Sentința civilă nr. 862/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Operator date 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.862

Ședința publică din 15 februarie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: P. A., judecător

C. C., grefier

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul D. I. , domiciliat în Z., str.A. A., nr.4, bl.L1, sc.B, et.4, ap.38, jud. S., în contradictoriu cu pârâta D. G. DE I. ȘI P. I. - S. DE I. ȘI P. I. S., cu sediul în București, str. Alexandru Beldiman, nr. 2, sector 5, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul D. I., lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.85 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Întrebat fiind, reclamantul arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării.

Instanța pune în discuția acestuia excepția autorității de lucru judecat, excepție invocată prin întâmpinare de către pârâtă.

Reclamantul solicită respingerea excepției, arătând că în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă este deținută de D. G. de I. și P. I. -

S. de I. și P. I. S., pe când în dosarul nr._ la care se face trimitere în întâmpinare, calitatea de pârât aparținea Ministerului Afacerilor Interne, nefiind prin urmare identitate de părți.

Instanța apreciază din datele cuprinse în întâmpinare și acțiunea reclamantului reiese faptul că nu există identitate de obiect, cauză și părți între prezentul dosar și dosar nr._ . Actul contestat de petent a fost emis în data de 13 august 2012, după momentul pronunțării Deciziei nr.4834/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție în mod irevocabil. Pentru aceste motive respinge excepția autorității de lucru judecat.

Raportat la punctul al treilea, reclamantul arată că a solicitat în baza art.31 alin.1 și 2 din Constituția României obligarea autorității publice să asigure informarea în mod corect asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Instanța aduce la cunoștința petentului faptul că la acest punct s-a invocat excepția nulității acțiunii, acordându-i cuvântul asupra acesteia.

Petentul solicită respingerea excepției, susținând că cererea de chemare în judecată îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege.

Instanța constată că nulitatea cererii de chemare în judecată poate interveni în condițiile art.133 Cod procedură civilă, respectiv în cazul în care nu cuprinde numele reclamantului, al pârâtului, obiectul sau semnătura. Acțiunea reclamantului îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă, nefiind astfel întrunite cerințele prevăzute pentru anularea acesteia, fapt pentru care respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată.

La întrebarea instanței, reclamantul arată că are de formulat cereri în probațiune.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a cauzei.

Reclamantul solicită în baza prevederilor art.31 din Constituția României și a Legii nr.554/2004 obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns corect din care să reiasă situația reală. Reclamă faptul că cei de la Ministerul de Interne, respectiv D.

G. de I. și P. I. îl discreditează pe orice cale. Aceștia au cheltuit sume enorme pentru a cumpăra aparatură performantă pentru a-i intercepta convorbirile, fiind o instituție mafiotă.

După verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul D.

I. acesta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta D. G. de I. și P. I. - S. de I. și P. I. S. să fie obligată să îi comunice sau să depună la dosarul cauzei date din care să reiasă motivele pentru care a fost monitorizat de către lucrători ai acestei instituții.

Reclamantul a învederat că a depus o cerere prin care a solicitat instituției pârâte să-i comunice data și motivele monitorizării, iar în data de 16 august 2012 a primit un răspuns în care s-a consemnat că nu este monitorizat. Reclamantul a apreciat că acest răspuns nu reflectă realitatea, că nu reprezintă o informare corectă în sensul prevăzut de art. 31 din Constituție și că în acest fel instituția pârâtă a comis un exces de putere.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art.31 din Constituția României.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția nulității cererii de chemare în judecată care au fost soluționate de instanță anterior acordării cuvântului în dezbateri pentru motivele arătate în practicaua hotărârii.

