Decizia civilă nr. 10193/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 10193/2013
Ședința publică din data de 28 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. | ION | |
JUDECĂTOR: A. | M. | C. |
JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: M. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta SC T. SA B. și de pârâții C. LOCAL AL M. B. și M. B. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 3120, din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, având ca obiect despăgubire.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din_ pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise și ulterior pentru data de azi, încheierile de ședință de la acele date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3120, din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B. Prin P., invocată de pârât.
A fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC T. SRL, în contradictoriu cu pârâții C. Local al M. B. și M. B. prin primar, și, în consecință:
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 276.170,15 lei în favoarea reclamantei cu titlu de subvenție conform contractului de delegare a gestiunii nr.3/D din_ încheiat între părți.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 8.544 lei.
Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B. prin primar, invocată în cauză, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Este real că autoritatea administrației publice locale care are calitatea de parte contractantă în contractul de delegare a gestiunii încheiat cu reclamanta și care face obiectul analizei în prezenta cauză este pârâtul C. Local al municipiului B., însă potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ teritorială are personalitate juridică, patrimoniu propriu și este reprezentată în justiție de primar, astfel încât, în ipoteza în care acțiunea în contencios administrativ cuprinde cereri privind plata unor sume de bani decurgând, cum este cazul în speță, din
modul de executare al contractului încheiat de consiliul local - autoritate a administrației publice locale constituită în cadrul unității administrativ teritoriale, se impune chemarea în judecată și a acesteia din urmă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că la data de_, urmare a derulării procedurii de atribuire prin negociere directă, s-a încheiat contractul nr. 3/D de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în municipiul B. între C. Local al M. B., în calitate de delegant, și reclamanta SC T. SA, în calitate de delegatar (f. 9-16), durata acestuia fiind stabilită la 6 ani, cu posibilitatea prelungirii pentru perioada și în condițiile expres prevăzute la pct. 2 din contract.
Temeiul legal al încheierii menționatului contract rezidă în prevederile Legii nr. 92/2007 - Legea serviciilor de transport public local și Legea nr. 51/2006 - Legea serviciilor comunitare de utilități publice, astfel încât, în exercitarea prerogativelor conferite consiliilor locale de prevederile art. 16 și 17 lit. h din Legea nr. 92/2007, pârâtul C. Local B. a adoptat Hotărârea nr. 103/_, menționată în preambulul contractului sus arătat, prin care s-a aprobat atribuirea contractului de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în municipiul B., operatorului SC T. SA.
În ceea ce privește natura juridică al contractului dedus judecății, acesta derivă din prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 92/2007, conform cu care serviciile de transport public local se pot administra prin atribuirea acestora în una dintre modalitățile prevăzute la lit. a-c din acest text de lege și care, la litera b, menționează gestiunea delegată, cu mențiunea că potrivit alin. 4 al aceluiași art. 21, atribuirea gestiunii serviciilor de transport se realizează în conformitate cu prevederile procedurii-cadru privind atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de transport public local.
Regimul juridic al gestiunii delegate este reglementat de prevederile art. 23 și următoarele din Legea nr. 92/2007, sens în care, în conformitate cu art. 25 din acest act normativ, concesionarea serviciului de transport public local se face prin contract de delegare a gestiunii și cu respectarea procedurii de delegare a gestiunii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 51/2006 și cu respectarea prevederilor Legii nr. 92/2007.
În speță, delegarea gestiunii serviciului de transport public local s-a atribuit prin negociere directă, conform raportului depus la filele 93-95 dosar, fiind desemnată, în conformitate cu prevederile Ordinului Președintelui ANRSC nr. 263/_ și ale HCL nr. 172/2008, ca ofertă câștigătoare a procedurii pentru atribuirea contractului, oferta prezentată de reclamantă.
Art. 1 alin. 4 din Legea nr. 92/2007 prevede că serviciul de transport public local de persoane și de mărfuri se organizează de către autoritățile administrației publice locale, pe raza administrativ-teritorială respectivă, cu respectarea principiilor enunțate la literele a-p, printre care, la lit. i) se menționează "recuperarea integrală a costurilor de exploatare, reabilitare și dezvoltare prin tarife/taxe suportate de către beneficiarii direcți ai transportului, denumiți în continuare utilizatori, și prin finanțarea de la bugetele locale, asigurându-se un profit rezonabil pentru operatorii de transport și transportatorii autorizați";.
Potrivit art. 17 alin. 1 lit. i din aceeași lege, printre atribuțiile consiliilor locale se numără și "acordarea de facilități și subvenții operatoriilor de transport rutier și transportatorilor autorizați care efectuează transport public local de persoane, pentru asigurarea
suportabilității costurilor de către utilizatori, susținerea și încurajarea dezvoltării serviciului, cu respectarea legislației fiscale în vigoare";.
În sensul normelor legale citate, în contractul încheiat la data de_ s-a prevăzut la art. 3, punctul 3.7 din contract, că "tarifele practicate, inclusiv sumele destinate protecției sociale decontate de delegant, trebuie să acopere cel puțin cheltuielile legate de realizarea serviciului prestat, plata tuturor taxelor și impozitelor prevăzute de lege, inclusiv o cotă de maxim 8% profit";.
În privința procedurii de stabilire a tarifelor percepute pentru prestarea serviciului de transport public local de persoane, art. 43 din Legea nr. 92/2007 prevede că aceasta se precizează în hotărârile de dare în administrare a serviciului, respectiv în contractele de delegare a gestiunii și trebuie să țină seama de următoarele reguli:
tarifele și subvențiile încasate de operatorul de transport rutier sau de transportatorul autorizat în urma prestării serviciului de transport public local de persoane trebuie să acopere cel puțin sumele investite și cheltuielile curente de întreținere și exploatare a sistemului de transport public local respectiv;
tarifele se actualizează periodic prin indexare cu indicele de creștere a prețurilor de consum, prin hotărâre a consiliilor locale, consiliilor județene sau a C. ui General al M. București, după caz;
condițiile care generează modificarea tarifelor sau a subvențiilor, precum și procedurile specifice aplicate pentru astfel de situații se prevăd în contractele de atribuire a gestiunii;
modificarea tarifelor sau a subvențiilor se aprobă prin hotărâre a consiliilor locale, consiliilor județene sau a C. ui General al M. București, după caz.
Totodată, potrivit art. 44 din același act normativ, nivelul tarifelor aplicate de către operatorii de transport sau transportatorii autorizați în transportul public local de persoane constituie criterii de acordare a gestiunii serviciului respectiv, prin concesionare.
Conform clauzei contractuale inserate la pct. 3.2. al art. 3, delegatarul s-a obligat să menționă tarifele prevăzute în anexa nr. 5 la contract timp de un an de la data semnării contractului de delegare, în cuantumurile și conform condițiilor stabilite în menționata anexă.
