Sentința civilă nr. 952/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 952/2013
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. I.
GREFIER: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare formulată de reclamanta S.C. M. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele A. F.
P. A MUNICIPIULUI C. N. și D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C. .
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi,_ .
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, reține că prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului C., reclamanta SC M. S. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. C. -N. și pe pârâta
D. G. a F. P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 1789 lei, achitată conform chitanței seria TS4A nr. 7544878 din_ ; la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, pentru perioada cuprinsă între data de_ și data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a achiziționat la data de_ de la SC Willy&Co Imp Exp S. un autovehicul neînmatriculat în România, marca Kia, tip Sportage, cu o capacitate cilindrică de 1991 cmc, cu numărul de identificare U6YJE55558L030504, norme de poluare Euro 4. Acest autoturism fusese anterior achiziționat de SC Willy&Co Imp Exp S. de la SC Kia Rom Auto S. .
Reclamanta a mai arătat că acest autoturism nu a fost niciodată înmatriculat în România, provenind din Slovacia, conform facturii nr. 18083/_, iar la data de_, autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată în România, cu numărul de identificare_, conform certificatului de înmatriculare C00362413J.
Deși nu a fost de acord cu plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reclamanta a achitat această taxă la data de_ pentru a putea înmatricula autoturismul și pentru a-l putea conduce pe drumurile publice. Ulterior, în data de_, prin cererea înregistrată cu numărul 38884, a solicitat restituirea taxei speciale pentru autoturisme și
autovehicule achitate, însă, prin adresa nr. 38884 din_, pârâta AFP C. a refuzat restituirea taxei solicitate.
Reclamanta a învederat instanței că taxa a fost prelevată fără existența unui titlu de creanță, deoarece, conform art. 85 din Codul de procedură fiscală, impozitele și taxele se stabilesc de către organul fiscal competent prin decizii de impunere, iar pentru prelevarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule nu a fost emisă nicio decizie de impunere, neexistând nici un temei juridic pentru încasarea acesteia la data de_, actul de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule nefiind un act administrativ fiscal și acesta nu produce nici un fel de efecte juridice.
Reclamanta a precizat că taxa a fost prelevată cu încălcarea dreptului comunitar, prevederile art. 2141- art. 2143din Codul fiscal fiind contrare prevederilor art. 90 din Tratatul CE, actualul art. 110 din TFUE, întrucât discriminează autoturismele second-hand din statele membre ale UE, sens în care s-a pronunțat și Curtea de Justiție Europeană, iar Comisia Europeană a atenționat România la data de_ și_ în acest sens. Chiar statul român a recunoscut acest caracter discriminatoriu prin abrogarea prevederilor din Codul fiscal prin OUG 50/2008 și prin cele arătate în preambulul acestui act normativ.
Reclamanta a mai indicat că prevederile art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală prevăd dreptul la restituirea taxelor, impozitelor și contribuțiilor încasate fără temei legal, iar, conform art. 117 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, se restituie la cerere sumele plătite fără existența unui titlu de creanță sau plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 90 din Tratatul CE, actual 110 din TFUE, organele fiscale și instanțele judecătorești au obligația de a aplica direct normele de drept comunitar.
Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004, art. 21 alin. 4, art. 117, art. 205 - art. 207, art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, art. 90 din Tratatul CE și art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene
La data de_, pârâta A. F. P. a municipiului C. -
N. a depus, prin intermediul serviciul registratură a Tribunalului C., întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme în temeiul unor dispoziții legale în vigoare la data plății, respectiv prevederile art. 2141- art. 2143din Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311- 312din HG 44/2004, prevederi conforme cu normele europene, deoarece această taxa nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second - hand provenind din alte state membre UE, ci tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, aplicându- se și autoturismelor noi din producția națională din România.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. C., invocată din oficiu, instanța reține că din cuprinsul acțiunii introductive rezultă că reclamanta a înțeles să conteste legalitatea obligației sale de a achita o taxă specială pentru autoturisme (taxa de primă înmatriculare) la A. F. P. C. -N., respectiv să solicite restituirea sumei de 1789 lei, achitate în îndeplinirea obligației de plată a acestei taxe. În raportul juridic de drept fiscal născut între părți ca
urmare a plății acestei taxe către A. F. P. C. -N. reclamantul apare ca titular al dreptului de a solicita analizarea legalității perceperii taxei în litigiu, unicul subiect față de care se poate realiza acest drept fiind însuși autoritatea către care s-a achitat această taxă, respectiv A.
F. P. C. -N. .
Pe de altă parte, între reclamant și pârâta Direcției Generale a F.
P. C. nu s-a născut niciun raport juridic de drept substanțial, astfel că instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, în fapt, reclamanta a achiziționat un autoturism marca KIA Sportage, cu nr. de identificare U6YJE55558L030504, iar pentru înmatriculare a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 1789 lei la AFP C. -N., la data de_ .
Astfel cum reiese din factura seria BKIAF nr. 18083 (f. 10), societatea comercială SC WILLY&CO IMPORT EXPORT S. a achiziționat de la furnizorul KIA ROM AUTO S. autoturismul KIA Sportage, autoturism pe care l-a vândut, potrivit facturii seria CJCAA nr. 1255390 depusă la fila 9, reclamantului la data de_ .
