. nu poate avea nici calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.

În consecință, față de admiterea excepției, urmează ca acțiunea reclamantului să fie respinsă față de pârâta A. F. P. B. .

Pe fond, instanța reține următoarele:

Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat, actualmente 110, produce efecte directe și în consecință creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.

România a devenit membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, astfel că au fost activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

În acest context, jurisdicțiilor interne le revine sarcina de a elimina disfuncționalitățile, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

În privința legii aplicabile speței, determinant este momentul nașterii raporturilor de drept fiscal, acest moment fiind cel a achitării de către cedent a taxei, respectiv data de_ .

La acea dată erau în vigoare dispozițiile OUG 50/2008, norme care deși invocate în refuzul de restituire au fost găsite neconforme cu prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratat.

Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută.

Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în baza unor dispoziții contrare normelor europene.

În jurisprudența C.E.J. s-a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, s-a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (cazul 68/79 Hans Just I/S contra Ministere danois des impats et acciens).

Din această perspectivă nu s-ar putea susține justificat că Statul Român ar avea un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior nașterii raportului de drept fiscal, întrucât pe de o parte noua taxă instituită prin O.U.G. 50/2008 este stabilită pe alte principii și scopuri, așa cum rezultă din preambulul acesteia, și are alt mod de calcul, iar pe de altă parte s-ar contraveni principiului neretroactivității legii civile înscris în art. 15 alin. 1 din Constituție, întrucât O.U.G. 50/2008 s-ar aplica și pentru trecut, respectiv

taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ ulterior nașterii și consumării raportului de drept material fiscal.

În ordinea de idei a neconformității dreptului intern cu dreptul comunitar, în materia taxei de primă înmatriculare se înscrie și O.U.G. 50/2008, în acest sens fiind Hotărârea C.J.C.E. în cauza C - 402, cauza Tatu/România care a decis că "art. 110

T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule având aceeași vechime și uzură de pe piața națională";.

Pentru a ajunge la această concluzie Curtea a reținut că discriminarea poate fi nu numai directă dat și indirectă prin impunerea unui impozit intern care poate fi indirect discriminatoriu prin efectele sale.

Concluzionând că reglementarea internă în discuție, nu realizează o discriminare directă, Curtea a analizat dacă taxa specială litigioasă creează o discriminare indirectă intre autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național.

In demersul său, Curtea a plecat de la existența neutralității taxei în discuție din două perspective: prima se referă la neutralitatea taxei față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriu național și supuse, cu ocazia acestei înmatriculări taxei în cauză; a doua se referă la neutralitatea taxei între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv 1 iulie 2008.

Dacă în privința primei neutralități Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii, în privința celei de-a doua a reținut că

"reglementarea menționată (O.U.G. 50/2008 n.n.) are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importantă, în pofida unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce autovehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre";.

Se reține ca relevant faptul că în cauza Nisipeanu/România s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea Nisipeanu, ca de altfel și hotărârea Tatu, se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare.

În consecință, față de cele arătate, instanța urmează să admită acțiunea reclamantului și să oblige pârâta AFP L. să plătească reclamantului suma de

1.531 lei, cu titlu de restituire taxă pe poluare.

Instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 1.531 lei, de la data plății ei, respectiv_ și până la achitarea efectivă a sumei datorate potrivit actelor normative ce sunt incidente succesiv pe perioada trecută de la data achitării, respectiv O.G.9/2000 și O.G. 13/2011.

Pentru a aprecia astfel, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit să primească dobânda legală în raport de dispozițiile art. 1088 al.1 Cod civil, nefiind de admis ca reclamantul să suporte un prejudiciu din vina evidentă a pârâtei care l-a obligat pe reclamant să plătească o sumă de bani pe care nu o datora.

Pârâta a fost pusă în întârziere prin cererea reclamantului de a-i restitui suma achitată, astfel că începând cu data formulării acestei cereri, se datorează dobânda legală potrivit art.1081 C.civil, coroborat cu art.1088 al.2 din același cod.

În baza art.274 C.pr.civ., instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, pârâta fiind într-o evidentă culpă procesuală.

Instanța urmează să admită cererea de chemare în garanție formulată de pârâta

A.F.P. L., prin D.G.F.P. B. -Năsăud față de chemata în garanție A. F. Pentru M. și în consecință urmează să oblige chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1.531 lei, cu titlu de restituire taxă pe poluare și la dobânda legală aferentă până la data restituirii efective a sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 539,30 lei.