SC T. SA a arătat că, în condițiile în care a respectat prevederile contractuale în sensul nemajorării tarifelor timp de 12 luni de la data semnării contractatului - ceea ce înseamnă perioada_ -_, coroborat cu faptul că în anexa la contract se prevede expres că nu se acordă subvenții până la data de_, aceasta este îndrituită a beneficia de subvenția reprezentând acoperirea diferenței dintre costurile înregistrate și sumele efectiv încasate ca urmare a efectuării transportului public local de persoane în perioada cuprinsă între_ (dată de la care nu mai operează
interdicția contractuală de a beneficia de subvenții) și_ (pentru perioada ulterioară datei de_ reclamanta beneficiind de subvenții prin adoptarea HCL nr. 207/2010 - f. 235 dosar și încheierea, la data de_ a actului adițional la contract, depus la fila 238 dosar).
În vederea acordării subvenției pretinse, reclamanta s-a adresat autorității administrației publice locale, însă prin adresele nr. 49887/_ și 90886 din_ (f. 26 și 27 dosar) s-a comunicat faptul că bugetul pentru anul 2010 nu are prevăzute fonduri pentru acordarea subvenției privind transportul de persoane, restituindu-se facturile depuse de reclamantă.
Așa cum corect se menționează în adresa de răspuns din data de _
, stabilirea serviciilor publice de transport subvenționate se realizează în conformitate cu prevederile OG 97/1999 privind garantarea furnizării de servicii publice subvenționate de transport rutier intern și de transport pe căile navigabile interioare, act normativ care la art. 7 prevede că "operatorii de transport care prestează servicii publice subvenționate de transport beneficiază de subvenții de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe.";
Art. 5 din OG nr. 97/1999 prevede ca și condiții ce trebuie îndeplinite pentru a se realiza serviciul public subvenționat de transport:
obligația de exploatare, care impune operatorului de transport autorizat și/sau licențiat să efectueze serviciul respectiv în condiții de continuitate, regularitate și de asigurare a capacităților necesare de transport și să respecte condițiile impuse de autoritățile competente care acordă subvenția. Obligația de exploatare include și obligația operatorului de transport respectiv de a asigura toate serviciile complementare serviciului public de transport, respectiv: transportul bagajelor, spații pentru depozitarea bagajelor, vânzarea de bilete în interiorul vehiculelor, informarea călătorilor în timpul transportului, întreținerea și curățenia mijloacelor de transport, îmbarcarea și debarcarea pasagerilor în locuri special amenajate - gări, autogări, pontoane de acostare -, condiții de confort în timpul transportului;
obligația de transport, care impune oricărui operator de transport să accepte și să efectueze servicii publice subvenționate de transport în condițiile stabilite de autoritățile competente;
obligația tarifară, care impune operatorilor de transport practicarea tarifelor stabilite de autoritățile competente, contrar interesului comercial al operatorilor, impunere care rezultă fie din stabilirea tarifelor sub costurile reale, fie din respingerea cererii de majorare a anumitor tarife.
Totodată, potrivit art. 6 din aceeași ordonanță, (1) Se consideră că o obligație de exploatare și/sau de transport poate avea efect economic negativ asupra activității operatorilor de transport care îndeplinesc respectiva obligație, dacă cheltuielile ocazionate de efectuarea acestei obligații sunt mai mari decât veniturile obținute.
(4) Se consideră că obligația tarifară are efecte economice negative atunci când diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente serviciului public subvenționat de transport este mai mică decât diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente aceluiași transport, dacă acesta s-ar fi desfășurat în condiții de concurență, iar tarifele de transport s-ar fi stabilit pe criterii comerciale.
Creșterea costurilor de exploatare a fost cauzată, în opinia reclamantei, de creșterea prețului carburantului, de implementarea sistemului de tiketing și de înlocuirea unor microbuze cu autobuze, cu consecința creșterii consumului de combustibil.
Pentru determinarea prejudiciului reclamat în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, raportul de expertiză inițial fiind completat ulterior prin rapoarte suplimentare conform solicitărilor formulate în cadrul obiecțiunilor, inclusiv prin realizarea variantei solicitate de pârât, în sensul calculării unui profit în procent de 1% (f. 149 și urm., f. 182 și urm., 210 și urm.).
Astfel, expertul a concluzionat în privința veniturilor aferente transportului local efectuat în temeiul contractului de delegare a gestiunii în perioada_ -_, că acestea cuantifică 2.887.569 lei, iar în privința
cheltuielilor aferente aceleiași perioade, cu titlu de cheltuieli de întreținere și exploatare după cum susține expertul în răspunsul aflat la fila 215 dosar, acestea însumează 3.132.415 lei, din care valoarea cheltuielilor directe este de 2.331.257 lei, iar valoarea celor indirecte este de 801.158 lei (acestea fiind detaliate și explicitate în completările succesive la raportul de expertiză), menționând în privința cheltuielilor indirecte că s-a avut în vedere repartizarea către transportul public local a procentului de 80% din totalul acestora, stabilit prin Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale a Acționarilor SC
T. SA, care aprobă referatul nr. 275/_ întocmit de serviciul financiar contabil Calculând și adăugând la pierderea calculată ca diferență între venituri și cheltuieli (244.846 lei) procentul de profit de 8% reclamat în cauză de operatorul de transport în temeiul prevederilor art. 3.7 din contract (250.593 lei), expertul conchide în sensul că subvenția cuvenită reclamantei se ridică la nivelul sumei de 495.439 lei.
În ceea ce privește varianta solicitată de pârâți, în care profitul s-a calculat în procent de 1% (31.324 lei), rezultă că, urmând aceeași formulă de adăugare a acestuia la diferența în minus constatată între venituri și cheltuieli, subvenția ce s-ar cuveni reclamantei în această variantă este reprezentată de suma totală de 276.170,15 lei.
Instanța nu a luat în considerare determinarea profitului conform celor două procente realizată în cadrul suplimentului I la raportul de expertiză (f. 153) și care relevă suma de 437.897 lei profit calculat în procent de 8% și respectiv 54.737 lei pentru procentul de 1%, întrucât aceste valori au rezultat ca urmare a raportării expertului la un total al veniturilor și al cheltuielilor aferente nu doar perioadei pentru care se reclamă subvenția (_ -_ ), așa cum a procedat de altfel în cadrul raportului de expertiză întocmit inițial, ci la întregul an 2010, ceea ce nu poate fi acceptat, în condițiile în care pentru perioada_ -_ au fost acordate reclamantei subvenții (aspect ce rezultă din Nota de constatare nr. 60227/_ întocmită de Serviciul audit public intern al Primăriei municipiului B. .