Instanța constată că, potrivit mențiunilor din certificatul de înmatriculare nr. 008634146 (f. 12), autoturismul KIA Sportage a fost fabricat în anul 2008, iar inspecția tehnică periodică efectuată asupra acestui autovehicul a consemnat că acesta este un vehicul nou, în anexă consemnându-se expres ";ITP CJ NOU";.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 90 din Tratatul C.E., "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.";
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90 precitat, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 90 din T.C.E., suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, conținute în art.
23 și 25 din Tratat, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Potrivit art. 241 ind. 1 și 214 ind. 2 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, în forma în vigoare la data achitării taxei obiect al prezentului litigiu, taxa specială se plătea cu ocazia primei înmatriculări în România, intrând sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele
comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România.
De asemenea, în conformitate cu prevederile pct. 31 ind. 1 alin. 1 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571-2003 privind codul fiscal, taxa specială se aplica atât autoturismelor și autovehiculelor comerciale noi, cât si celor rulate.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate anterior și situația de fapt reținută în prezenta cauză, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de dispozițiile legale naționale, nu a fost percepută în cazul reclamantei pentru faptul că autoturismul său a traversat frontiera statului, în sensul că ar fi fost anterior înmatriculării în România înmatriculat în altă țară membră a Uniunii Europene, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul României, în vederea punerii în circulație, astfel încât nu reprezintă o taxă vamală de import sau o măsură cu efect echivalent în sensul art. 23 și art. 25 din Tratatul C.E.
Astfel, în speța de față, așa cum rezultă din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamantă, fiind fabricat în anul 2008 nu a fost înmatriculat anterior în niciun alt stat membru, fiind vorba de o primă înmatriculare în România, la cererea reclamantului, ca prim proprietar al acestuia.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în spațiul comunitar, în România, taxa specială prevăzută de art. 241 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din T.C.E., nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
Astfel cum se observă din cuprinsul art. 241 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, legiuitorul nu a realizat nicio distincție, la momentul achitării taxei în litigiu, între autoturismele noi fabricate in România și cele fabricate în alte state membre UE, pentru ambele categorii de autoturisme fiind necesară achitarea taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România.
Mai mult, instanța reține că, pentru a aprecia asupra existentei efectului protecționist, în jurisprudența instanței de contencios comunitar se compară produse similare. Ori, în raport de acest aspect, nu se pot reține drept întemeiate susținerile reclamantei în sensul aplicabilității în cauză a celor statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05, Nádasdi și Németh, respectiv în cauza C-313/05, Brzeziński, întrucât în acestea a fost supusă analizei autoturisme de ocazie (second-hand) pentru care statele în cauză percepeau taxe cu ocazia
înmatriculării acestor autoturisme importate, care fuseseră anterior înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, ceea ce nu este cazul în cauza de față, întrucât autoturismul reclamantei este un autoturism nou, astfel cum s-a arătat.
În ceea ce privește alegațiile reclamantei privitoare la inexistența unui titlu de creanță, respectiv a unei decizii de impunere pentru încasarea taxei speciale pentru autoturisme, instanța reține că, potrivit pct. 31 ind. 2 alin. 2 din HG nr. 44/2004, taxa specială se plătea de către persoana fizică sau juridică care făcea înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe baza de
ordin de plată pentru trezoreria statului (OPT), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale în a căror evidență aceștia erau
înregistrați ca plătitori de impozite și taxe, răspunderea privind suma de plata aferentă taxei speciale revenind plătitorului, în documentul de plată la rubrica "Reprezentând" înscriindu-se în mod obligatoriu seria cărții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului.
Ori, din cuprinsul acestor dispoziții legale, se constată că legiuitorul a instituit o procedură specială de achitarea a acestei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, procedură derogatorie de la dispozițiile de drept comun ale Codului de procedură fiscală care impun emiterea unei decizii de
impunere, menționându-se totodată în mod expres că răspunderea privind suma de plata aferentă taxei speciale revine plătitorului.
Mai mult, instanța reține că, pentru a veni în sprijinul contribuabililor, prin Ordinul nr. 418/2007 a fost aprobată o procedură de calculul a taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, însă această procedură nu era obligatoriu de urmat și nici nu transfera răspunderea pentru stabilirea taxei în sarcina organului fiscal.
Astfel, în art. 1 alin. 1 din acest act normativ se menționează că
"persoanele fizice si juridice care datorează taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule pot solicita organului fiscal competent calculul acesteia pe baza cărții de identitate a vehiculului, prezentata in original";, dispoziții din cuprinsul cărora se poate concluziona că nu era obligatorie pentru contribuabil parcurgerea acestei proceduri.
De asemenea, în cuprinsul art. 3 și 4 din ordinul menționat, se reține că modul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule se reflecta în documentul prevăzut în anexa care făcea parte integrantă din procedură, documentul privind modul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule emițându-se în regim de asistență contribuabililor, eliberându-se pe loc solicitantului și nepurtând ștampila unității fiscale.
Prin urmare, în ceea ce privește taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, instanța reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 85 din Codul de procedură fiscală privitoare la stabilirea impozitelor și taxelor de către organul fiscal competent prin decizii de impunere, astfel că, și sub acest aspect, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
În raport de considerentele menționate, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă, având în vedere caracterul neîntemeiat al acesteia.
În temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a
P. C. și respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea exercitată de reclamanta SC M. S. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a Municipiului C. -N., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. R. B. M.
Red./dact.IAM 5 ex. - _
