Sentința civilă nr. 5721/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.5721
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: C. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. O., cu domiciliul în Z., str.B.P.Hașdeu, nr.22, bl.H22, sc.A, et.4, ap.19, județul S. și cu domiciliul procesual ales la Costaș, Negru și Asociații-Societate civilă de avocați, cu sediul secundar în Mun. C. -N., str.Pitești, nr.18, et.1, Aba Office, județul C. în contradictoriu cu pârâta A. J. A F. P. S., cu sediul în Z., P-ța I. M.
, nr.15, județul S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. -M. M. , cu sediul în B., sector 6, Splaiul I., nr.294, corp A, având ca obiect obligația de a face - restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează că reclamantul a depus la dosar, prin serviciul registratură, note de ședință (f.53, 54).
Instanța raportat la obiectul cererii și la actele de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe excepției inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă prin întâmpinare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin acțiunea formulată reclamantul B. O. solicită instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei A. J. a F. P. S. la restituirea sumei de 3133 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
In fapt s-a arătat că a achitat suma cu titlu de taxa de poluare în vederea înmatriculării autovehiculului său.
Apreciază că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, făcând referire la jurisprudența CJCE în această materie.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 110 din TFUE, art. 148 Constituția României.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pe parcursul derulării procesului reclamantul prin reprezentant a formulat și depus precizare de acțiune, arătând că înțelege să solicite acordarea dobânzii în materie fiscală potrivit art.124 alin.(2) și art.120 alin.(7) din Codul de procedură fiscală.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile OUG nr. 50/2008, în baza căreia a fost percepută taxa, nu contravin legislației comunitare, ci dimpotrivă respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Cu aceeași ocazie pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare în garanție. În susținere s-a arătat că taxa constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. .
În cauză a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală.
Analizând cu precădere excepția invocată,
instanța reține că articolul 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Având în vedere că pârâta a comunicat refuzul de a restitui taxa, reclamantul a formulat prezenta acțiune, apreciind refuzul pârâtei ca fiind nejustificat.
Prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
Introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și răspunsul comunicat reclamantului în acest sens.
Pentru aceste motive instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința fondului acțiunii, față de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 3133 lei reprezentând taxa de poluare pentru autoturismul proprietatea sa, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, conform chitanței și dovezii de înmatriculare, anexate la dosar.
Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei, fără a primi un răspuns favorabil.
Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state
membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008, inclusiv versiunea în baza căreia s-a achitat taxa de către reclamant în prezenta cauză, mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul reține că hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cauzele similare deduse judecății și produc efecte retroactive. În acest sens sunt dispozițiile art. 267 TFUE potrivit cărora interpretarea pe care Curtea o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci în prezenta cauză încă de la data de_, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de poluare achitată de reclamant a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE.
Tribunalul va mai reține că în conformitate cu prevederile art. 21 alin 4 din Codul de procedura fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuată fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
De asemenea, principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația in natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii fiscale, instanța apreciază că nu pot fi primite susținerile reclamantului cu privire la acordarea dobânzii fiscale prin prisma cauzei Irimie, cauză în care acest subiect nu a făcut obiectul unei analize directe a Curții, respectiv nu s-a pus în discuție natura dobânzii la care persoanele ar avea dreptul pentru acoperirea prejudiciilor - dobânda în materie fiscală și dobânda în materie civilă și comercială .
Pe de altă parte, analiza respectării principiilor echivalenței și efectivității s-a făcut de către Curte prin raportare exclusivă la procedura reglementată de dispozițiile art. 124 raportat la art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Din perspectiva principiului efectivității, invocat de reclamant, trebuie analizat care este dobânda legală care ar răspunde cel mai bine exigențelor acoperirii efective a pierderilor suferite, fără să dea naștere însă unei îmbogățiri fără just temei.
Curtea a subliniat "că acest principiu impune ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă drept efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată (…)"; În privința principiului echivalenței Curtea a arătat și că acesta nu poate fi interpretat în sensul că obligă un stat membru să extindă regimul său intern cel mai
favorabil la toate acțiunile introduse într-un anumit domeniu de drept.