În privința criticilor pe care pârâții le aduc modului în care expertul a determinat cheltuielile indirecte, instanța a apreciat ca fiind corectă concluzia susținută în mod constant în rapoartele de expertiză în sensul că repartizarea acestora în procent de 80% către transportul public nu s-a realizat în mod arbitrar de către expert, ci în concordanță cu Hotărârea AGA nr. 1, hotărâre pe care expertul nu este abilitat a o cenzura. Chiar dacă este corectă susținerea pârâților că acest mod de repartizare a cheltuielilor indirecte a fost stabilit unilateral de către reclamantă, în afara cadrului stabilit prin clauzele contractului de delegare a gestiunii, se impune a remarca în cauză faptul că pentru cea de-a doua perioadă a anului 2010, pentru care s-au acordat reclamantei subvenții, s-a avut în vedere o hotărâre AGA similară, care stabilea același procent de repartizare a cheltuielilor indirecte - de 80% pentru transportul local, aspect acceptat ca fiind corect de către Serviciul de audit public intern al primăriei B. în cadrul analizării legalității și conformității acordării subvenției activității de transport public local de persoane în favoarea reclamantei în perioada _
-_ .
Prin urmare, pe de o parte instanța a reținut incidența prevederilor art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, potrivit cu care hotărârile adunării generale se publică în Monitorul Oficial al României pentru a deveni opozabile terților, acestea putând fi contestate de persoane interesate dacă se invocă motive de nulitate absolută conform art. 132 alin. 3 din aceeași
lege, iar pe de altă parte, însăși pârâta a apreciat ca fiind corectă o atare repartizare pentru cea de-a doua perioadă a anului, acordând reclamantei subvenții și concluzionând asupra legalității modului de acordare în cadrul auditului desfășurat în perioada_ -_, ulterior introducerii prezentei acțiuni.
Or, în atare circumstanțe, apreciind că pentru prima parte a anului 2010 o reglementare similară cu cea utilizată pentru repartizarea cheltuielilor indirecte ale aceleiași activități pentru perioada a doua a anului, nu este justificată, pârâta nu face decât să-și contrazică propriile susțineri și constatări.
De asemenea, s-a obiectat de către autoritatea pârâtă și cu privire la faptul că, deși în cursul anului 2010, același serviciu de audit a constatat că activitățile specifice din structura unității nu sunt evidențiate separat pe conturi analitice de venituri și cheltuieli conform prevederilor Legii nr. 92/2007, expertul desemnat în cauză și-a întemeiat concluziile pe existența conturilor analitice pe activități.
Cu privire la acest aspect, explicația furnizată în răspunsurile aflate la filele 151 și 184 dosar este pertinentă, în sensul că, urmare a recomandărilor cuprinse în raportul de consiliere nr. 82938/_ privind subvenționarea serviciului de transport public local în perioada_ -_ s-a procedat la refacerea evidenței contabile prin deschiderea de conturi analitice pe activități, iar faptul că sumele rezultate în urma auditului intern sunt identice cu cele constatate cu ocazia efectuării expertizei este unul
firesc, întrucât prin refacerea contabilității nu s-au generat modificări de valori, ci doar crearea de noi conturi analitice pentru sumele deja înregistrate în evidența contabilă.
Autoritatea publică locală invocă în susținerea tezei respingerii cererii reclamantei, ca argument central, faptul că menținerea tarifului la același nivel pe perioada unui an de la data semnării contractului, implementarea sistemului de tiketing și necesitatea înlocuirii unor microbuze cu autobuze sunt obligații conștient și liber asumate de reclamantă în cadrul negocierii, ceea ce implică și acceptarea consecințelor negative invocate de reclamantă pentru perioada de referință.
Numai că, același considerent care vizează asumarea obligațiilor contractuale este în egală măsură opozabil și autorității contractante care, pe de o parte, prin impunerea condiției de a nu se acorda subvenții până la finele anului 2009, nu a exclus posibilitatea acordării acestora în perioada imediat ulterioară, vizată în cererea de chemare în judecată, iar pe de altă parte, și-a asumat consecința previzibilă că, impunând reclamantei ca timp de un an de la semnarea contractului să mențină tarifele stabilite inițial, raportul dintre veniturile obținute de reclamantă din transportul local și cheltuielile decurgând din această activitate, la care să se adauge un procent cu titlu de profit rezonabil, să fie unul de natură a impune activarea clauzei contractuale a art. 3.7, determinând responsabilitatea autorității administrației locale de a respecta obligațiile contractuale ce-i incumbă. În acest sens, tribunalul reține incidența art. 9 alin. 4 lit. c din Legea nr. 51/2006, potrivit cu care autoritatea administrației publice locale este ținută să respecte angajamentele asumate față de operator prin clauzele
contractuale stabilite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului, obligație prevăzută și de art. 19 lit. f din Legea nr. 92/2007, care impune aceleiași autorități să respecte obligațiile pe care și le-a asumat prin contractele de atribuire a gestiunii, inclusiv pe cele referitoare la regimul
investițiilor realizate de operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați, din fonduri proprii.
Așadar, faptul că investițiile vizând înlocuirea unor microbuze și implementarea sistemului de ticheting erau obligații asumate de reclamantă prin contractul de delegare a gestiunii nu neagă dreptul acesteia de a beneficia, începând cu_, de subvenții în vederea asigurării respectării prevederilor art. 3.7 din contract.
Aceste împrejurări sunt însă relevante în aprecierea profitului rezonabil reclamat pentru perioada_ 0 -_, în condițiile în care, așa cum corect remarcă pârâții, prin contractul de delegare a gestiunii nu a fost stabilită obligația asigurării profitului în procent fix de 8%, ci a unuia de maxim 8%, ceea ce înseamnă că acesta se poate situa, în mod variabil și în funcție de circumstanțele concrete, sub acest nivel, pe o scară între 0,1 %- 8%. Faptul că prin actul adițional încheiat ulterior, s-a stabilit că începând cu_, în calculul subvenției se include profitul în procent fix de 8%, nu determină concluzia că, pentru perioada anterioară încheierii actului adițional, profitul rezonabil la care face trimitere textul art. 3.7. se situează, necircumstanțiat, la același nivel.
Prin urmare, în contextul factual mai sus prezentat, instanța a apreciat că varianta propusă de pârâți în calculul profitului, în sensul utilizării unui procent de 1%, reflectă într-o măsură adecvată proporționalitatea dintre drepturile și obligațiile asumate de ambele părți contractante în contextul clauzelor specifice convenite pentru perioada primului an de derulare a contractului, fiind întrunit caracterul rezonabil al profitului, analizat prin prisma prevederilor art. 1 alin. 4 lit. i din Legea nr. 92/2007, sens în care, prin raportare la constatările expertizei efectuate în cauză și analizate în cele mai sus expuse, rezultă că nivelul subvenției de care reclamanta poate beneficia pentru perioada_ 0 -_ se situează la valoarea totală de 276.170,15 lei (compusă din diferență între venituri și cheltuieli - 244.846 lei și profit de 1% - 31.324 lei).