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că în urma cererii formulate de reclamant a fost emisă adresa nr. 1382016 din data de 13 august 2012 prin care i s-a comunicat că nu este monitorizat de structura județeană a DIPI. Pârâta a apreciat că nemulțumirea reclamantului cu privire la

răspunsul comunicat nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004. S-a făcut referire de către pârâtă la jurisprudența Î. în care s-a arătat că faptul că răspunsul autorității publice nu îl satisface pe petiționar nu constituie refuz nejustificat de soluționare a cererii întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie în toate cazurile o prerogativă a autorității publice, care se exercită cu respectarea dispozițiilor legale. Pârâta a învederat că nu poate face dovada unui fapt negativ, reclamantul fiind acela care trebuie să dovedească faptul pozitiv contrar sau elementele pe baza cărora se poate trage concluzia că împotriva sa s-ar întreprinde activități de natura celor indicate în cererile sale. În final pârâta a învederat faptul că reclamantul nu a dovedit că i-au fost încălcate drepturi prevăzute de Constituția României, cum ar fi dreptul la viață privată sau că instituția ar fi comis vreun abuz împotriva sa și s-a solicitat respingerea acțiunii.

Asupra cauzei de față, tribunalul reține următoarele:

În data de 06 august 2012, reclamantul s-a depus o cerere la S. de I. și P. I. S. din cadrul Direcției Generale de I. și P. I. prin care a solicitat să i se comunice data și motivele pentru care este monitorizat de lucrători ai acestei instituții.

În data de 13 august 2012 a fost emisă adresa nr. 1382016 prin care reclamantului i s-a comunicat că nu este monitorizat de această structură (fila 2). Reclamantul a primit adresa respectivă în data de 16 august 2012 și prin acțiunea formulată a arătat că este nemulțumit de răspunsul comunicat de instituția pârâtă deoarece acesta nu reflectă adevărul, pârâta încălcând obligația de informare corectă a cetățenilor care-i incumbă potrivit dispozițiilor art. 31 din Constituția României. Reclamantul a făcut referire la faptul că este discreditat de angajați ai acestei instituții, care au avut un rol determinant în acțiunea de anulare a voturilor sale la Alegerile Locale din 2008 și la Alegerile Locale din 2012. Acesta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța instituția pârâtă să fie obligată să-i comunice sau să depună la dosar înscrisuri din care să reiasă datele și motivele pentru care a fost monitorizat de lucrătorii acestui serviciu.

Instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamant este nefondată pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit art.1 alin.1 din legea 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public. Dispozițiile art. 8 prevăd că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Raportat la aceste texte legale, tribunalul apreciază că prin răspunsul comunicat de S. de I. și P. I. S. din cadrul Direcției Generale de

I. și P. I., nu au fost vătămate drepturi ori interese legitime ale reclamantului. În răspunsul comunicat s-a arătat că reclamantul nu este monitorizat

lucrătorii acestei instituții, iar reclamantul nu a relevat argumente pertinente din care să rezulte indicii că acest răspuns este nelegal sau nu reflectă realitatea. Simplele afirmații în acest sens, nesusținute de niciun mijloc de probă nu sunt suficiente pentru a aprecia că informațiile comunicate sunt nereale și că ar vătăma în vreun fel drepturile sau interesele legitime ale reclamantului, care să determine obligarea autorității la recunoașterea dreptului pretins.

Instanța constată că instituția pârâtă a emis răspunsul la cererea formulată de reclamant în termenul legal de 30 zile, iar faptul că răspunsul autorității publice nu este cel pe care reclamantul l-ar fi așteptat nu constituie refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, la care face referire art. 8 din Legea nr. 554/2004 în reglementarea obiectului acțiunii de contencios administrativ.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 1, 8 din Legea nr. 554/2004 instanța va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D. I., în contradictoriu cu pârâta D. G. de I. și P. I. - S. de I. și

P. I. S. .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul D. I., domiciliat în Z., A. A., nr. 4, bl. L1, sc. B, et. 4, ap. 38, jud. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. de I. și P. I. - S. de I. și

P. I. S., cu sediul în București, str. Alexandru Beldiman nr. 2, sector 5. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică în data de 15 februarie 2013.

Președinte,

Grefier,

P. A.

C.

C.

Red/Dact. A.P. 4ex/7 martie 2013 Com.2ex/_

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 862/2013. Contencios. Obligația de a face