Sentința civilă nr. 906/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.906
Ședința publică din 15 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. A., judecător
C. C., grefier
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. -M.
,
cu domiciliul în comuna C., nr.287, bl.1B, ap.4, jud. S., în contradictoriu cu pârâții M. E. ȘI F.
- PRIN D. G. A F. P. A J.
S.,
cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, județul S. și pârâta-chemată în garanție A. F. PENTRU M. - M. M.,
cu sediul în B. ,
str. S. I., nr.294, Corp A, sector 6, având ca obiect obligația de a face
- restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D.
G. a F. P. a J. S. și A. F. pentru M. .
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepțiilor invocate din oficiu și asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul P. V. -M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. S., A. F. P. a Municipiului Z. și A. F. pentru M. B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2.328 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante achitată în data de 18 ianuarie 2012 și dobânda fiscală calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 2.328 lei cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca Volkswagen, cu număr de identificare WV1ZZZ2DZXH008442, conform chitanței seria TS8 nr. 1592707 din data de 18 ianuarie 2012.
Reclamantul a apreciat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 25, 30, 90 din TFUE, Legea nr. 554/2004, Codul fiscal.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004 și nu a parcurs procedura administrativ fiscală prevăzută de art. 207 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii deoarece dispozițiile Legii nr. 9/2012, în baza căreia a fost percepută taxa pentru emisiile poluante, nu contravine dispozițiilor comunitare, deoarece a modificat anumite elemente în modul de taxare și a introdus reglementări care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, înlăturând caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Cu aceeași ocazie pârâta a formulat și depus cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru M. solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie admisă și cererea de chemare în garanție. În susținere s-a aratat că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. .
Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. și AFM.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003 Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).
Pe cale de consecință, apreciind că aceleași argumente sunt valabile și în privința cererii de restituire a taxei achitate în baza Legii nr. 9/2012, care este percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 110 TFUE (având în vedere că prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 al Legii nr. 9/2012 se menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală), instanța reține că inadmisibilitatea acțiunii cu această motivație nu
poate fi reținută. În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii cu motivația că reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul definit de Legea nr. 554/2004, tribunalul reține că introducerea prezentei acțiuni este întemeiată pe refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, refuz care rezultă din practica administrativă a pârâtei anterioară introducerii acțiunii, din poziția procesuală a acesteia și răspunsul comunicat reclamantului în acest sens. Pentru aceste motive instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., tribunalul reține că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP Z., în calitate de autoritate fiscală competentă, aspect care reiese din copia chitanței depusă la dosar, fără a exista un raport juridic creat direct între reclamant și DGFP S., care să îndreptățească formularea acțiunii împotriva acestei instituții în calitate de pârâtă. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este DGFP S., ci AFP Z. . Din aceste motive, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei DGFP S. .
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. pentru M., instanța o va admite, având în vedere că taxa de poluare a fost achitată în urma emiterii deciziei de calcul a taxei emisă de AFP Z., în calitate de autoritate fiscală competentă. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012 autoritatea fiscală competentă are în atribuție stabilirea taxei de poluare, verificarea, colectarea și executarea silită, iar faptul că ulterior colectării taxelor sumele sunt distribuite unui alt beneficiar, în speță Administrației F. pentru M., nu îi atrage acestei instituții calitatea procesuală pasivă în acțiunea introdusă de reclamant pentru restituirea taxei. Calitatea procesuală pasivă constă în identitatea dintre persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, care în prezenta cauză nu este AFM, ci AFP Z. . Pe cale de consecință tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei
A. F. pentru M. .
În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 18 ianuarie 2012 reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de
lei cu titlu de taxa pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca Volkswagen, cu număr de identificare WV1ZZZ2DZXH008442, conform chitanței seria TS8 nr. 1592707. Autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată, într-un stat membru al UE, respectiv Germania. Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamantul s-a adresat pârâtei AFP Z., fără a primi un răspuns favorabil.
Tribunalul constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie
cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse
- în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
CJUE s-a pronunțat și în cauza Nisipeanu c. României din 7 iulie 2011, arătând că aceleași considerații (privind incompatibilitatea taxei cu art. 110 TFUE) se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. S-a apreciat de către Curte că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Deși prin hotărârile pronunțate în cauzele Tatu și Nisipeanu s-a stabilit incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG nr. 50/2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate în temeiul Legii nr. 9/2012 (care abrogă OUG nr. 50/2008), tribunalul constată că rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față.
Legea nr. 9/2012 instituie în locul taxei pe poluare taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementând în articolul 4 următoarele:
Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*)
Prima transcriere a fost definită de art. 2 lit. i din Legea nr. 9/2012 ca fiind - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, in conditiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. În mod evident prima transcriere a dreptului de proprietate este altceva decât prima înmatriculare (înscriere) în România a autovehiculelor second hand înmatriculate anterior în țări membre UE, respectiv ea reprezintă în opinia acestei instanțe, o vânzare a unui autovehicul rulat deja înmatriculat în România, către un alt proprietar, tot în România.
Prin OUG nr.1/2012 s-a suspendat aplicarea art. 4 alin. 2 al Legii 9/2012 ceea ce înseamnă că în continuare taxele pe emisiile poluante se plătesc doar de către proprietarii de autovehicule second-hand care le achiziționează din străinătate și le înmatriculează pentru prima dată în România, adică există o discriminare care încurajează cumpărarea de autovehicule rulate din România, pentru care, după intrarea în vigoare a legii și până la_ nu se mai plătește taxa pe emisiile poluante (cu specificațiile menționate în art. 4 alin. 2) față de autoturismele cumpărate din țările UE și înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care se plătește.
Din aceste motive, existând această discriminare generată de suspendarea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 prin OUG nr. 1/2012, tribunalul constată că rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminare în cauza Tatu sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza circumscrisă speței de față, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa pentru emisiile poluante a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta AFP Z. urmând a fi obligată să-i restituie taxa pentru emisiile poluante achitată necuvenit, în sumă de 2.328 lei.
În privința cererii de obligare la plata dobânzii fiscale, instanța o va respinge, reținând că, deși încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective, normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun (art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000). Nu se poate accepta
aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.fisc. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează. Pentru repararea integrală a prejudiciului, s-ar fi putut acorda dobânda legală de la data plății până la restituire, însă un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.
În privința cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 9/2012, având în vedere că sumele achitate cu titlu de taxă pentru emisiile poluante constituie venit la bugetul
F. pentru M. și se gestionează de către chemata in garanție, tribunalul va admite cererea de chemare in garanție și va obliga A. F. pentru M. să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 2.328 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante restituită reclamantului.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta AFP Z. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F.
P. S. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru M. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acesteia.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. V. -M. , cu domiciliul în comuna C., nr.287, bl.1B, ap.4, jud. S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S. și în consecință obligă pârâta A. F. P. Z. la restituirea sumei de
lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Respinge capătul de cerere cu privire la acordarea dobânzii fiscale.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I.
, nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință obligă chemata în garanție să achite în favoarea pârâtei A. F. P. Z. suma de 2.328 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante restituită reclamantului.
În baza art. 274 Cod procedura civilă obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. C. C.
Red/Dact. A.P. 5ex/11 martie 2013 Com. 3ex/_