Față de cele ce preced, făcând aplicarea prevederilor legale mai sus citate, instanța, constatând caracterul nejustificat al refuzului acordării subvenției în cuantumul sus relevat, în temeiul art. 18 alin. 4 lit. c din Legea nr. 554/2004, a admis parțial acțiunea reclamantei, dispunând obligarea pârâților la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 276.170,15 lei în favoarea reclamantei cu titlu de subvenție conform contractului de delegare a gestiunii nr.3/D din_ încheiat între părți.
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., raportat la culpa procesuală a pârâților, a dispus obligarea acestora să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă totală de 8.544 lei, în măsura admiterii acțiunii, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (44 lei), onorariu expert (500 lei) și parte din onorarul avocațial (8000 lei din 15.000 lei solicitat) având în vedere că s-a admis acțiunea doar pentru 57% din pretențiile formulate de reclamantă.
Împotriva sentinței au declarat recurs C. Local al municipiului B. si M. B.,
solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii in contencios administrativ formulata de SC T. SA.
În motivarea recursului se arată că prin sentința atacată, Tribunalul
B. -Năsăud a admis în parte acțiunea in contencios administrativ formulata de intimata reclamanta și a obligat-o la plata sumei de 276.170,15 lei în favoarea acesteia cu titlu de subvenție, conform contractului de delegare a gestiunii nr. 3/D/_ și la plata cheltuielilor de judecată în
cuantum de 8.544 lei, respingând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a M. B. .
Apreciază ca hotărârea instanței de fond este data cu interpretarea greșita a prevederilor legale incidente in materie.
Criticile pe care le-au formulat fata de soluția instanței de fond sunt următoarele:
În ceea ce privește respingerea excepției invocate de aceștia cu privire la M. B., susțin în continuare că, deoarece contractul de delegare a gestiunii a fost încheiat intre intimata reclamantă si C. Local al municipiului B., este întemeiată excepția invocată de către aceștia.
Instanța de fond a apreciat că, deoarece M. B. este cel care beneficiază de personalitate juridică și patrimoniu propriu, se impune să fie parte în judecată. Dar, raportându-ne la conținutul prevederilor Legilor nr. 92/2007 si 51/2006, conform cărora consiliul local este singura autoritate competenta sa încheie un contract de delegare și ținând cont de faptul că suntem în domeniul contenciosului administrativ unde autoritățile locale - în rândul cărora se înscrie și C. Local al municipiului B. - sunt părți prin definiție, consideră că excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului B. trebuia admisă de către instanța de fond.
Din prevederile art. 8.2. lit n din contractul de delegare a gestiunii unde se menționează " deleganul este obligat...sa plătească subvenția la diferența de tarif stabilit de C. Local", rezultă că s-au obligat să plătească o subvenție doar în cazul în care C. Local nu ar aproba o cerere justificata de majorare a tarifului, ceea ce nu este cazul în speța de față, și nu ca o diferență între venituri și cheltuieli.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a înlăturat apărarea lor cu privire la asumarea liber consimțită de către intimata reclamantă a tarifelor. Astfel, arată că încă prin fisa de date a procedurii de negociere directa s-a stabilit ca tariful se poate ajusta sau modifica doar dupa 12 luni de la data intrării in vigoare a contractului, iar în urma negocierii s-a stabilit faptul că pe acesta perioadă tarifele practicate vor avea doua niveluri, respectiv unul mai mic până la_ și unul mai mare (cel ofertat de către reclamantă) de la data de_, conform anexei 5 la contractul de delegare. In aceste condiții, este evident ca intimata reclamanta a cunoscut încă dinainte de a depune oferta pentru participarea la procedura de negociere condițiile impuse de către autoritatea competenta si si-a putut formula oferta in cunoștința de cauza. Mai mult, pe întreaga durata de desfășurare a negocierii intimata reclamanta ar fi putut oricând sa renunțe la negociere sau sa nu accepte acest rezultat al negocierii sau sa nu semneze contractul de delegare a gestiunii.
Așa cum au arătat și mai sus, nu au exclus obligația plății unei subvenții dar doar în condițiile asumate în contract, respectiv în cazul în care C. Local nu ar fi aprobat o cerere justificată de majorare a tarifelor.
Susținerea instanței de fond cum că ar fi fost o consecință previzibilă la data
încheierii contractului faptul că impunerea unui tarif timp de un an de zile este o măsură care afectează raportul dintre veniturile și cheltuielile intimatei reclamante și profitul necesar și astfel duce la activarea clauzei contractuale 3.7 nu este întemeiată. Astfel, din experiența inițială, nu au existat cereri de majorare a tarifelor din partea operatorilor anteriori în fiecare an și niciodată pana acum in istoricul prestării acestui serviciu de către operatori de transport nu s-a solicitat acordarea de subvenții, ceea ce dovedește profitabilitatea acestui serviciu, cu atât mai mult cu cât profitul
este un element component al tarifului, astfel încât și la data încheierii contractului cu intimata reclamanta în tarif era inclusă o marjă de profit.
Susțin în continuare că acordarea subvenției nu este o obligație automata deoarece, daca ar fi fost asa, pentru acordarea subvenției nu ar fi fost nevoie de adoptarea HCL nr. 207/2010 privind aprobarea subvenționării serviciului de transport public local de persoane, efectuat prin curse regulate, în municipiul B. și localitățile componente si a semnării unui act adițional la contractul de delegare, ci intimata reclamanta ar fi beneficiat automat de subvenție în oricare dintre modalitățile acesteia, atat inainte cat si dupa data adoptării acestei hotărâri, respectiv de la data de_ .
In ceea ce privește sistemul de tiketing, implementarea acestuia a fost ofertată de către intimata reclamanta la programul de investiții pe termen scurt. In urma negocierii, s-a stabilit de comun acord cu intimata reclamanta ca implementarea acestuia sa se faca pana la sfârșitul anului 2009. Ca urmare, acesta obligație a fost una liber asumata si de altfel nici măcar îndeplinita deoarece din conținutul expertizei (anexa 3 la Suplimentul
II) rezulta ca pentru acest sistem, cel puțin la nivelul anului 2010, se plătea chirie, nefiind deci o investiție proprie (bun propriu). Ca urmare, în mod incorect instanța de fond reține faptul că intimata reclamantă a realizat o investiție cu privire la sistemul de tiketing deoarece investiția inseamna achiziționarea unei proprietăți sau a unui produs in speranța ca acesta va genera profit sau se va aprecia in viitor și nu închirierea unui bun, așa cum rezultă din expertiză că a făcut intimata reclamanta.
