Sentința civilă nr. 905/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.905/2013
Ședința publică din: 23 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător
GREFIER: H. V.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
S.C.";L. A. ";SA B.
împotriva pârâtelor A. F. P. a municipiului B. și A.
F. pentru M.
, având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
S-au analizat actele și lucrările dosarului și constatându-se că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă cauza a rămas în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta SC L. A. SA a chemat în judecată pe A. F. P. B. și A. F. pentru M. solicitând obligarea pârâtelor în solidar la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2519 lei
În motivare s-a arătat că reclamantul a achiziționat din spațiul UE, un autoturism second- hand, iar pentru înmatricularea autoturismului în circulație în România a fost nevoit să achite taxa de poluare în cuantum de 4062 lei, potrivit docum. bancar de plată anexat în copie.
Prin cererea adresată pârâtei reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate, dar s-a refuzat restituirea acestei taxe motivat de faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule s-a instituit prin Legea nr. 9/2012 și ca atare taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită.
Refuzul restituirii este nelegal și obligarea pârâtei să restituie taxa mai sus arătată cu dobânda legală aferentă prin prisma disp. art. 148 din Constituția României, coroborate cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, a cărui stat membru este și România din_, conform legii nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare.
S-a învederat faptul că legislația internă nu este compatibilă cu prevederile legislației comunitare., așa cum s-a constatat în cauza Tatu vs. România, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În drept s-au invocat dispozițiile art.14 și 148 din Constituția României, art. 28,30,90 din Tratatul de înființare a Comunității Europene, art. 1082,1084 Cod civil, Legea nr.554/2004, Legea nr.9/2012.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 2,7).
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare la dosar (f. 26), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea actelor administrative atacate, precum și a taxei pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
S-a subliniat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule, cu modificările ulterioare.
Autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa pentru emisiile poluante a fost achitată de către reclamant, care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor exceptate
sau scutite de la plata taxelor. Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, pârâta nefiind în culpă, soluția fiind identică și în privința dobânzii legale solicitate .
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 C.proc.civ..
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 32) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 1 alin.2 din Legea nr.9/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 60 și urm. din Codul de procedură civilă.
Chemata în garanție, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat apărări scrise la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că în prezent compatibilitatea Legii nr. 9/2012, în vigoare la data plății taxei, cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C- 263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, Legea nr.9/2012 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pentru emisii poluante instituită de Legea nr.9/2012, modificată, trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E. pentru emisiile poluante plătită de reclamant prin OP din data de
_ (f. 17), referința plății nr. 120727S112896994 pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-un alt stat membru UE ( Germania) nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc), considerent pentru care se impune restituirea acesteia. Dovada înmatriculării anterioare a autoturismului într-un stat membru UE s-a depus la fila 13 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.2 și art. 5 din Legea nr.9/2012 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, care gestionează aceste sume
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante constituie venit la bugetul F. pentru mediu, restituirea se impune a fi stabilită în sarcina ambelor pârâte (A. F. P. B. în calitate de încasator al sumei și A. F. pentru M. în calitate de beneficiar al sumelor încasate de la contribuabil).
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării -_ și până la data plății efective, conform OG nr. 13/2011.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva administrației financiare și în consecință va obliga pârâtele în solidar să restituie reclamantului suma de 4062 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, și să plătească dobânda legală la această sumă de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a sumei datorate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtelor, tribunalul le va obliga să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Întrucât în final s-a dispus obligarea și a pârâtei A. F. pentru M. la plata taxei de poluare direct în favoarea reclamantei, în solidar cu pârâta A. F. P. B., aceasta nu poate, concomitent, să fie obligată la plata aceleiași sume și în calitate de chemat în garanție, deoarece ar presupune impunerea unei plăți duble în sarcina acesteia din urmă, considerent pentru care în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca neîntemeiată chemarea în garanție formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea formulată de reclamanta SC L. A. SA, cu dediul în B. cartier U.
, nr.462, județul B. -Năsăud împotriva pârâților A. F. P. B. , cu sediul în B.
, strada 1 D. nr. 6, județul B. -Năsăud, și A. fondului pentru mediu B. , cu sediul în B., S. Independenței nr. 294 C. A, sector 6, și în consecință:
- obligă pârâții în solidar să restituie reclamantului suma de 4062 lei, încasată cu titlu de taxă emisii poluante, și să plătească dobânda legală la această sumă de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a sumei datorate.
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantului suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației fondului pentru mediu B. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. H. V.
Red./tehnored. S.I. 2 ex _