În conformitate cu art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 și art. 5 alin. 1 din aceeași ordonanță, taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., iar potrivit art. 7 din OUG 50/2008, stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili realizându-se de către autoritatea fiscală competentă potrivit OG nr. 92/2003.

Rezultă din aceste obligații legale că beneficiarul sumelor încasate numai de organele fiscale este A. F. pentru M., căreia îi este deschis un cont la unitățile Trezoreriei statului pentru colectarea sumelor cu titlu de taxa de poluare.

Având în vedere soluția ce urmează a fost adoptată pentru acțiunea principală și având în vedere și considerațiile mai sus arătate, se poate concluziona că pârâta se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri față de chemata în garanție, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.

Așadar, fiind îndeplinite cerințele art. 60 alin. 1 C.pr.civ., urmează să se admită cererea de chemare în garanție așa cum a fost formulată.

Instanța urmează să respingă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.F.P. B., având în vedere că nu a căzut în pretenții și deci nu poate formula o cerere de despăgubiri împotriva chematei în garanție, acțiunea reclamantului față de ea urmând a fi respinsă.

Instanța urmează să respingă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D.G.F.P. B. -Năsăud, în nume propriu, întrucât nu a căzut în pretenții în sensul art.60 al.1 C.pr.civ..

Față de această pârâtă urmează doar să fie anulat actul administrativ emis, Decizia de calcul a taxei pe poluare este doar un act premergător nașterii raportului de drept material fiscal, care nu dă naștere direct la consecințe patrimoniale.

În aceste condiții și având în vedere că această pârâtă nu urmează să fie obligată la restituirea taxei pe poluare, cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă, nefiind îndeplinite cerințele art..60 al.1 C.pr.civ.,așa cum s-a solicitat.

Urmează însă să fie anulată decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de pârâta

D.G.F.P. B. -Năsăud, întrucât este un act administrativ în sensul art.41 din

C.pr.fiscală și a avut un rol preparator pentru stabilirea raportului de drept material fiscal, astfel că în condițiile în care s-a apreciat ca nelegal raportul de drept material fiscal pe care l-a pregătit el nu poate fi menținut ca existență juridică.

Motivele pentru care decizia în discuție este nelegală sunt aceleași care au fost prezentate pentru nelegalitatea actului administrativ de drept material fiscal, pe care l- a pregătit.

În baza art.274 C.pr.civ., urmează să admită cererea de cheltuieli de judecată a reclamantului și în consecință urmează să oblige pârâta A.F.P. L. să-i plătească suma de 539,30 lei cu acest titlu reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar. Pârâta se află într-o evidentă culpă procesuală prin încasarea în mod nelegal a taxei pe poluare și determinarea reclamantului să se adreseze instanței să constate nelegalitatea încasării și obținerea restituirii sumei achitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul G. V., domiciliat în comuna M., sat M., nr. 281, jud.B. -Năsăud.

Obligă pârâta A. F. P. L., cu sediul în comuna L. , str.P.

, nr.20, jud.B. -Năsăud, să restituie reclamantului suma de 1.531 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și la dobânda legală aferentă, începând cu data achitării taxei și până la restituirea sumei.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de D. generală a F.

P. B. -Năsăud, cu sediul în B., str.1 D. 1918, nr. 6-8,

pentru pârâta A.

F. P. L. și în consecință obligă A. F. pentru M., cu sediul în București, str. Splaiul Independenței, nr.294 corp A, sector 6 să plătească pârâtei suma de 1.531 lei și dobânda legală aferentă începând cu data achitării taxei și până la restituirea sumei.

Anulează Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule a D.G.F.P.

B. -Năsăud.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de D.G.F.P B. -Năsăud, în nume propriu.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. a municipiului B., cu sediul în B., str. 1 D. nr.6-8 și în consecință respinge acțiunea reclamantului față de această pârâtă.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.

P. a municipiului B. .

Obligă pârâta A.F.P. L. să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cheltuieli de judecată.

Obligă chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A.

F. P. L. suma de 539,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată acordate reclamantului.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată azi 18 ianuarie 2013, în ședință publică.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. N. E. M. -M.

Red/dact: MN/EMM

_ / 4 ex

Sentința civilă nr. 56/2013. Contencios. Despăgubire

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 56/2013. Contencios. Despăgubire