Mai arată că pentru încheierea contractului de delegare s-au emis o serie de hotărâri de consiliu cu caracter normativ a căror legalitate a fost recunoscuta inclusiv de către intimata reclamantă in condițiile in care a participat la procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii si a semnat contractul in baza acestor hotărâri si nu a promovat vreo acțiune pentru modificarea sau anularea prevederilor acestora.
In ceea ce privește expertiza efectuată în cauză, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că procentul cheltuielilor indirecte a fost corect stabilit. Astfel, pentru perioada avută în vedere de către Serviciul de audit public intern în nota de constatare din august 2011 doar s-a reținut că intimata reclamantă aplică un procent de repartizare a cheltuielilor indirecte de 80 % asupra transportului local în baza unei Hotărâri AGA a acesteia, astfel încât nu consideră că se contrazic propriile susțineri și constatări. Dar expertiza contabilă din prezenta cauză putea, conform cererii lor să facă verificări cu privire la modul de stabilire a acestor cheltuieli cu atât mai mult cu cât Hotărârea AGA nr. 1/2009 nu a fost publicată în Monitorul Oficial, sens în care depun extras de pe e-monitor.
În opinia recurenților, expertiza nu tine cont de anexa 6 la contractul de delegare a gestiunii unde se menționează programul de investiții iar la pct. 2 si 3 de la capitolul investiții pe termen scurt se menționează ca investiție sistemul de tiketing (in anul 2009) si o pompa de alimentare (in anii 2009-2011) pe care reclamanta trebuia sa le realizeze din fonduri proprii si nu sa le închirieze, atrăgând cheltuieli suplimentare si in anul 2010 care s-au imputat nejustificat asupra transportului local. Ca urmare, considera
ca nici din acest punct de vedere expertiza nu este corect întocmita, ceea ce o lipsește de valoare probatorie.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciază că, deși instanța de judecată le-a acordat doar în procentul în care a admis acțiunea intimatei reclamante, respectiv în cuantum de 57 %, ar fi trebuit ca, prin prisma prevederilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, să
procedeze și la micșorarea cuantumului onorariului avocațial, deoarece consideră că și redus acesta are o valoare prea mare.
Împotriva sentinței a declarat recurs și SC T. SA B.
, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței in sensul obligării intimaților in întregime la plata sumei solicitate de 484.190 lei reprezentând subvenția pentru acoperirea diferenței dintre costurile înregistrate si sumele efectiv încasate si un profit de 8%, ca urmare a efectuării transportului in perioada_ -_ așa cum este stipulat in legea 92/2007 privind serviciile de transport public local, Regulamentul CE 1370/2007 transpuse in Contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate in municipiul B. nr. 3/D din_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că, având in vedere disp. art, 304/1 din Cod proc. civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fî atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prev. de art. 304/Cod proc. civ., instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele.
Pentru a putea analiza nelegalitatea hotărârii atacate sunt necesare câteva precizări cu privire la starea de fapt.
La data de_ a fost încheiat intre C. local al municipiului B. in calitate de delegant si recurentă, Contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate in municipiul B. nr. 3/D din_ la sediul Primăriei municipiului B. . Recurenta si-a îndeplinit în mod complet obligațiile asumate prin contract iar in conformitate cu prevederile legale si contractuale (art. 8 pct.
lit. n) si art. 3, pct. 3.7 din Contract este îndreptățită la acoperirea diferenței negative dintre costurile de exploatare si sumele încasate la care se adaugă un profit de 8%, cu titlul de subvenție, pentru perioada_ -_ stipulate in contractul de delegare iar C. local B., prin P. este obligat sa asigure subvenționarea activității de transport prin acoperirea eventualelor diferente negative rezultate din prestarea serviciului plus un profit rezonabil minim garantat.
Profitul face parte din obiectul subvenției, deoarece C. local B. trebuie sa acopere eventualele diferente negative dintre: sumele incasate ca urmare prestării serviciului de transport minus toate costurile de exploatare inclusiv taxele si impozitele prevăzute de lege plus un profit rezonabil minim garantat.
Fondul acestui proces a constat:
Dacă în perioada ianuarie 2010-iulie 2010, parata C. local B. în conformitate cu legislația în vigoare cât și a Contractului de delegare de gestiune era obligată la plata subvenției pentru acoperirea costurilor de exploatare plus un profit de maxim 8%
Opinia recurentei a fost că da, in conformitate cu:
art. 3, pct. 3.7 coroborat cu art. 8, pct. 8.2 din Contract de delegare de gestiune cat și cu anexa nr. 5 din Contract, ultimul alineat - C. local trebuie să plătească subvenția plus profitul rezonabil, adică maxim 8% stabilit.
Mai exact, anexa 5 din Contract pe de o parte interzice ajustarea tarifului pe perioada de 1 an dar în același timp până la data de_ nu se acordă subvenții. Începând cu data de_ intră în vigoare art. 8, pct 8.2, lit. n) și art. 3, pct. 3.7, adică T., în calitate de delegatar este îndreptățit să-și acopere cheltuielile de exploatare plus o marja de profit de maxim 8%
iar în caz contrar, parata se obligă să acorde diferența pentru acoperirea acestor costuri.
Legea 51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilități publice art. 1, alin 4, arată că serviciile de utilități publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general și au următoarele particularități: recuperarea costurilor de exploatare ori de investiție se face prin prețuri și tarife reglementate sau taxe speciale.
Potrivit disp. art. 1 alin 4 lit. i) din Legea nr. 92/2007 - Legea serviciilor de transport public local " Serviciul de transport public local de persoane și de mărfuri se organizează de către autoritățile administrației publice locale, pe raza administrativ-teritorială respectivă, cu respectarea următoarelor principii: lit (i) recuperarea integrală a costurilor de exploatare, reabilitare și dezvoltare prin tarife/taxe suportate de către beneficiarii direcți ai transportului, denumiți în continuare utilizatori, și prin finanțarea de la bugetele locale, asigurându-se un profit rezonabil pentru operatorii de transport și transportatorii autorizați;" și art. 17, alin (1) "Consiliile locale, consiliile județene și C. General al M. București au următoarele atribuții:" lit i) "acordarea de facilități și subvenții operatorilor de transport rutier și transportatorilor autorizați care efectuează transport public local de persoane, pentru asigurarea suportat Uitații costurilor de către utilizatori, susținerea și încurajarea dezvoltării serviciului, cu respectarea legislației fiscale în vigoare."
Ordinul nr. 263 din 6 decembrie 2007 - privind aprobarea Normelor- cadru privind modalitatea de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de transport public local, art. 43, pct 1, arata foarte clar ca: "(1) Raporturile contractuale dintre autoritatea publica/asociația de dezvoltare comunitara și operator se bazează pe principiul echilibrului financiar al delegării între drepturile care îi sunt acordate operatorului și obligațiile care îi sunt impuse.
