Sentința civilă nr. 794/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 794/F/ 2013 Ședința publică din data de 17 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. L. E., Vice-președinte Tribunal
GREFIER: N. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul M. D. M. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B.
, având ca obiect restituire taxă poluare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul M. D. M. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P.
B.
solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.124 lei achitată cu titlul de taxă de primă înmatriculare; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul a achiziționat, din spațiul UE un autoturism vechi și că în vederea înmatriculării acestuia a fost obligat să achite taxa de poluare, conform chitanței anexate.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei, însă pârâta a refuzat, reclamata apreciind refuzul ca nejustificat, perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei fiind contrară normelor comunitare.
În esență, se susține că perceperea acestei taxe încălcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxă la achiziționarea vehiculelor din România, deja înmatriculate în țară.
OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat de CJUE în cauza Tatu împotriva României, C—402/09, conform căruia "niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor
altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Se mai precizează că, în cauzele Tatu și Nisipeanu CJUE a stabilit că taxa de poluare contravine art. 110 din TFUE.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. 1, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție; art. 8 alin. 1 corelat cu art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. i și n, art. 2 alin. 2, art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004; Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin Legea nr. 157/2005; art. 70, art. 117 lit. d, art. 120 alin. 7, art. 124 C.proc.fisc., OG nr. 9/2000, OG nr. 13/2011, art. 274 C.proc.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 13).
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 23) a solicitat respingerea acțiunii relevând faptul că taxa specială de înmatriculare a fost încasată de la reclamantă în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, întrucât autovehiculul achiziționat de către reclamantă s-a înmatriculat pentru prima oară în România, autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamantă, persoană care a și înmatriculat autovehiculul, autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamantă nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifică și tehnică.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamantă era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare).
S-a subliniat că prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă
înmatriculare, nu au fost în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este bine cunoscut faptul că art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art. 90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
S-a învederat și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătea aceasta taxă specială, întrucât în acest caz nu mai era vorba de o primă înmatriculare, ci doar de o schimbare a proprietarului.
În situația în cauză rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare.
În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul.
Începând cu data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 prin care s-a instituit taxa de plouare.
În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1899/2004 nu se prevede acordarea de dobânzi decât dacă cererea de rambursare nu a fost soluționată în termen legal.
Conform dispozițiilor art. 1088 alin. 2 C.civ. dobândă se datorează numai cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 C.proc.civ., 2141-2143din Legea nr. 571/2003. OUG nr. 50/2008, art. 1088 alin. 2 C.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului
faptul că reclamantul a cumpărat dintr- un alt stat membru al UE un autoturism marca Ford Focus, pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 9.124 lei, conform chitanței seria TS4A nr. 3083198 din data de_ .
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv, erau în vigoare prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 raportat la art. 11 din Constituția României și analizarea dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), iar prin dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv_ .
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.U.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art. 110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne. Totodată, conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Prin urmare, aplicând dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii, tribunalul constată că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene (în prezent art. 110 TFUE) care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de
orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a României.
În conformitate cu prevederile art. 2141din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
În acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prevederile art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Nu pot fi primite apărările pe care le face pârâta din perspectiva prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, întrucât acest act normativ a fost adoptat ulterior momentului la care reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare, el neputând fi aplicat retroactiv.
Tribunalul reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises, precum și cauza conexată nr. C - 290/05 și C - 333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Actualizarea sumei achitate de către reclamant se impune pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu, singura dobândă care poate fi acordată fiind cea legală, reglementată de OG nr. 9/2000 aplicabilă până la data de 1 octombrie 2011, respectiv de OG nr. 13/2011 incidentă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011. Dobânda legală se datorează de la momentul plății sumei și până la restituirea efectivă.
În baza considerentelor reținute și a prevederilor legale mai sus invocate instanța va admite acțiunea civilă formulată împotriva pârâtei și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 9.124 lei achitată cu de taxă specială de primă înmatriculare; va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data achitării taxei și până la restituirea efectivă
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei tribunalul o va obliga să plătească reclamantei suma de 189,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (39 lei), timbru judiciar (0,30 lei) și onorariu de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar( f. 22), aferente pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. D. M. , cu domiciliul procesual ales în B., str. Alba I., nr. 4A, jud. B. -Năsăud, împotriva pârâtei
A. F. P. A MUNICIPIULUI B.
, cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -Năsăud și, în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. a mun. B. să restituie reclamantului suma de 9.124 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de 189,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în terme de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. L. E. N. L.
N.L. 20 Mai 2013
