Sentința civilă nr. 7465/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7465
Ședința publică din 23 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. G. - judecător
GREFIER: A. O.
Pe rol fiind judecarea acțiunii, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, formulată de reclamantul J. V. în contradictoriu cu pârâtele C. DE A. DE S. M., A. NAȚIONALĂ DE A. F.
B., și A. J. A F. P. M. (F. A. B. M. ).
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentantei reclamantului fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la data de_ sub nr. dosar_, precizată ulterior, reclamantul J. V., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M., Direcția Generală Regională a F.
P. C. Napoca prin A. J. a F. P. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei de impunere din oficiu nr.4706/277/_ emisă de pârâtă, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit reprezentând neplata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate în sumă de 1148 lei, la care se adaugă penalități de 9,66 lei și majorări de 1249,37 lei, calculate pentru perioada_ -_ . Deși a formulat contestație administrativă, înregistrată în termenul legal la data de _
, fără a i se soluționa, pârâta emite somația de plată 6068/_ și titlul executoriu nr. 6059/468/_, comunicate reclamantului la data de_ .
În motivare se invocă nulitatea Deciziei de impunere din oficiu nr.4706/277/_, raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, art.35 alin.1 și art.36 din Ordinul nr.617/2007, în condițiile în care veniturile realizate de avocați se colectează de organele fiscale ale ANAF și ca atare contribuția la FNUASS nu se poate face prin emiterea Deciziei de impunere din oficiu atacate.
Pe de altă parte nu există vreun document justificativ care să stabilească calitatea reclamantului de asigurat, conform art. 4 alin.1, art.5 alin.1 și 3 din OUG nr.150/2002, art.212 alin.1 din Legea nr. 95/2006.
Mai mult, pentru anul 2005, trimI și II dreptul la stabilirea contribuției FNUASS era prescris, având în vedere că avocații virează trimestrial contribuția la venitul estimat până la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, aspect ce rezultă din coroborarea art.97,98 din OG nr. 11/1996, art.21 al.1 și art.83 al.1-2 din OG nr.92/2003, art.51 alin.4 lit.b din OUG nr. 150/2002, art.257 alin.5 lit. b și alin.8 din Legea nr. 95/2006, art. 8 alin.1 din Ordinul nr.617/2007. Apoi, art. 83 alin.4 fiind introdus prin OUG nr.46 /2009, prevederile sale nu pot opera retroactiv.
Se impune corectarea deciziei, întrucât în perioada_ -_, reclamantul a avut funcția de procuror, fiind salariat, astfel că din salariu i s-a reținut contribuția la asigurările de sănătate.
În final se arată că ar fi imoral să se solicite plata contribuției la asigurări, din moment ce a fost trecut în lista persoanelor neasigurate a medicului de familie, beneficiind doar de pachetul minimal de servicii medicale. Pârâta C. de A. de S. M., prin întâmpinare, solicită respingerea contestației, învederând faptul că potrivit art. 41 și 46 din Codul fiscal., reclamantul, în calitate de avocat a realizat venituri din activități independente, datorând contribuția la FNUASS în baza art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr.95/2006, iar stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale a fost realizată conform art. 83 alin.4 din OG nr.92/2003 pe baza informațiilor comunicate de organele fiscale întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a depune declarțiile, conform art. 215 din Legea nr.95/2006, nici măcar după înștiințarea
acestuia.
Se arată că pârâta poate emite decizii de impunere și poate aplica măsuri de executare silită, conferite de Legea nr.95/2006, Ordinul CNAS nr. 617/2006, existând și reglementări anterioare, respectiv Ordinul 221/2005, iar calitatea de asigurat al reclamantului rezultă din Legea nr.95/2006, indiferent de încheierea contractului de asigurări cu CAS, neavând relevanță existența vreunei asigurări la C. de A. a Avocaților, iar termenele de prescripție privind stabilirea obligațiilor fiscale au fost calculate legal, termenul fiind de 5 ani .
Drepturile și obligațiile asiguraților sunt aduse la cunoștința lor prin publicarea în M.Of. a Contractului cadru și a normelor metodologice de aplicare, iar accesoriile au fost calculate conform art.114 și 120, 121 din OG nr.92/2003 incidente la perioada vizată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele
:
Prin demersul introductiv de instanță reclamantul în contradictoriu cu pârâta a solicitat instanței anularea actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere din oficiu nr.4706/277/_ emisă de pârâtă, prin care s-
a stabilit în sarcina sa un debit reprezentând neplata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate în sumă de 1148 lei, la care se adaugă penalități de 9,66 lei și majorări de 1249,37 lei, calculate pentru perioada_ -_ . Deși din conținutul acțiunii se recunoaște faptul că reclamantul a formulat contestație administrativă, înregistrată la pârâtă sub nr. 5773/_, acesta nu a așteptat soluționarea contestației de către pârâtă, ci s-a adresat direct instanței de contencios administrativ pentru anularea deciziei de
impunere.