Amintește cazul Altmark Trans Gmbh - a se vedea Decizia Curții Europene de Justiție din 24 iulie 2003 in cazul C-280/00 stabilește modalitatea acordării compensației pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare în cadrul transportului public.
Decizia Comisiei din 28 noiembrie 2005 (2005/842/CE) privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general, art. 5 - Compensația, alin. (1) Valoarea compensației nu depășește ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor efectuate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, ținând seama de veniturile rezultate și de un profit rezonabil pe capitalul propriu necesar pentru
îndeplinirea obligațiilor respective. Compensația trebuie folosită efectiv pentru funcționarea serviciului de interes economic general respectiv, fară a aduce atingere capacității întreprinderii de a beneficia de un profit rezonabil si alin 4. In sensul prezentei decizii, prin "profit rezonabil" se înțelege rata rentabilității propriilor capitaluri, care ține seama de risc sau de absenți riscului pe care Și-l asumă întreprinderea ca rezultat al intervenției statului membru, în special în cazul când acesta din urmă acordă drepturi exclusive sau speciale. Rata respectivă nu depășește, în mod normal, rata medie înregistrată în sectorul în cauză în ultimii ani.
Regulamentul CE 1370/2007 cu aplicabilitate din_, - Norme aplicabile compensației în cazurile menționate la articolul 6 alineatul (1)- pct. 2 din anexa "Compensația nu poate depăși o sumă care corespunde
efectului financiar net echivalent cu totalitatea efectelor, pozitive sau negative, ale conformării cu obligația de serviciu public asupra costurilor si veniturilor operatorului de serviciu public. Efectele se evaluează comparând situația în care obligația de serviciu public este îndeplinită cu situația care ar fi existat dacă obligația nu ar fi fost îndeplinită. Pentru a calcula efectul financiar net, autoritatea competentă se orientează după următorul mecanism:
costurile suportate în legătură cu o obligație de serviciu public sau cu un set de obligații de serviciu public impuse de autoritatea competentă/autoritățile competente, obligații conținute într-un contract de servicii publice si/sau într-o normă generală;
minus eventualele efecte financiare pozitive generate în cadrul rețelei exploatate în temeiul obligației/obligațiilor de serviciu public în cauză;
minus sumele încasate din tarife sau orice alte venituri generate în îndeplinirea obligației/obligațiilor de serviciu public în cauză;
plus un profit rezonabil;
egal efectul financiar net. " si pct. 6. "Profitul rezonabil" trebuie înțeles ca rată de rentabilitate a capitalului care este normală pentru sectorul de activitate respectiv într-un stat membru dat și care tine seama de riscul sau de absența riscului suportat de către operatorul de serviciu public în virtutea intervenției autorității publice.
Toate aceste prevederi arata foarte clar ca transportul public se efectuează doar cu recuperarea integrala a costurilor de exploatare la care se adaugă un profit rezonabil.
Parata C. local B. a pus în aplicare prevederile sus amintite numai începând cu data de_, iar pentru perioada_ -_, nu a considerat justificate aceste pretenții.
Arată că in perioada_ -_ - asa cum este stipulat in contractul mai sus menționat - Anexa 5 - ,pe perioada de un an de la data semnării contractului nu se pot face ajustări ale tarifului. Pana la data de_ nu se acorda subvenții. T. nu a majorat tarifele, nu a beneficiat de subvenție pentru acoperirea costurilor de exploatare si a profitului stipulat in contract si nu a obținut profit din activitatea de transport local.
Tot in acest contract transpusa ca si condiție din documentația de atribuire a contractului de delegare a gestiunii (cap. VII, pct.2) " Tariful biletelor de transport se poate ajusta sau modifica, după 12 luni de la data intrării in vigoare a contractului, cu respectarea prevederilor din Normele cadru privind stabilirea, ajustarea si modificarea tarifelor pentru serviciile de transport public local de persoane, aprobat prin Ordinul Președintelui A.N.R.S.C, 272/12 decembrie 2007;" si declarația din Formularul nr. 11 declaram pe proprie răspundere ca vom menține tarifele si preturile propuse cel puțin un an de la data semnării contractului de delegare a gestiunii" din documentația de licitație transpusa in Anexa nr. 5 la Contract, pe perioada de un an de la data semnării contractului nu se pot face ajustări ale tarifului. Pana la data de_ nu se acorda subvenții" coroborata cu art. 3 pct 3,7 din Contract "Tarifele practicate, inclusiv sumele destinate protecției sociale decontate de concedent, trebuie sa acopere cel puțin cheltuielile legate de realizarea serviciului prestat, plata tuturor taxelor și impozitelor prevăzute de lege, inclusiv o cota de 8 % profit minim convenit" duce automat la obligația Primăriei B. ca începând cu_ sa acopere toate influentele negative plus profitul rezonabil, daca se impune.
In condițiile existentei unui contract cu clauze clare, C. Local al
M. B. încalcă art. 19, pct. e) din Legea nr. 92/2007 "Autoritățile
administrației publice locale au următoarele obligații față de operatorii de transport rutier și transportatorii autorizați: e) să asigure finanțările convenite prin reglementările privind modalitatea de gestiune a serviciilor, dacă este cazul;"
De altfel, art. 43, pct. 1 si 2 din Ordinul nr. 263 din 6 decembrie 2007
- privind aprobarea Normelor-cadru privind modalitatea de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de transport public local, arata foarte clar ca:
"(1) Raporturile contractuale dintre autoritatea publica/asociația de dezvoltare comunitara și operator se bazează pe principiul echilibrului financiar al delegării între drepturile care îi sunt acordate operatorului și obligațiile care îi sunt impuse.
(2) Operatorul nu va fi obligat sa suporte creșterea sarcinilor legate de execuția obligațiilor sale, daca aceasta creștere rezulta în urma unui caz de forța majora."
Art. 20, pct. 1 din Ordinul nr. 272 din 12 decembrie 2007 pentru aprobarea Normelor-cadru privind stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor pentru serviciile de transport public local de persoane arata ca " Tarifele pentru serviciile de transport public local de persoane efectuat prin curse regulate sau pe cablu se stabilesc de autoritățile administrației publice locale implicate, pe baza fundamentării realizate de către operatorii de transport/transportatorii autorizați."
Datorita faptului ca in lunile ianuarie, februarie si martie 2010, costurile de exploatare au crescut mai mult decât creșterea indicelui de consum, in conformitate cu art. 21 pct. 1 din Norme, SC T. SA este îndreptățită sa ceara modificarea tarifului in transportul public.
Numai că, condițiile de participare la licitație, si anume faptul ca nu avea voie sa majoreze tarifele un an de la data intrării in vigoare a contractului, anulează dispozițiile Ordinului 272/, art. 20, alin. 1.
Practic, prin aceasta condiție, C. Local B. si-a asumat responsabilitatea de a plați toate costurile negative plus profitul rezultate din activitatea de transport calatori.
