Sentința civilă nr. 580/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 580/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. | I. | S. | - judecător |
GREFIER: M. | D. |
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta F. N. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. , având ca obiect despăgubire - restituire taxă emisii poluante.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că, prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, se constată că, reclamanta F. N. M. a fost citată pentru acest termen de judecată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 43 lei și timbru judiciar de 0.60 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, iar aceasta nu s-a conformat acestei dispoziții.
Totodată, se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare și cerere de chemare în garanție, în 3 exemplare, formulate de pârâta A. F. P. B. .
Instanța, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a cererii având în vedere că s-a depus odată cu înregistrarea acțiunii doar un timbru judiciar de 0,15 lei.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care instanța reține cauza în pronunțare.
Deliberând constată,
TRIBUNALUL
Prin acțiunea în contencios administrativ și fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta
F. N. -M. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B., solicitând anularea adresei înregistrate sub nr. 23953/01/_, prin care pârâta a refuzat să-i restituie suma de 3828 lei, achitată la data de_ cu titlu de taxă de poluare și obligarea acesteia la restituirea sumei de 3828 lei, conform chitanței Seria TS7 nr. 5743593/_, cu dobânda fiscală de la data achitării sumei de 3828 lei, cu titlu de taxă de poluare în România, și până la data plății.
În motivare s-a arătat în esență că, reclamanta F. N. -M. a achiziționat un autoturism second-hand importat dintr-o țară membră a Uniunii Europene marca Volkswagen, pentru înmatricularea căruia a trebuit să plătească o taxă de poluare în cuantum de 3828 lei achitată cu chitanța Seria TS7 nr. 5743593. Ulterior, aceasta a solicitat restituirea acesteia, cerere care i-a fost respinsă de către pârâta AFP B., prin adresa nr. 23953/01/_, motivat că nu a existat temei legal pentru restituire.
Pârâta A. F. P. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată, și menținerea actului administrativ contestat ca temeinic și legal, precum și a taxei pentru emisiile poluante achitată ca fiind legal percepută.
În motivare s-a arătat că, în special pentru motivele de mai jos, temeiul legal, respectiv dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012 privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și de prevederile H.G. nr. 9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012, în baza cărora a fost percepută taxa ce face obiectul petitului de restituire este în deplină concordanță cu prevederile internaționale și pe cale de consecință aceasta nu se impune a fi restituită.
Pârâta a menționat că, taxa pentru emisiile poluante s-a achitat de reclamant în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012 coroborat cu prevederile H.G. nr.9/2012 pentru aprobarea Normelor
1
metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012.
Ca urmare, s-a arătat că, în mod evident autovehiculul înmatriculat de către reclamantă, era supus aplicării și plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă care se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate, aplicându-se nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
De asemenea, s-a arătat că, la baza instituirii taxei pentru emisiile poluante a stat principiul
"poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, cu precizarea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor, iar din dispozițiile Legii nr. 9/2012 a rezultat că, instituirea și perceperea taxei are drept scop final îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
S-a apreciat că, instanța nu poate primi ca fondate, susținerile reclamantei privind încălcarea art.25 din Tratat, taxa de poluare nefiind percepută pentru că autovehiculul a trecut frontiera, iar cu privire la încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, devenit art. 110 după consolidarea tratatului, s-a arătat că acest articol este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt încălcate în baza unor criterii diferite.
Totodată, s-a precizat că, din analiza dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 9/2012 rezultă că determinarea taxei pentru emisiile poluante se realizează, pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere a poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, elemente prevăzute la anexele nr. 1-5 a aceluiași act normativ, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
S-a menționat că, reclamanta nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei pentru emisiile poluante în temeiul Legii nr. 9/2012 act normativ care respectă exigențele de compatibilitate cu art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, astfel că restituirea ei nu are un temei legal, iar din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu a rezultat că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.
Pârâta a menționat, de asemenea că, regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului. Existența unei taxe pentru emisiile poluante nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată de reclamantă.
S-a arătat că, în ce privesc strict temeiurile de drept invocate de reclamantă în susținerea acțiunii principale, s-a solicitat observarea că acestea exced cadrului procesual ele nefiind incidente în speța dedusă judecății. Astfel, s-a apreciat că reclamata se află într-o totală eroare atunci când indică ca temei legal în baza căruia s-a perceput taxa achitată, ca fiind art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, or, în fapt, raportat la data achitării, taxa s-a perceput în temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. În aceeași idee s-a apreciat că, criticile reclamantei cu referire la dispozițiile cuprinse în dispozițiile art. 214 indice 1 -214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal nu pot fi acceptate, ele nu se circumscriu obiectului cauzei, taxa percepută fiind cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și nu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Cu privire la petitul reclamantei de a se restitui odată cu taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și dobânda legală calculată până la data restituirii efective a taxei, s-a învederat că art. 9 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al
2
acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
Pârâta a menționat că, Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal, iar conform Cap. 1 pct. 1 și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.
Față de cele mai sus precizate, s-a apreciat că acest petit formulat în cadrul acțiunii introductive este neîntemeiat.
S-a concluzionat prin a arăta că, taxa pentru emisiile poluante percepută de la reclamantă s-a făcut de către organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare nu se impune restituirea ei.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 - 118 Cod procedură civilă și toate acte normative și normele juridice enunțate.
Pârâta A. F. P. a municipiului B. -Năsăud, a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea chematei în garanție la restituirea sumei solicitate de reclamantă, în cazul în care acțiunea introductivă va fi admisă.
Analizând actele și lucrările dosarului,
tribunalul reține că pentru acest termen de judecată s-a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 43 lei și timbru judiciar de 0,60 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată. Se constată de asemenea că odată cu înregistrarea acțiunii s-a depus doar un timbru judiciar de 0,15 lei
Cum la acest termen de judecată, respectiv 22 aprilie 2013, tribunalul a constatat că această suma de 43 lei nu a fost achitată și, din oficiu, a invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii, astfel că față de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995 cu referire la art. 3 lit. m liniuța 2 din Legea nr. 146/1997, cunoscut fiind principiul plății anticipate a taxelor judiciare de timbru, urmează a fi admisă excepția cu consecința anulării ca insuficient timbrată a acțiunii.
Față de soluția de anulare a acțiunii formulate, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. B. împotriva Administrației Fondului pentru Mediu nu va mai fi analizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția insuficientei timbrării a cererii, excepție invocată din oficiu.
Anulează, ca insuficient timbrată, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta F. N. M., domiciliată în B., str. Bîrgăului, nr. 7, județul B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud.
B. -Năsăud, având ca obiect restituire taxă emisii poluante. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
B. I. S. M. D.
Red/Dact B.I.Sz / M.D.
_ / 4 ex
3
