Anulare act administrativ. Decizia nr. 995/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 18/97/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 995/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. K.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta S.C. A. F. . nr. 745/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a mandatarului ales al recurentei reclamantă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune dispozițiile instanței de la termenul anterior de judecată, din data de 10.02.2015.
Se învederează instanței faptul că intimata pârâtă a comunicat la dosar înscrisurile solicitate, respectiv copia deciziei de impunere nr. 180/26.03.2013, în integralitate, și copia plângerii penale înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara sub nr._/25.04.2013.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 745/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta . SRL împotriva pârâtei Direcția R. Generală a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, având ca obiect anularea deciziei nr.136/2013 emisă de DGFP Hunedoara și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației .
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta . SRL solicitând a se dispune casarea acesteia și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată .
În motivarea recursului reclamanta susține că instanța de fond a respins acțiunea, apreciind că intimata, în mod corect a suspendat soluționarea contestației administrative, în temeiul art. 213 alin. 5 și art. 214 C.pr.fiscală, întrucât împotriva . SRL s-a formulat plângere penală.
Critică sentința de fond, întrucât, în mod eronat s-a reținut că plângerea penală la care se face referire, a fost formulată împotriva .> Susține că prin contestația administrativă formulată, a cărei soluționare a fost suspendată de către intimate prin decizia a cărei anulare o solicită prin prezenta acțiune, s-a solicitat:
- anularea parțială a deciziei de impunere nr. F-HD 180/26 martie 2013;
- anularea Raportului de Inspecție și a măsurilor dispuse;
- rambursarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 839.035 lei, suma determinată de organele de inspecție fiscală ca neîndeplinind condițiile pentru rambursare.
Raportat la obiectul contestației administrative, este nefondată și nelegală suspendarea soluționării acesteia.
Arată că pârâta are posibilitatea soluționării contestației administrative, întrucât are la îndemână toate elementele necesare emiterii unei soluții, indiferent de soluția din dosarul penal.
Măsura suspendării, așa cum este reglementată de textul legal, este o opțiune oferită de legiuitor organului de soluționare a contestației, condiționat de: sesizarea organului în drept despre indiciile săvârșirii infracțiunii și repercusiunea evidentă asupra soluției ce s-ar putea pronunța în contestație.
Cât privește cea dintâi condiție, aceasta este îndeplinită în speță.
În ceea ce o privește pe cea de a doua, aceasta este determinabilă pornind de la natura infracțiunii și eventualul efect al constatării acesteia asupra existenței și întinderii obligațiilor fiscale.
Raportat la infracțiunea pentru care s-a formulat plângere, nu se poate reține că eventuala constatare a săvârșirii acesteia are consecințe determinante asupra soluției care în fapt vizează existența și întinderea obligațiilor fiscale ce se calculează în raport de evidențele contabile.
Condiția esențială impusă de textul de lege se referă, indiscutabil, la justificarea acestei măsuri de interdependență dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina contribuabilului contestator.
În cauză, stabilirea existenței și întinderii obligațiilor fiscale suplimentare nu este impietată în vreun fel de demararea și continuarea cercetărilor penale, organul fiscal având toate elementele pentru a stabili aceste obligații.
În acest sens jurisprudența CEDO (cauza Golder împotriva Marii Britanii) este constantă în sensul că ar fi de neconceput ca art. 6 să descrie în amănunt garanțiile procedurale acordate părților și să nu protejeze mai întâi singurul lucru de care trebuie să beneficieze în realitate: accesul la o instanță, pentru că echitatea, publicitatea și celeritatea nu reprezintă interes în lipsa unui proces.
În drept s-au invocat art. 488 pct. 6 și 8 C..
Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei ca neîntemeiat.
Recursul reclamantei este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.F-HD 180/26.03.2013 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală, în baza raportului de inspecție fiscală nr.F-HD 142/26.03.2013, care vizează suma de 839.035 lei, reprezentând TVA respins la rambursare,iar prin decizia nr.136/2013 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara s-a decis suspendarea soluționării, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedură administrativă urmând a fi reluată în condițiile legii.
S-au avut în vedere dispozițiile art.213 alin. 5 și art.214 din OG nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare întrucât a fost formulată în cauză împotriva . SRL Mintia plângerea penală nr._/25.04.2013 înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
La cererea instanței, în recurs s-au depus la dosar înscrisuri noi utile soluționării cauzei: decizia de impunere,copia plângerii penale și stadiul cercetărilor penale.
Asupra motivului de recurs vizând prevederile art.488 pct. 8 C.pr. civ. se reține că pe calea recursului se poate solicita casarea unei hotărâri când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor dreptului material. Conform art. 214 C.pr. fiscală organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea contestației împotriva actului administrativ fiscal atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă. Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea . Hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Instanța de fond a respins acțiunea apreciind că întrucât soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.F-HD 180/26.03.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală depinde de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, respectiv plângerea penală formulată în cauză ,decizia atacată de reclamantă este temeinică și legală.
Instanța de recurs apreciază că deși soluția este corectă, instanța de fond a indicat greșit cazul de suspendare a soluționării contestației. Totuși soluția de respingere a acțiunii reclamantei este corectă, însă legalitatea acesteia trebuie raportată la prevederile art. 214 alin.1 litera a C. pr. fiscală în forma de la data soluționării suspendării contestației și la actele noi depuse în recurs .Astfel,în cauză, prin decizia de impunere atacată s-a respins la rambursare TVA și s-a stabilit TVA suplimentar de plată aferent unor livrări intracomunitare ale reclamantei către societăți din Bulgaria. Fostul DGFP Hunedoara, în cadrul căruia funcționa organul fiscal care a efectuat control, a sesizat P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara cu privire la posibila săvârșire a infracțiunii prev. și ped. de art. 8 și 9 din Legea 241/2005 privind TVA –ul solicitat la rambursare și realitatea acelorași tranzacții economice ale reclamantei cu societățile bulgare care au condus la stabilirea taxelor suplimentare prin decizia de impunere. Prin urmare sesizarea penală o vizează pe reclamanta . SRL. Este evident că rezultatul cercetărilor penale va avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluționării contestației întrucât potrivit alin.4 din art.214 C.pr. fiscală hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă. În consecință sunt îndeplinite toate cerințele de la art.214 alin.1 litera a C.pr .fiscală, iar suspendarea contestației este legală.
În ce privește critica potrivit căreia suspendarea soluționării contestației limitează accesul la instanță, se apreciază că în cauză, în urma sesizării parchetului este demarat un proces penal, în care se va analiza și acțiunea civilă a statului prin care se pretind taxele stabilite prin decizia de impunere sub aspectul ce constituie obiect al contestației fiscale, ceea ce realizează sub o altă formă, dar în același scop, garantarea accesului reclamantei la instanță în accepțiunea art. 6 din CEDO și art.21 din Constituția României.
În consecință, nefiind incidente prevederile art.488 pct. 8 și 6 C.pr. civ., se va păstra soluția instanței de fond, cu completările și corectivele de mai sus,iar recursul reclamantei se va respinge, ca nefondat, conform art.496 alin.1 C.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. F. . nr. 745/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. K. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red. FM
Tehnored. HA/4 ex./17.03.2015
Jud. fond D.S.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2067/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1209/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