Desigur se poate susține că acest demers, respectiv contestația, nu înlătură dreptul la acțiune în fața instanței de contencios potrivit art.205 alin.1 teza doua cod pr.fiscală și fiind vorba de un act administrativ în sensul definit de legea nr.554/2004 competentă în raport de același act normativ revine instanței de contencios. Textul din art.205 alin.1 cod pr.fiscală prevede aspectul că nu se înlătură dreptul la acțiune însă în tăcerea acestei legi speciale (cod procedură fiscală) devin incidente normele generale cuprinse în Legea nr.554/2004 respectiv revine competența instanței de contencios pentru ipoteza nesoluționării contestației de către organul fiscal sau refuzul eliberării actului.
Însă, în cauză prin demersul introductiv, astfel cum rezultă din motivarea în fapt și în drept a acțiunii, nu se contestă refuzul nesoluționării, ci nelegalitatea Deciziei de impunere din oficiu nr.4706/277/_ .
În conformitate cu prevederile art.218 alin.2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: "deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, potrivit art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii";.
Procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, reglementată de art.205-218 din Codul de procedură fiscală este o procedură administrativă prealabilă iar nu o jurisdicție specială administrativă în sensul art.21 alin.4 din Constituție, republicată și al art.6 din Legea 554/2004.
Plecând de la această calificare, T. arată că, de principiu, până la soluționarea acestei contestații, care se finalizează cu emiterea unei decizii, nu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ actele administrativ - fiscale contestate la organele fiscale. Instanța de contencios administrativ soluționează, în temeiul art.1 din Legea 554/2004 și al art.218 alin.2 din OG 92/2003, contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscală.
În speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004, întrucât Codul de procedură fiscală instituie norme speciale față de prevederile generale cuprinse în Legea contenciosului administrativ, iar în situația în care s-ar constata nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, instanța de contencios administrativ nu ar putea analiza legalitatea actelor
administrativ fiscale, ci ar putea (însă doar la cererea expresă a reclamantului ) să oblige organul fiscal să soluționeze contestația formulată și abia, ulterior, dacă această soluție este contestată, poate proceda la analiza legalității acestora.
Însă, interpretarea prevederilor din legislația națională într-un mod care să concorde cu garanțiile dreptului la un proces echitabil consacrat în art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cu precădere termenul rezonabil în derularea procedurilor administrative și judiciare - face ca posibilitatea instanței de contencios administrativ de a rezolva fondul litigiului să nu fie exclusă de plano, în toate situațiile în care autoritatea fiscală nu a soluționat contestația administrativă pe fondul său.
Ținând seama de succesiunea actelor emise în procedura administrativă din speță, de temeiurile de fapt și de drept ale acestora, de natura și complexitatea verificărilor efectuate, precum și de intervalul de timp scurs între data emiterii deciziei de impunere atacată (2010) vechimea dosarului (2010) și, respectiv data soluționării prezentei cauze (2013), dar și poziția neechivocă a pârâtei de respingere a acțiunii, tribunalul reține că circumstanțele cauzei sunt de natură ca instanța să rezolve fondul litigiului, neinvocându-se excepția inadmisibilității.
Astfel, obligațiile cu privire la sumele datorate cu titlu de contribuție la F.N.U.A.S.S. trebuie stabilite, fie pe baza declarației reclamantei înregistrată la sediul pârâtei, fie în lipsa acesteia, cum este cazul în speță, pe baza unei decizii de impunere emisă de pârâtă, acte ce reprezintă titluri de creanță în interpretarea prevederilor art.110 alin.3 Cod procedură fiscală, și care devin titluri executorii, la expirarea termenului legal de plată a obligației, conform art.141 alin.2 Cod procedură fiscală
Prin Decizia de impunere din oficiu nr.4706/277/_ emisă de pârâtă, s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit reprezentând neplata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate în sumă de 1148 lei, la care se adaugă penalități de 9,66 lei și majorări de 1249,37 lei, calculate pentru perioada _
-_ .
