Sentința civilă nr. 6818/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6818

Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. I. - judecător

  1. ier: A. O.

    Pe rol fiind judecarea acțiunea formulată de reclamanta M. I. H. în contradictoriu cu pârâta I. P. M. -S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. , având ca obiect obligația de a face.

    La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

    S-a făcut referatul cauzei după care:

    Verificându-și din oficiu competența materială conform art. 159 ^ 1 din Legea nr. 202/2010 raportat la art. 2 pct. 1 lit. a Cod pr. civilă, instanța constată că este competentă să soluționeze acțiunea, raportat la art. 10 al. 1 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

    Ținând cont că reclamanta a fost citată cu mențiunea timbrării acțiunii, obligație pe care nu a onorat-o, reține cauza în pronunțare pe excepție.

    T.

    Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta M. I. -

  2. a solicitat tribunalului să oblige pe pârâta S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. M., să înmatriculeze fără achitarea taxei de poluare prevăzută de Legea nr.9/2012, autoturismul marca AUDI seria șasiu WAUZZZ8DZSA109824.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a achiziționat autoturismul menționat mai sus dintr-un stat al Uniunii Europene, a formulat o notificare prin care a solicitat înmatricularea autovehiculului fără plata acestei taxe la care nu a primit nici un răspuns.

Reclamanta consideră că Legea nr.9/2012 este contrară art. 110 din Tratatul de instituire a CE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-ar achita taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second hand deja înmatriculate în

România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În motivarea cererii, după ce redă împrejurările în care a dobândit vehiculul care provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul prezintă pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de emisie prevăzută de Legea nr.9/2012 sunt neconforme cu normele europene. Se mai invocă Hotărârea pronunțată de către Curte de Justiție a Uniunii Europene la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României s-a stabilit pe cale de interpretare că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională"; și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, arătând că obligația de a achita taxa respectiva este nelegala si contravine prevederilor art. 90 TCE cat, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne.

În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: cartea de identitate, actele de proveniență ale vehiculului, înscrisuri ce dovedesc înmatricularea anterioară într-un stat membru al Uniunii Europene, corespondență purtată cu pârâta.

Pârâta I. P. Județului M. - S. P. C. R. de C. și Î. a V. a depus la dosar întâmpinare prin care arată că lasă la aprecierea instanței a dispune în consecință.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă excepția netimbrării corespunzătoare a acțiunii, invocată din oficiu, prin prisma dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

La primul termen de judecată stabilit la 30 octombrie 2013, prin încheiere s-a dispus repetarea procedurii de citare cu reclamanta cu mențiunea de a achita taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, stabilind termen de judecată la 27 noiembrie 2013, însă reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație.

Față de cele arătate și reținând că primează excepția netimbrării raportat la art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, urmează ca instanța să dea eficiență prevederilor art. 20 al. 3 din aceeași lege și să anuleze cererea ca netimbrată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Anulează ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta M. I. -H.

domiciliată în B. M. str. P. nr. 6/11 jud. M. în contradictoriu cu pârâta

I. P. Județului M. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. M. .

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 27 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

V. I.

A.

O.

Red.V.I. / 5 decembrie 2013

Tred. A.O. / 5 Decembrie 2013 - 4 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 6818/2013. Contencios. Obligația de a face