Potrivit Legii nr. 51 din 8 martie 2006 legea serviciilor comunitare de utilități publice art. 43,alin.2, pct. a), Legii 92/2007, art. 4, pct. l, art. 17, pct. "n", art. 19 pct. e, Contractul de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate in municipiul B. nr. 3/D din_, art. 3 pct. 3,7 Decizia CE 2005/842/CE, Regulamentul CE 1370/2007, art. 4, lit. c), art. 6, pct. 1 si anexa - obligatoriu pentru toate statele membre începând cu data de 0_ si pentru respectarea art. 148/2 din Constituția României, este obligatorie asigurarea acoperirii costurilor de exploatare plus un profit rezonabil.
Prin admiterea in parte a acțiunii, instanța acorda subvenție pentru acoperirea costurilor de exploatare insa nu acorda si pentru un profit rezonabil de 8% așa cum rezulta si din expertiza contabila efectuata in cauza (nr. 4/_, pag 4, Obiectivul nr. 3), punând in aplicare doar parțial prevederile Legii 92, contractului de delegare a gestiunii art. 3.7 precum si prevederile Regulamentului 1370/2007. Astfel considera încălcate prevederile art. 148 alin 2 din Constituție Titlul VI (2) "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor din actul de aderare." Regulamentul CE 1370 are caracter obligatoriu incepand cu data de 0_
Asta in condițiile in care, asa cum reiese si din expertiza inițiala nr. 4/_, pag 5-Obiectivul nr. 5, profitul rezonabil este rata rentabilității pe capitalurile proprii aferente prestării serviciilor.
În spiritul acestei definiții T., de bună credință a agreat sintagma
"profit maxim"; din contract art. 3.7, întrucât pe o perioadă de 6 ani sin contract capitalurile proprii aferente prestării serviciului de transport pot avea fluctuații în plus sau în minus.
Instanța la f. 8 alin. 3 din sentință conchide că nu va lua în considerare determinarea profilului conform celor două procente realizate în cadrul suplimentului I la raportat și care relevă suma de 437.897 lei, profit calculat în procent de 8% și respectiv 54.737 lei pentru procentul de 1%, deoarece aceste valori au rezultat ca urmare a raportării expertului pe anul 2010 și nu doar pentru perioada pentru care se reclamă subvenția (_ -_ ). Ceea ce conchide instanța este corect, numai că omite să studieze faptul că în raportul de expertiză inițial 4/_ pag. 4 obiectivul nr. 3 - f. 155 din dosar expertul stabilește că profitul pentru perioada _
-_ este 8%, însemnând 250.593 lei, ceea ce este diferit de suma anuală expusă de instanță pe întreg anul 2010, adică 437.897 lei.
Instanța la f. 8 din sentință corect statuează că susținerile pârâtei sunt neconforme cu realitatea și se contrazice în propriile susțineri și constatări în sensul că după data de_ pârâta acorda subvenție pentru acoperirea costurilor de exploatare și un profit de 8%. Cu toate acestea, pentru prima parte, cea reclamată de recurentă, instanța acordă doar un profit de 1%, prevalându-se de expresia din contract art. 3.7
"profit maxim 8%";. Dacă din punct de vedere al pârâtei, penru priam perioadă a anului 2010 profitul rezonabil este doar de 1%, recurenta nu înțelege de ce în a doua perioadă a anului 2010 considera profit rezonabil un procent de 8%. Consideră că Hotărârea de Consiliu Local nr. 207/_ a ținut cont de prevederile Regulamentului nr. 1370 anexa pct. 6 și de decizia CE 2005/842/CE art.5 alin. 4 depuse de recurentă prin Plângerea prealabilă formulată și înregistrată sub nr. 100152/_ .
Acestea sunt considerentele pentru care solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Analizând recursurile formulate, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs privind legitimarea procesuală pasivă în cauză a M. B.
, instanța reține că, potrivit mențiunilor din cadrul contractului de delegare a gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate nr. 3/D/_, părțile acestei convenții au fost C. Local al M. B., în calitate de delegant, respectiv operatorul de transport SC T. SA B., în calitate de delegatar.
Ori, în raport de aceste prevederi contractuale, cererea de chemare în judecată întemeindu-se pe răspunderea civilă contractuală, se constată că în ceea ce privește pe pârâtul M. B., în cauză nu a fost justificată calitatea sa procesuală pasivă.
Curtea nu poate reține că dispozițiile art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 conferă legitimare procesuală acestui pârât, în raport de dispozițiile exprese ale art. 16 alin. 1 din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local, potrivit cărora consiliile locale, consiliile județene, precum și C. General al M. București sunt obligate să asigure, să
organizeze, să reglementeze, să coordoneze și să controleze prestarea serviciilor de transport public desfășurat pe raza administrativ-teritorială a
acestora, precum și să înființeze societăți de transport public dacă acestea nu există.
Având în vedere că legea conferă competențe și obligații exprese în materie consiliului local, iar nu unității administrativ teritoriale, este neîndoielnic că doar consiliul local poate fi chemat în judecată, cu atât mai mult cu cât doar acesta a fost parte în convenția pe care reclamanta își întemeiază pretențiile.
Mai mult chiar, astfel cum reiese din chiar cuprinsul art. 21 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 215/2001, căruia însă instanța de fond i-a dat o interpretare greșită, unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Ori, astfel cum s-a reținut mai sus, din cuprinsul contractului de delegare a gestiunii nr. 3/D/_ reiese împrejurarea că unitatea administrativ teritorială nu a fost parte în această convenție, astfel că nu se poate reține că M. B. este ținut de obligațiile asumate în acest contract.
Pentru aceste motive, curtea apreciază că reclamanta nu a justificat în cauză legitimarea procesuală pasivă a M. B. .
În ceea ce privește recursurile declarate de către reclamanta SC T. SA B. și pârâtul C. Local al M. B.
, curtea reține că acestea sunt nefondate.
Astfel, ambele recursuri contestă în esență interpretarea dată de către instanța de judecată prevederilor legale și opțiunea instanței în a alege una dintre variantele expertizei contabile efectuate în cauză.
Curtea reține preliminar că argumentele aduse de către instanța de fond în sprijinul soluției pronunțate sunt pe deplin întemeiate și convingătoare, însușindu-și-le în totalitate. În acest sens este de precizat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în considerentele deciziei întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete, cum este cazul de față, în care instanța de fond a realizat o coroborare corespunzătoare a dispozițiile legale incidente cu starea de fapt analizată.
Suplimentar, în ceea ce privește criticile recurentului C. Local al
M. B., care solicită, ca urmare a admiterii recursului, respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă, curtea apreciază, astfel cum în mod judicios a reținut și instanța de fond, că această parte contractantă era ținută, în virtutea clauzelor stipulate la art. 3 pct. 3.7 și art. 8 pct. 8.2 lit. n) din contract și a prevederilor legale menționate în art. 1 alin. 4, art. 17 alin. 1 lit. i din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local, la a-și respecta obligația de a acorda subvenții delegatarului.