Prin înștiințarea înaintata reclamantului(fila 42 din dosar) se indica de către emitentul acesteia,CAS M., faptul că acesta nu a declarat veniturile realizate, acestea constituind baza de impunere inclusiv pentru contribuția către FNUASS, precum si faptul ca situația veniturilor estimate si efectiv realizate de către reclamant a fost primită de la ANAF, în temeiului protocolului având ca obiect schimbul de informații încheiat între ANAF și CNAS si modificat prin act adițional
Referitor la susținerea reclamantului, privind necompetenta CAS de a calcula contribuțiile la FNUASS, se apreciază că este neîntemeiata, în condițiile în care, prin protocolul încheiat cu ANAF sub nr. P5282/_, CNAS a preluat datele cu privire la asigurații care realizează venituri din diferite
activitati, iar prin actul adițional, nr. 1 înregistrat sub nr. IP/1797/_, obligațiile de plata la FNUASS au fost certificate ca fiind certe, lichide si exigibile, pârâta procedând la întocmirea deciziilor de impunere si a înstiintarii de plata.
Contrar susținerilor reclamantului, instanța reține că, în cauză, Ordinul nr. 617/2007, emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S., a fost emis în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/206 privind reforma în domeniul sănătății (art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-260 ș.a.) și al Statului Casei Naționale de A. de S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, 17 alin.(5) și art. 18 pct.36).
Raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006, în cazul neachitării la termen, conform legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
De altfel prin sentința civilă nr. 483/_ a Curții de Apel C., s-a respins excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, invocată de reclamant, reținându-se că sunt legale prevederile art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 al președintelui Casei Naționale de A. de S., prevederi în temeiul cărora Casei de A. de S. îi este recunoscută abilitarea legală de a emite decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu, în baza căruia se poate declanșa urmărirea silită.
În raport de anii fiscali pentru care pârâta a calculat obligația reclamantului către Fondul național unic de sănătate, instanța retine că dreptul autorității de a stabili și calcula contribuția pentru asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005-2006 nu este prescris.
Conform art.23 alin.1 si 2 din Codul de procedura fiscala "dreptul de creanța fiscala si obligația corelativa se nasc în momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează". "Potrivit alin.1 se naște dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligația fiscala datorata". În aplicarea acestui articol pentru situația reclamantului, rezultă că baza de impunere care a generat obligația de plata a CASS aferenta anului 2005 a fost constituita de organele fiscale după încheierea anului bugetar 2005, în anul
2006. Codul de procedura fiscală dispune că termenul de prescripție începe să curgă la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscala și s-a determinat obligația fiscala datorată. În speță, creanța fiscala s-a născut în anul 2006 pentru anul 2005, astfel ca termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligația fiscală pentru venitul net realizat în anul 2005 a început sa curgă de la_ .
Astfel, Decizia de impunere din oficiu nr.4706/277/_ emisă de pârâtă cu privire la obligația de plata a CASS aferenta perioadei_ -_ a fost emisa în termenul legal de prescripție de 5 ani prevăzut de art.91 Cod de procedura fiscala .
Obligația reclamantului de plata a CASS pentru anul 2005 s-a născut în anul 2006, în termen de 60 de zile de la comunicarea de către A. Națională de A. F. a deciziei anuale de impunere, conform art.8 din Ordinul CNASS nr.221/2005 privind aprobarea Normelor Metodologice de încasare a contribuției de asigurări de sănătate, termen preluat și în art.8 din Ordinul CNASS nr. 617 din 13 august 2007 care a abrogat ordinul precedent, iar dreptul autorității pârâte de a stabili obligații fiscale a început să curgă la _
, conform art.91 din Codul fiscal.
Contrar susținerilor din acțiune, reclamantul, în calitate de avocat, a dobândit calitate de asigurat în temeiul legii conform art.1 alin.2 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 privind organizarea si funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate în România. Plata contribuției este o obligație si nu o facultate care se obține la depunerea declarației privind obligațiile de constituire si plata a contribuției. Conform art.51 alin.2 lit.b din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 si art.7 si 8 din Ordinul CNAS nr.221/2005 persoanele care desfasoara activitati independente sau exercita profesii liberale au obligația si sa asigure si sa comunice direct casei de asigurări alese veniturile.
Față de dispozițiile art.208 alin.3, art.211, art.218, art.219 din Legea nr. 95/2006, rezultă fără nici un dubiu că, calitatea de asigurat se dobândește prin lege, și încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România, asigurările sociale de sănătate fiind obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, obligația plății contribuției pentru asigurarea socială de sănătate, nefiind exclusă de asigurarea voluntară de sănătate, conform aliniatului 6 al aceluiași articol. Nici dobândirea calității de asigurat și nici încetarea acesteia nu sunt condiționate de încheierea contractului de asigurare cu casa de asigurare de sănătate, de vreme ce asigurarea socială de sănătate este obligatorie
Conform art.257 al.1, al.2 lit.a și b și al.3 din Legea nr. 95/2006 :
" (1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;….
