Acţiune în constatare. Decizia nr. 1209/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1209/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 2415/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1209/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul M. E. împotriva sentinței nr. 1231/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. G. pentru recurentul reclamant M. E., lipsind intimata pârâtă I. Național de Medicină Legală M. Minovici.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția tardivității completării cererii de recurs, cât și asupra recursului.
Avocatul recurentului reclamant solicită respingerea excepției tardivității completării cererii de recurs. Arată că precizarea este o dezvoltare a motivelor de recurs .
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în fond, admiterea cererii principale. Arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept. Invocă art.35 și arată că cel care are un drept îi permit să ceară instanței să constate existența sau a inexistenței unui drept. Mai solicită a se observa că nu s-a solicitat de către recurent constatarea unei stări de fapt în fața instanței de fond, ci s-a solicitat constatarea unui drept, anume dreptul conferit de L.667/2001, acela de a solicita consultarea registrului pentru a face comparație între înscrisurile depuse în copie la dosarului cauzei și înscrisurile aflate în original de la această instituție.
Mai arată că în sentința instanței de fond se invocă că, în situația în care ar fi fost admisă cererea, aceasta este o reiterare a cererii inițiale din dos._/221/2012 al Curții de Apel A. I. soluționat. Solicită, să se observe împrejurarea că această cerere ulterioară a fost determinată de împrejurarea că acele înscrisuri nu au fost cele originale. Ori în această situație nu poate fi reținută nici autoritatea de lucru judecat pentru că această cerere a doua a fost determinată de cererea inițială.
Solicită cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise, chitanța reprezentând onorariu de avocat și împuternicire avocațială.
Față de actele de la dosar instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr.1231/CA/2014 Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Hunedoara a respins acțiunea reclamantului M. E. în contradictoriu cu pârâtul I. Național de Medicină Legală „M. Minovici”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. E., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În expunerea motivelor arată următoarele:
1.Rejudecarea cauzei în fond, de către instanța de recurs,
2.Casarea sentinței nr.1231/CA/2014, care încalcă interesul și drepturile, prevăzute de articolele de lege pe care le-a invocat în acțiune introductivă, din data de 28.04.2014,
3.Admiterea cererii de verificare, prin Comisie rogatorie, a autenticității sau a contractelor copiilor suspecte pe care pârâtul le-a înaintat Curții de Apel A. I., la data de 26.09.2013, comparativ cu Registrul de Paternități al Laboratorului de serologie din anul 1968, vol.II, poziția 1324. (Dosar nr._/221/2012),
4.Obligarea pârâtului I.N.M.L: să prezinte Comisiei rogatorii, pentru verificare, a Registrului de paternități al Laboratorului de dermatoglifie din anul 1968, indicativul A10/6110,
5.În prezența reclamantului și a avocatului că îl va reprezenta, pârâtul să elibereze imediat copii certificate pentru conformitate, a filelor din registre care conțin datele personale ale reclamantului și ale subiecților R. I. și R. T. B..
6.Cu cheltuieli de judecată, în măsura dovedirii lor.
In motivarea recursului arată că instanța de fond a respins, fără temei legal, aplicarea în speță a procedurii de verificare a Registrelor de paternități, prin Comisie rogatorie, în prezența reclamantului și a avocatului ce îl va reprezenta. Dispozițiile art.35 Cod pr.civilă îi permit să cer instanței să constate existența dreptului și a interesului privat de a consulta datele personale consemnate în Registrele paternități din anul 1968, pentru că acest drept, îi este încălcat de pârâtul I.N.M.L. de 9 ani de zile.
Pentru a facilita administrarea probelor de către instanță, reclamantul a solicitat verificarea registrelor care constituie probe legale, pertinente și utile. În prezența Comisiei rogatorii, a solicitat să se respecte dreptul reclamantului de a consulta registrele și de a obține copii certificate pentru conformitate, care vor proba în mod incontestabil, adevărul în speță.
Hotărârea de respingere a acțiunii reclamantul, a fost dată de alt judecător în ziua de 04.09.2014, datorită faptului că judecătorul inițial, s-a îmbolnăvit. Judecătorul nu a avut timpul necesar pentru a studia probele din dosar și articolele de lege pe care le-a invocat, hotărârea fiind pronunțată a doua zi după preluarea dosarului nr._ .
a) acțiunea reclamantului a fost considerată o „cerere de comunicare de informații publice „(Sentința fila 2, pct.3, primele 2 rânduri).
Precizează că în decizia nr.771/2014, instanța de recurs de la Curtea de Apel Alba Iulia, a stipulat că „aceste informații (n.a. cereri ale reclamantului), nu sunt informații de interes public” (Dos. nr._, fila 7, aliniatul 1, rândul – proba 6, aflată la dosar).
b) s-a susținut neadevărat că au fost depuse la dosarul nr._/221/2012, toate rubricile indicativului A_ din registrul de paternități al Laboratorului de Dermatoglifie din anul 1968, ce privesc reclamantul și subiecții expertizei (Sentința, fila 2, pct.3, ultimele 3 rânduri).
