Sentința civilă nr. 875/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 875
Ședința publică din_ Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. S.
- Judecător
Președinte secție
G. ier: D. H.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii având ca obiect anulare act de control taxe și impozite promovată de reclamantul G. M. D. cu domiciliul în B. M., str. Viilor, nr. 10F, cu domiciliul procesual ales la SCPA "Blaga & Asociații"; - B. M., str. N. I., nr. 1/47, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M., A.
F. P. B. M., ambele cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul
M. .
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru reclamantul G.
M. D., lipsă de la dezbateri, se prezintă avocat C. C., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prezenta cauză este la primul termen de judecată, că reclamantul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării sumei de 86 lei taxă judiciară de timbru și 0,60 lei timbru judiciar și că în data de _
, prin serviciul registratură al instanței, pârâtele au depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată reclamantului.
Reprezentanta reclamantului, avocat C. C. depune la dosar chitanța nr. 1692 din_ în valoare de 86 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru, 0,60 lei timbru judiciar, traducerea legalizată a certificatului de înmatriculare a vehiculului, certificat cesiune vehicul, copia contractului de vânzare-cumpărare, factură, certificatul de înmatriculare a autovehiculului în România și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului avocațial. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul pe fond.
Neexistând alte cereri sau excepții de formulat, instanța închide faza probatorie în temeiul art. 150 Cod pr. civilă și acordă cuvântul în vederea judecării cauzei.
Reprezentanta reclamantului, avocat C. C. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință a se dispune obligarea pârâtelor la restituirea sumelor menționate în petit, achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru și onorariu avocațial.
T., în baza înscrisurilor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea formulată înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul G.
M. D. a solicitat tribunalului ca în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. și A. F. P. B. M. să constate încasarea la bugetul de stat a sumei totale de 12.705 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autovehicule ca fiind nelegală și obligarea pârâtelor la restituirea acestei sume, cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism pentru care a plătit o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 12.705 lei prevăzută de Codul fiscal care contravine TCE .
Prin întâmpinare pârâta DGFP M. a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă deoarece reclamantul nu a atacat decizia de restituire iar în subsidiar ca nefondată arătând că reclamantului i s-a restituit suma de 2.473, rămânând o diferență de 2.991 lei.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă este vădit nefondată câtă vreme suma a fost plătită cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule introdusă în Capitolul II¹ din Codul fiscal la art. 2141- 2143.
Simpla chitanță eliberată de organul fiscal privitor la suma achitată de către plătitorul taxei (unicul act care este remis plătitorului în relația cu organul fiscal) nu poate fi considerată un act administrativ fiscal în sensul art. 41 Cod procedură fiscală, pentru a fi atacat în procedura prealabilă.
În chitanța de plată nu se regăsesc, printre altele, motivele de fapt sau temeiul de drept, mențiuni obligatorii cerute de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală în cuprinsul unui act administrativ fiscal.
Prin urmare, refuzul pârâtei Direcției Generale a F. P. M. de a-i restitui reclamantului diferența între suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autovehicule și taxa pe poluare îl îndreptățește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 8 alin.1 teza II din Legea nr. 554/2004.
Taxa a fost percepută reclamantului în temeiul Codului fiscal, așa încât aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei deoarece ar retroactiva, fiind încălcat astfel art. 15 alin.2 din Constituția României.
Examinând acțiunea, care a fost legal timbrată, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului B. M. suma de 11.477 cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria TS3A nr. 1378542 din _ pentru auto marca Audi, tip A6 Quatro și suma de 1.228 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria TS4B nr. 0741753 din _ pentru auto marca Citroen, tip C4, ambele înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru UE.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele
Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din TCE (actualmente art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara
noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
În ceea ce privește prevederile OUG nr. 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. Nu se poate reține justificat că Statul R. are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanța apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, se reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și
consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Pe de altă parte, se constată că OUG 50/2008 abrogă art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
În aceste condiții instanța constată că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la_ nu se mai încasează.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamat nu a fost datorată, potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Cât privește daunele interese, instanța apreciază că, în principiu, se acordă dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, începând cu data achitării taxei până la data de_, iar începând cu_ dobânda prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG 13/2011 până la data plății efective.
Pârâtele, fiind în culpă procesuală, vor fi obligate, în temeiul art.274 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, să plătească reclamantului suma de 586 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâta D. G. a F. P. M. .
Admite acțiunea formulată de reclamantul G. M. D. cu domiciliul în B. M., str. Viilor, nr. 10F, cu domiciliul procesual ales la SCPA "Blaga & Asociații"; - B. M., str. N. I., nr. 1/47, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M., A.
F. P. B. M., ambele cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul
M. și, în consecință:
Constată nelegalitatea încasării la bugetul de stat de către pârâta A.
P. B. M. a sumei totale de 12.705 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autovehicule.
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 11.477 cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria TS3A nr. 1378542 din _ , cu dobândă legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 începând cu _ până la data de_, iar începând cu data de
_ dobândă penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG 13/2011 până la data plății efective.
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 1.228 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria TS4B nr. 0741753 din _ , cu dobândă legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 începând cu _ până la data de_, iar începând cu data de_ dobândă penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. 2 și 3 din OG 13/2011 până la data plății efective.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 856 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi ,_ .
Președinte G. ier
S. D. H.
Red. AS / _
Tred. D.H. / _
5 ex.