3) În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.";
Conform art.215 din Legea nr. 95/2006 persoanele fizice care realizează venituri din activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile față de fond. Astfel veniturile realizate de reclamant în perioada vizată, în calitate de avocat, reprezintă venituri din activități independente, conform art.46 din Codul fiscal., reclamantul având astfel obligația prevăzută de art. 215 și art. 257 din legea menționată.
De altfel, astfel cum s-a arătat și vechea reglementare dispunea în acest sens, respectiv, conform art.51 alin.2 lit.b din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.150/2002 si art.7 si 8 din Ordinul CNAS nr.221/2005 persoanele care desfășoară activitati independente sau exercita profesii liberale au obligația si sa asigure si sa comunice direct casei de asigurări alese veniturile.
Nici dobândirea calității de asigurat și nici încetarea acesteia nu sunt condiționate de încheierea contractului de asigurare cu casa de asigurare de sănătate, de vreme ce asigurarea socială de sănătate este obligatorie.
Se constată că sunt de asemenea neîntemeiate și susținerile reclamantului în sensul că decizia de impunere din oficiu nu se referă la persoana contribuabilă, respectiv la Cabinet individual de avocatură J. V. . Mențiunea persoanei fizice - J. V. -, cu datele de identificare din actul contestat, este persoana care desfășoară profesii liberale cum este profesia de avocat desfășurata de reclamant, care, evident identifică contribuabilul și ca atare nu este de natură să conducă la constatarea nulității actului.
Așadar, nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, conform art.83 din codul de pr. F.
.
În privința accesoriilor, se reține că acestea au fost stabilite în mod corect, având în vedere prevederile art. 257 alin.5, art. 261 din Legea nr. 95/2006, art. 7 alin.1 lit.a, art.8 alin.1,4,5 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, art. 114 și urm din OG nr.92/2003, aspect confirmat de expertiza efectuată în cauză de expertul Pastor Raluca, care a ținut seama de procentele legale astfel cum acestea au fost modificate succesiv.
T. constată că, raportat la dispozițiile legale evocate, nu se poate reține că, prin emiterea deciziei de impunere, s-ar fi încălcat principiul neretroactivității legii, principiul unicității în efectuarea controlului fiscal, sau ca obligația ar fi lipsită de temei legal, atât în ceea ce privește obligația principală, cât și în ceea ce privește obligațiile accesorii, întrucât, în fapt și în drept, pârâta a exercitat un control unic în ceea ce privește pe asigurat, că obligația a existat de la data de 1 ianuarie 2005, chiar dacă a fost reglementată prin acte normative succesive, și că atât stabilirea cuantumului obligației, cât și a cuantumului accesoriilor, s-a făcut prin raportare la lege - în cazul cotei de contribuție - și la normele aplicabile obligațiile fiscale, în ceea ce privește accesoriile.
Întrucât din punct de vedere matematic, corectitudinea calculului obligației a fost confirmata de expertul Pastor Raluca, reținându-se că prin decizia contestată nu i s-a imputat nimic reclamantului pentru perioada când a îndeplinit funcția de procuror (_ -_ ), iar chestiunile ce tin de interpretarea și aplicarea legii sunt atributul exclusiv al instanței, T., față de cele reținute mai sus, apreciază ca legală Decizia de impunere din oficiu nr.4706/277/_ emisă de pârâtă
Față de aceste considerente și în baza dispozițiilor legale invocate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul J. V. domiciliat în B.
M., str. D. C., bl. 3/3, jud. M. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. cu sediul în B. M., str. Gh. B. nr. 22A, jud. M. și Direcția Generală Regională a F. P. C. Napoca prin A. J. a
F. P. M. cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, jud. M. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. A. O.
Red. / Tred. C.G. /_ - 4ex
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul J. V. domiciliat în B.
M., str. D. C., bl. 3/3, jud. M. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. cu sediul în B. M., str. Gh. B. nr. 22A, jud. M. și
Direcția Generală Regională a F. P. | C. Napoca prin A. | J. | a |
F. P. M. cu sediul în B. M., A. | S. nr. 2A, jud. M. | ||
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. | |||
Pronunțată în ședința publică din _ | . |
PREȘEDINTE,