Referitor la această susținere, arată că atât instanța de fond cât și instanța de recurs, au impus pârâtului INML obligația de a furniza copie după Registrul de Paternități al Laboratorului de Dermatoglifie. Nici până acum, pârâtul nu s-a achitat de această obligație, impusă prin Sentința nr.4123/CA/2013 a Tribunalului Hunedoara (fila 4 alin.9 și 12) Decizia nr.771/2014 a Curții de Apel A. I. (fila 6 alin.11).
c) Invocarea „Autorității de lucru judecat”, pentru a declara inadmisibilitatea cererii reclamantului, este nelegală, fiind preluată din Întâmpinarea pârâtului, din data de 16.05.2015 (fila 1 alin.4).
După cum rezultă din Referatul depus la dosarului cauzei, „nu s-a identificat alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect”.
Acest referat este la vedere, constituind prima filă din Dosar nr._, așa că este imposibil ca judecătorul să nu-l fi remarcat. Pe acest considerent, reclamantul consideră că sentința nr.1231/CA/2014 a fost emisă cu rea credință.
d) Sentința nr.1231/CA/2014, nu este temeinică și nici legală, pentru că articolele de lege pe care le-a invocat nu au fost aplicate în speță. Articolele precizate ale Constituției României, ale NCC, ale NCPC, ale Legii nt.554/2004 și ale Legii nr.677/2001, îi apără interesele și dreptul de a consulta documentele originale care conțin consemnări ale datelor personale. Aceste articole de lege, îl obligă pe pârâtul INML să-i pună la dispoziție registrele în cauză, pentru a le consulta. Ele stipulează și posibilitatea de a se adresa justiției, pentru asigurarea dreptului lui.
Instanța nu a judecat fondul procesului, limitându-se doar la prezentarea unor generalități de natură juridică, impunerea sarcinii de a achita taxa de timbru de 50 ron, obliga instanța să-i soluționeze cererea.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, se reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art.35 NCPC, în sensul că acțiunea în constatare poate viza numai existența sau inexistența unui drept și nu a unei stări de fapt. Or, prin acțiune reclamantul a solicitat a se constata existența unor presupuse neconcordanțe între originalul registrului de paternități al laboratorului de Serologie al INML București din 1968, vol. II, poziția 1324, indicativul A10/6110 și copiile depuse de pârât, la dosarul nr._/221/2012 a Curții de Apel A. I., presupunând deci constatarea unei stări de fapt, ceea ce legea interzice.
În consecință, pentru aceste motive în mod corect a reținut instanța de fond și împrejurarea că pe de o parte, comisia rogatorie fiind o modalitate de administrare a mijloacelor de probă, o cerere cu acest obiect nu poate constitui un capăt de cerere dintr-o cerere de chemare în judecată, iar pe de altă parte, nu pot fi administrate probe pentru dovedirea unor aspecte pe care legea nu le dă în competența de soluționare a instanțelor de judecată.
Împrejurarea că hotărârea atacată a fost pronunțată de un alt judecător decât cel învestit inițial cu soluționarea acestuia, nu justifică reținerea cazului de casare prevăzut de art.488 pct.1 NCPC, întrucât desemnarea judecătorului s-a realizat conform dispozițiilor art.98 (6) teza I din HCSM nr.387/2005.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să elibereze imediat copii certificate pentru conformitate, a filelor din registre care conțin datele personale ale reclamantului și ale subiecților R. I. și R. T. B. în mod corect s-a constatat că această solicitare a fost admisă prin sentința 4123/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul_/221/2012, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care instanța a dispus tocmai obligarea pârâtului să comunice reclamantului copii certificate pentru conformitate a extrasului cu privire la poziția 1324 vol. II din Registrul de paternități al Laboratorului de Serologie, din perioada 15.IV.1968-11.XI.1968, cu rubricile aferente, ce privesc reclamantul și subiecții ce fac parte din raportul de expertiză medico-legală A_ cât și a tuturor rubricilor indicativului A_ din registrul de paternități al Laboratorului de Dermatoglifie din anul 1968, ce privesc reclamantul și subiecții expertizei, în fața instanței de recurs prin depunerea acestora la dosar.
Deci reiterarea unei cereri având același obiect nu este admisibilă, soluției anterior pronunțată fiindu-i recunoscută autoritatea de lucru judecat.
Referitor la excepția tardivității completării cererii de recurs, instanța constată că este întemeiată, având în vedere că, în conformitate cu disp. art.487 NCPC, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs iar în conformitate cu art.486 lit.d motivele de recurs pot fi depuse printr-un memoriu separat. În mod evident, și în cea de-a doua situație depunerea motivelor se poate realiza numai în interiorul termenului de 15 zile de declarare a recursului. Motivele invocate ulterior expirării termenului de declarare a recursului, cum sunt cele formulate de petent prin cererea depusă la data de 17.01.2015, se impun a fi respinse ca tardive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității completării cererii de recurs.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. E. împotriva sentinței nr.1231/CA/2014 pron. de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2014.
Președinte, C. C. F. | Judecător, O. M. P. | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.Tehnored.OMP
4 ex./23.04.2015
Jud.fond: I. M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 995/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1217/2015.... → |
|---|