În susținerea acestei concluzii care reiese din interpretarea clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale amintite, este și H.C.L. B. nr. 207/_ prin care s-a aprobat subvenționarea serviciului public de transport persoane prin curse regulate din municipiul B. și localitățile componente începând cu luna august 2010, în preambulul căreia se reține că, la baza emiterii acesteia a stat, printre altele, chiar H.C.L. B. nr. 103/_ prin care s-a aprobat atribuirea contractului de delegare a
gestiunii serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în municipiul B. operatorului SC T. SA B. .
Ori, pârâta, prin emiterea acestui act administrativ, recunoaște implicit existența în sarcina sa a obligației de a acorda subvenție delegatarului, obligație pe care însă a înțeles să și-o execute de bună-voie doar începând cu data de_, potrivit H.C.L. B. nr. 207/_ .
Mai mult, în cauză s-a probat de către SC T. SA că aceasta și-a respectat obligația corelativă prevăzută la art. 3 pct. 3.2 din contract prin care s-a obligat să mențină tarifele prevăzute în anexa 5 la contract pe o perioadă de un an de la data semnării contractului de delegare.
Instanța nu poate reține ca fiind întemeiate susținerile recurentului C. Local al M. B. în sensul că obligația de acordare a subvenției nu este o obligație automată, întrucât ipoteza oferită de aceasta, în sensul necesității manifestării ulterioare de voință a acestei părți contractuale pentru îndeplinirea obligației de acordare a subvenției, manifestare care ar fi trebuit să se realizeze prin aprobarea unei hotărâri expres a consiliului local
în acest sens, ar reprezenta o obligație asumată sub condiție pur potestativă. Ori, condiția pur potestativă este o condiție a cărei realizare depinde exclusiv de voința părții care se obligă, obligația asumată sub o astfel de
condiție fiind nulă, după cum stipulează art. 1010 din Codul civil (1864).
În cauză însă, în raport de împrejurarea că această clauză contractuală prevăzută la art. 3 pct. 3.7 și art. 8 pct. 8.2 lit. n) a fost formulată într-o manieră neclară, neputând fi calificată drept o obligație asumată în mod clar sub condiție pur potestativă, aceasta este supusă interpretării, interpretare care însă nu poate lăsa fără efecte obligația în cauză, astfel cum arată art. 978 din Codul civil (1864), care stipulează în mod expres că, atunci când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul.
Prin urmare, obligația asumată de către C. Local al M. B. nefiind stipulată sub condiție pur potestativă, trebuie interpretată în sensul în care aceasta poate avea un efect, astfel că nu se poate aprecia, astfel cum solicită pârâta, că executarea acesteia depindea exclusiv de voința sa, situație care ar conduce, astfel cum s-a arătat, la însăși nulitatea acestei clauze.
În ceea ce privește susținerile recurentului privitoare la asumarea liber consimțită de către reclamantă a tarifelor, aspect care, în opinia recurentei, ar constitui o exonerare a sa de la obligația de suportare a subvenție, curtea reține că aceste susțineri nu se sprijină pe nicio dispoziție contractuală în care să se prevadă că majorarea tarifelor cu începere de la_ conform anexei 5 la contract conduce la exonerarea pârâtei de la executarea propriei obligații.
Ori, în absența oricăror temeiuri legale sau contractuale care să sprijine aceste apărări ale pârâtei, se impune respingerea acestora ca fiind vădit neîntemeiate.
Privitor la criticile recurentei SC T. SA referitoare la cuantumul obligației de a acorda subvenție, reținută în sarcina delegantului pentru perioada_ -_, curtea reține că în cauză a fost administrată proba cu expertiza în specialitatea contabilitate, în cadrul căreia au fost propuse de către expert, la solicitarea părților, mai multe variante de calcul, cu luarea în considerare a susținerilor părților.
Curtea constată că, în art. 3 pct. 3.7 din contract, se menționează în mod expres cu privire la profit că acesta poate fi acoperit într-o cotă de
maxim 8%
, astfel că se impune concluzia că acest cuantum stipulat ca fiind variabil a fost lăsat, la momentul încheierii contractului, la aprecierea ulterioară a părților, părți care însă nu au mai convenit cu privire la acest aspect.
Prin urmare, în interpretarea prevederilor art. 3 pct. 3.7 se impune concluzia că pârâtului C. Local al M. B. îi revenea obligația de a acoperi, cu titlu de subvenție, și un procent din profit, procent care însă, în aplicarea art. 983 din Codul civil, care arată că atunci când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă, trebuie stabilit în varianta solicitată de pârât, respectiv de 1%.
Ca atare, debitorul C. Local al M. B. fiind cel ce s-a obligat contractual la plata unei subvenții reclamantei, clauza în cuprinsul căreia s-a stabilit cuantumul procentual variabil al profitului ce urmează a fi acoperit trebuia interpretată în favoarea debitorului, modalitate în care în mod corect a procedat instanța de fond, admițând în parte cererea reclamantei asupra acestui aspect.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de C. Local al M.
B. vizând cuantumul cheltuielilor de judecată, trebuie reținut că acesta nu poate fi apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
În drept, potrivit art.274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, curtea constată că pârâtul este în culpă procesuală întrucât derularea prezentului litigiu decurge din refuzul acestuia de a-și îndeplini o obligație contractuală, astfel că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.274 C.proc.civ. obligând pârâta căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, susținerile contrare fiind nefondate.
Curtea reține însă că și aplicarea 274 alin 3. C.proc.civ. a fost corect realizată de prima instanță, recursul fiind nefondat și în ceea ce privește acest aspect, întrucât au fost avute în vedere munca depusă, miza procesului, obiectul acestuia, în raport de care s-a apreciat că suma de 8000 de lei, redusă de la cea solicitată de 15.000 de lei cu titlu de onorariu avocațial, apare ca fiind justificată, în cauză nefiind identificate elemente care să conducă la aprecierea caracterului disproporționat al acestui cuantum stabilit de către instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, curtea constată că se impune admiterea recursului declarat de acest pârât împotriva sentinței civile nr. 3120/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, pe care o va modifica în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
B. și va respinge acțiunea față de acest pârât.
Totodată, se vor respinge recursurile declarate de reclamanta SC T. SA B. și C. Local al M. B., astfel că se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA B. și pârâtul C. LOCAL AL M. B. .
Admite recursul declarat de pârâtul M. B., prin P., împotriva sentinței civile nr. 3120 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. Năsăud, pe care o modifică în sensul că admite
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. B., prin primar, și respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
A. M. ION | A. | M. | C. | M. S. |
GREFIER
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.M.P.
