Sentința civilă nr. 6980/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 6980/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier M. -M. C.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC P. T. S. și pe pârât A. F. P. A M. C.
-N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă av. Negrea Viorelia, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 39 lei, dovada înregistrării procedurii prealabile, precum și răspunsul comunicat de pârâtă. De asemenea, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiiind alte cereri de formulat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta SC P. T. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.
P. a mun. C. -N. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7415 lei, plătită cu titlu de taxa de inmatriculare cu dobanda legala de la data achitarii sumei sus indicate si pana la restituirea efectiva, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a fost obligată să achite, în mod ilegal, suma de 9775 lei cu titlu de taxă de prima inmatriculare pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al UE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar la cererea sa parata nu a dat curs.
Ulterior, i s-a restituit o parte din sumă în temeiul OUG nr. 50/2008, respectiv suma de 2360 lei, rămânând un rest neachitat din taxa nedatorată, respectiv suma de 7415 lei, pe care apreciind-o nelegală s-a adresat pârâtei pentru restituirea acesteia însă aceasta a refuzat, circumstanțe în care a promovat prezenta acțiune.
Reclamanta arata că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit dispozițiilor art. 25 CE(art. 30 TFUE), între statele membre sunt interzise
taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție fiind aplicabilă și taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, din art. 90 paragraful 2 CE,(art. 110 TFUE) reiese că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. În vederea garantării
neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare. Aplicarea formulei de calcul prevăzută în art. 214 ind. 1 din Codul fiscal conduce la creșterea nivelului taxei în funcție de vechimea autovehiculului. Aceste dispoziții legale încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, întrucât din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Mai arată reclamanta că impozitarea discriminatorie nu poate fi justificată de considerente ecologice, în condițiile în care factorul vechimii nu este cel mai potrivit în contextul protecției mediului. Întrucât nu țin seama în mod adecvat de deprecierea reală a autoturismelor, normele românești privind aplicarea taxei conduc negreșit la o situație în care, în multe cazuri, taxa aplicată unui vehicul second-hand importat este mai mare decât taxa reziduală inclusă în valoarea unui autoturism uzat național similar.
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul retine urmatoarele :
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 9775 lei la data de_ .
După stabilirea taxei de poluare pe care ar fi datorat-o pentru înmatricularea autovehiculului, reclamantului i s-a restituit suma de 2360 lei în temeiul art. 117 din O.G. nr.90/2003.
Instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din
Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777,
punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă
nerestituită ar fi legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
În ceea ce privește dob ând a leg al ă
pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul va obliga parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantei suma de 739,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, taxă timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Admite actiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta SC P. T. S. cu sediul în comuna G., sat G., nr.2, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. -N., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C. si in consecința :
Obliga parata AFP C. -N. sa restituie reclamantei suma de 7415 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de_ si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate.
Obliga parata sa platească reclamantului suma de 739,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 19 Aprilie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
M. -M. C.
Red.AMB
Tehnored VAM 4 ex./_
