Sentința civilă nr. 5691/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.5691
Ședința publică din 12 Decembrie 2013 Instanța este constituită din: Președinte: H. I. -D., judecător
Grefier: Ț. V.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul B. O., domiciliat în Z., str.Pictor I. S., nr.13, bl.P.41, ap.1, jud. S., în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. a Municipiului Z., cu sediul în Z., P. I.
M., nr.15, Jud.S., având ca obiect, obligația de a face - restituire taxă auto. La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea este timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este legal timbrată, iar părțile litigante au solicitat judecarea în lipsă.
Instanța pe baza probelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T RI B U N A L U L :
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1888/84 din_, reclamantul B. O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F.
Z. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5622,57 lei, încasată de pârâtă în baza dispozițiilor OUG 50/2008, cu dobânda legală de la data plății, până la data restituirii efective.
În motivare, reclamanta arată, în esență, că a achitat suma cu titlu de taxă, în vederea înmatriculării autovehiculului său.
Apreciază că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, făcând referire la jurisprudența CJCE în această materie.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 23, 25 și 90 din TFUE și art.7 și 8 din Legea nr. 554/2004.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând în motivarea excepției faptul că reclamantul nu a atacat un act
administrativ și nu a urmat procedura prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul a primit diferența de taxă în sumă de 2867 lei, rămânând de restituit suma de 2755,57 lei, astfel că, solicitând restituirea întregii sume achitate, reclamantul urmărește să se îmbogățească fără justă cauză.
Pârâta mai arată că prin art. 11 s-a dispus ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie în baza procedurii stabilite prin Normele aprobate prin HG nr. 686/2008. S-a mai menționat că, prin Decizia nr. 499 din 7 aprilie 2009, Curtea Constituțională a reținut că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe atâta timp cât natura juridică a celor două taxe este identică, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia și diminuarea cuantumul ei.
Cu privire la denumirea pârâtelor, tribunalul constată că, potrivit art.13 alin.1 raportat la art. 23 din HG nr.520/2013, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează direcțiile generale regionale ale finanțelor publice care au preluat prin fuziune prin absorbție activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, iar administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ, administrațiile finanțelor publice municipale (altele decât cele reședință de județ), administrațiile finanțelor publice orășenești și administrațiile finanțelor publice comunale din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice, servicii fiscale municipale, servicii fiscale orășenești și respectiv birouri fiscale comunale.
Având în vedere, aceste prevederi legale, în locul pârâtei AFP Z. a fost citată în proces A. J. a F. P. S. .
În temeiul art. 137 alin.1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
Tribunalul reține că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare favorabilă a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și din răspunsul comunicat reclamantei în acest sens. Pe cale de consecință, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității acțiunii în restituire, invocată de pârâtă.
Referitor la fondul cauzei, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 5622,57 cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul proprietatea sa, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, respectiv în Italia, conform chitanței și dovezii de înmatriculare, anexate la dosar.
Prin Decizia de restituire emisă de A.F.P. Z. la data de_ (f.20), reclamantului i s-a restituit suma de 2867 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit art.2141- 214 3din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și
autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că s-a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
Constituția României
: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene
: Prin Decizia în cazul Costa/Enel (1964)
, CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa încasată de pârâta AFP Z. trebuie restituită în integralitate.
Este real faptul că prin OUG nr. 50/2008, care a intrat în vigoare din data de 01 iulie 2008, s-a prevăzut restituirea diferenței dintre taxa achitată pentru prima înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe (art. 11) și au fost abrogate prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003. Însă faptul că Guvernul României, urmare a negocierii purtate cu reprezentanții Comisiei Europene, a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei achitată de reclamant era contrară dreptului comunitar, condiții în care se impune restituirea acesteia.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite în parte cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z. - reorganizată în
A. J. a F. P. S. și, în consecință, va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2755 lei, reținută de pârâtă cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule cu dobânda legală de la data de_ și până la data plății
efective. Principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația în natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În final, tribunalul va lua act de lipsa cererii reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A. F.
P. Z. - reorganizată în A. J. a F. P. S., prin D.G.F.P. S.
- tranformată în D.G.R.F.P. C. .
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. O., domiciliat în Z., str.Pictor I. S., nr.13, bl.P.41, ap.1, jud. S., în contradictoriu cu pârâta
A. F. P. Z. - reorganizată în A. J. a F. P. S., cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, Jud.S. și, în consecință, obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2755 lei, reținută de pârâtă cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală de la data de_ și până la data restituirii efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică în data de 12 decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
H. I. D. Ț. V.
Red: HID/_ .
Dact: ȚV/_ /4 ex
.