Raportat la temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv art. 124 alin.(2) și art.120 alin.(7) din OG nr. 92/2003, instanța reține că, deși încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective, normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2, raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 Cod procedură fiscală, deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează. În consecință, va respinge cererea de acordare a dobânzii în materie fiscală.
Pentru aceste motive cererea formulată și precizată a reclamantului va fi admisă în parte, pârâta A. J. a F. P. S. urmând a fi obligată să-i restituie reclamantului suma de 3133 lei reprezentând taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății, respectiv_ și până la data restituirii integrale.
Raportat la cererea de chemare în garanție, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 1 din OUG nr. 50/2008, având în vedere că sumele achitate cu titlu de taxă pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție și va obliga A. F. pentru M. să achite în favoarea pârâtei A. J. a F. P. S. suma de 3133 lei reprezentând taxă pe poluare restituită reclamantului cu dobânda legală în materie civilă începând cu data achitării ei, respectiv_ și până la data plății efective.
În ceea ce privește onorariul avocatului în cuantum de 1240 lei (tva inclus), se va reține că prevederile art. 274 art. 3 Cod procedură civilă recunosc instantei dreptul de a cenzura cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocatului, ori de cite ori va constata, motivat, ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
În aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. instanța nu intervine în contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se mentine în integralitate, (drept urmare, clientul va plati avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciaza în ce masura onorariul stabilit trebuie suportat de partea adversa, tinând seama de natura si complexitatea prestatiei avocatului acestuia.
În acest sens în jurisprudenta CEDO s-a statuat ca partea care a câstigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli, decât în masura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Pentru dovedirea cheltuielilor de judecată ocazionate și reprezentând onorariul avocatului de 1240 lei, s-a depus chitanța nr. 124/_ și factura aferentă la f. 43, 44.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța va avea în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de specificul cauzelor având obiect similar, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea speței.
Din dosarul cauzei rezultă că reprezentantul convențional al reclamantului a procedat la formularea cererii de chemare în judecată, cererii de preschimbare a termenului de judecată, precizare de acțiune și note de ședință, iar cauza, ce nu prezintă un grad ridicat de complexitate, a fost soluționată în două termene de judecată, fără prezența părților.
Raportat la cele de mai sus, față de valoarea obiectului pricinii și de volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, instanța apreciază că onorariul avocatului de 1240 lei nu poate fi suportat de către debitor în întregime, depășind, în ceea ce-l privește, un caracter rezonabil.
Ca urmare, instanța va proceda la reducerea onorariul avocatului de la 1240 lei (TVA inclus) la 620 lei (TVA inclus) și în final, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta A. J. a F. P. S. să plătească în favoarea reclamantului 659,30 lei cheltuieli de judecată parțiale compuse din onorariul avocatului și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Admite, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamantul B. O., cu domiciliul în Z., str.B.P.Hașdeu, nr.22, bl.H22, sc.A, et.4, ap.19, județul S. și cu domiciliul procesual ales la Costaș, Negru și Asociații-Societate civilă de avocați, cu sediul secundar în Mun. C. -N., str.Pitești, nr.18, et.1, Aba Office, județul C. în contradictoriu cu pârâta A. J. A F. P. S. , cu sediul în Z., P-ța I. M.
, nr.15, județul S. și, în consecință:
Obligă pârâta A. J. a F. P. S. să restituie reclamantului suma de 3133 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective, respingând cererea de acordare a dobânzii fiscale.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., Splaiul I., nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă chemata în garanție să achite pârâtei A. J. a F. P. S. suma de 3133 lei reprezentând taxă pe poluare restituită reclamantului, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la data plății efective.
Reduce onorariul avocatului de la 1240 lei (TVA inclus) la 620 lei (TVA inclus) și obligă pârâta A. J. a F. P. S. să plătească în favoarea reclamantului 659,30 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi, 13 decembrie 2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. C. C.
Red./Dact.CD/CC_ /5ex
Com.3ex/_
